Dorin Tudoran: Scrisoare deschisă adresată ambasadorului SUA în România

Scriitorul și publicistul Dorin Tudoran – unul dintre dizidenții regimului comunist – dă o replică ambasadorului SUA în legătură cu afirmațiile sale favorabile referitoare la serviciile secrete române

Excelenței sale

Dlui Mark H. Gitenstein

Ambasador al Statelor Unite în România

Washington, DC, 25 octombrie 2010

Excelență,

Mă numesc Dorin Tudoran și sunt cetățean american de origine română. Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1985, continuu să urmăresc cu atenție situația din România și evoluția relațiilor între țara mea de origine și cea de adopție.

Mă bucur să văd că luările dumneavoastră de poziție se bazează pe o profundă cunoaștere a realităților românești, că declarațiile dumneavoastră publice dovedesc înțelegere pentru greutățile unei țări în tranziție și că nu evitați să vă referiți la slăbiciuni sistemice ce continuă să stea în calea evoluțiilor pozitive.

Apreciez faptul că, de fiecare dată când reiterați hotărârea administrației pe care o reprezentați de a continua să acorde sprijin României, menționați și impasuri interne pe care România trebuie să le rezolve pentru a asigura bunăstarea cetățenilor ei și spre a-și consolida statutul de partener de încredere al Statelor Unite ale Americii.

Cu atât mai mult, declarația Excelenței voastre referitoare la calitatea serviciilor române de informații, făcută duminică 24 octombrie a.c., în cadrul emisiunii „După 20 de ani” a canalului de televiziune Pro TV, a avut darul să mă nedumerească.

Citez după Agenția de știri Mediafax: „Serviciile dumneavoastră de informații, pot spune că sunt profesioniste și apolitice. Sunt și foarte competente, ceea ce este important și de aceea relațiile noastre sunt atât de strânse”.

Hărțuielile politce din România poartă amprentele serviciilor de informații. Rolul unor asemenea servicii a fost capital în decembrie 1989, când revolta oamenilor a fost manipulată și un proces ce ar fi trebuit să devină unul revoluționar a fost deturnat într-o acțiune tipică de preluare a puterii din interiorul puterii. Servicii din cadrul armatei și Securității au jucat atunci un rol cheie în acea manipulare. Ce a început atunci continuă să fie desăvârșit azi. Și nu doar de o formațiune politică ori alta. Și nu doar de câțiva politicieni.

Importanța amestecului acestor servicii în sfera politicului este dovedită de competiția acerbă în care se află actorii politici pentru a-și asigura mai întâi sprijinul și mai apoi controlul asupra acestor servicii în preajma și după consumarea alegerilor. Toate conducerile post-decembriste ale României s-au folosit în acest chip de serviciile de informații și toate au sfârșit prin a fi folosite, într-o măsură sau alta, de acestea din urmă.

Departe de a fi apolitice, asemenea servicii – fie cele recunoscute oficial, fie cele alternative, care acționează dintr-o umbră bine protejată – sunt cele ce slujesc ambițiile grupurilor de interese sub care este strivit un singur interes: interesul național.

Practic, în România nu există competiție politică. Ea a fost substituită cu hăituiala economică, șantajul politic și dezinformarea în masă. Ele marchează atât luptele între partidele politice, cât și răfuielile din sânul uneia și aceleiași formațiuni politice. Acest tablou dezolant poartă, apăsat, amprentele serviciilor la care vă referiți.

Toate părțile angajate în aceste lupte se folosesc de serviciilor de informații. De la interceptarea convorbirilor telefonice la monitorizarea contracandidaților, de la scurgerea informațiilor culese prin operațiuni legale sau ilegale la șantajarea adversarilor, implicarea acestor servicii constituie umbra tutelară a României de azi.

Corupția ce macină aceste servicii nu are decât un sigur echivalent: corupția din justiție. De aceea, România este doar în aparență un stat de drept. În realitate, toate pârghiile prin care se manifestă un stat de drept sunt alterate, corupte și adjudecate drept bunuri personale. Ca și în justiție, există și în serviciile de informații mulți lucrători onești, dar momentul în care ponderea lor ar putea să schimbe fundamental imaginea instituției pare încă departe.

Poate că aprecierile dumneavoastră se referă strict la serviciile de informații externe. Deși simplu cetățean, sunt unul preocupat de colaborarea între Statele Unite ale Americii și România în zone dintre cele mai diverse, în proiecte dintre cele mai importante și în entități fanion ale vieții internaționale. Încerc să fiu la curent cu eforturile comunității internaționale și mă bucur când România joacă un rol semnificativ.

Sunt sigur că există competențe excepționale în cadrul acestor servicii și că aportul lor la eforturile țărilor aliate de a diminua instabilități periculoase și de a descuraja crearea unor noi focare de îngrijorare mondială sunt demne de toată gratitudinea noastră. Cum demne de respectul nostru sunt și eforturile pe care România continuă să le facă spre a-și onora obligații internaționale ce necesită resurse umane și materiale considerabile.

Există însă și datorii neonorate. Persoane ce au comis crime nu doar împotriva cetățenilor români, ci au fost implicate în acte de terorism împotriva unor instituții americane au continuat și continuă să se bucure după 1989 de imunitate. Nu îmi este clar nici astăzi ce au cerut și, mai ales, ce au obținut autoritățile americane din partea celor române în cazul celor implicați în atacul terorist din 21 februarie 1981 asupra sediului „Europei libere” din München.

Personajul cheie al acelui act de terorism, generalul de Securitate Nicolae Pleșiță, a continuat să-și exprime în emisiuni de radio, televiziune, în presa scrisă și cărți mândria pentru „realizările” sale pre-decembriste. Celor câtorva cetățeni români, colaboratori direcți ai lui Nicolae Pleșiță în conceperea și instrumentarea acelui act terorist, statul român continuă să le asigure imunitate. Lor li se adaugă persoane ce au reușit să se „refugize” în Occident și au o ocupat aici funcții de răspundere.

Alte asemenea persoane, rămase în România, după ani lungi în care au slujit serviciile de informații din poziții precum cele de angajați locali ai ambasadelor străine la București se află azi peste tot – de la structuri politice la nuclee ale societății civile. Și competența acestora pare de necontestat și de neînlocuit.

Există azi diplomați români de o calitate excepțională. Din păcate, politizarea în forță a corpului diplomatic, înțesarea lui cu persoane ce nu au decât meritul că vin „pe surse”, ascultă și acționează cum li se ordonă „pe surse” poate readuce diplomația românească exact în locul unde se afla în decembrie 1989: o simplă debara a serviciilor de informații și contrainformații.

Excelență,

S-ar putea ca duminică, 24 octombrie a.c., să fi acordat un generos, imaculat cec în alb, de care pot beneficia ușor și cei a căror îndeletnicire continuă să fie macularea. Mi-e teamă că asemenea oameni și structuri vor folosi încă o dată expresia unui binevenit realism politic spre a exhiba un irepresabil cinism personal.

Cu cele mai bune gânduri și cu speranța că mandatul dumneavoastră va fi considerat cândva unul dintre cele mai productive pentru relațiile româno-americane și consoilidarea lor pe principii ce nu pot și nu trebuie să fie eludate.

Al dumneavoastră,

Dorin Tudoran