Noul Rechizitoriu în dosarul Revoluției pare conceput și construit pentru trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu (plus Voican, Cico Dumitrescu și Iosif Rus) și are aerul unei încercări de închiderea a unui capitol de istorie densă și zbuciumată. Să-l închidem și să scăpăm de el, pare a gîndi autorul, colonel magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar şef în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare. Dacă nu cumva Ronco Pițu l-a făcut cu aerul că trebuie să mai dea un semn de activitate și că n-a dormit pe dosarul restituit de instanță. Ca să nu zică poporul că se urmărește doar condamnarea lui Ion Iliescu, colonelul Ronco Pițu a dăugat alte trei personaje (unul decedat), iar în dispozitivul introductiv al Rechizitoriului a reluat lunga listă de condamnări a Revoluției. Domnul procuror militar colonel magistrat scrie negru pe alb că:
”Prin rechizitoriul nr. 88/P/1990 din data de 04.06.1990, Secţia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Andrei Ştefan, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Curticeanu Silviu, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Gâdea Suzana, Gere Mihai, Mureşan Ana, Niculescu Mizil Paul, Popescu Dumitru, Radu Ion, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Radu Constantin ş.a., membri C.P.Ex. al P.C.R, pentru 13 comiterea infracţiunii de favorizare la genocid”,
Ce s-a ales de genocidul incriminat în 1990? A fost sau nu? Cititorii pot să-și răspundă și singuri! Ce mai contează! Pedepsele au fost executate, iar Timpul schimbă culorile și accentele. Nu este exclus ca acum sau peste ani, mai mulți oameni să dea răspunsuri foarte departe de sentințele anilor 1990, decise mai mult sub presiunea propagandei decît a probelor și procedurilor juridice.
Dosarul nesfîrșit al Revoluției (1)
Pentru a închide orice discuție despre schimbarea de regim din România și pentru a împinge totul într-o ceață de nepătruns, lipsea doar condamnarea lui Ion Iliescu. La ea se lucrează de mai multă vreme. Nu putea fi condamnat un revoluționar, niște ani și „primul revoluționar al țării”. Nu-i nimic! A fost scoasă o lege în baza căreia lui Ion Iliescu i-a fost retras titlul luptător cu merite deosebite bla-bla bla. Ion Iliescu a rămas fără statutul și beneficiile de rigoare, deși deținea titlul la modul simbolic și nu primea de la stat nici măcar o casă. Nici spații comerciale, nici indemnizație de revoluționar.
Au trecut niște anii în care Ion Iliescu îmi zicea: „Măi, de ce ești așa ticălos și încrîncenat împotriva mea?“
În loc să încerc să i-o plătesc, încerc să zîmbesc și să-mi păstrez calmul și să descifrez contextul și subtextul procesului care se derulează.
România continuă să orbecăie pe cărările democrației. Dacă n-ar fi existat o preocupare de a face din decontul Revoluției un subiect nesfîrșit, probabil că am fi contat în alte dispute. Țara noastră ar fi avut voce, ar fi incomodat, ar fi putut refuza. Așa, România consumă energii uriașe, bani, timp din agenda publică pentru o obligație zisă și morală, din categoria celor despre care a vorbit (dezbătut) mult, dar a finalizat puțin sau deloc.
Rechizitoriul din Dosarul Revoluției are tonul unei acuzații în spirit american. Adică este plin de acuzații de tipul celor vehiculate de Vladimir Tismăneanu, Monica Macovei, Cristina Guseth, Mălin Bot sau Mădălin Hodor și Germina Nagîț, Andrei Ursu, Dan Tăpălagă, Borcan etc. Frontul acesta ideologic este mult mai mare și este receptorul și purtătorul luminii care vine de peste Ocean. El este mult mai larg, ușor de identificat și care are drept temă fosta Securitate și fostul activ al PCR. Dacă asta ar fi totul, ar fi de-a dreptul minunat. Istoria țării noastre și societatea contemporană ar beneficia de clarificări importante și ar intra pe făgașul normalității. Numai că lucrurile sunt ceva mai complicate. Marii acuzatori ai fostei Securități, susținuți de peste Ocean, nu fac decît să ecraneze implicarea și rolul nefast al serviciilor secrete românești și americane în capul de pod al Estului european numit România. Pe de o parte, decontul abuzurilor Securității comuniste domină agenda publică în vreme ce activitatea serviciilor secrete actuale,dirijate total de peste Ocean, rămîne sub o piatră de mormînt tăcere ignorată, necercetată, nedecontată, neacuzată și reglementată de ochii lumii. Ce primesc ai noștri în schimbul subordonării orbești? Libertate totală la interiorul țării, în economie, în politică, în presă, în justiție.
Nu întîmplător, directorul Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 este un personaj numit Andrei Ursu, revenit din America, fiul luptătorului anticomunist mort în aresturile comuniste. Andrei Ursu nu există ca istoric și apărut pe scenă cu articolele dosarului tragic al tatălui. De la acest punct, a fost gonflat și promovat de cercetătorii și figuranții politici de la CNSAS, în frunte cu Germina Nagîț. Inexistentul cercetător al Revoluției a trăit pînă la numire în SUA și este secondat de un alt cercetător necunoscut în România, Roland Thomasson, și el el străin de ”Răvuluție”. Numai că inginerul Andrei Ursu, împreună cu americanul Thomasson și-au făcut o profesie rentabilă din tema securității și din cercetarea Revoluției. Pînă și zilele trecute, în aparițiile sale televizate, inginerul Ursu, președintele Fundației „Gherorghe Ursu”, instalat ca director științific al IRRD și aspirant la funcția de director IICCMER, flutura la B1 TV o enormitate care îl definește. Cică Rechizitoriul lui Ion Iliescu ar urmări spălarea și reabilitarea fostei Securități.
În toate nenorocirile lumii mai este loc și pentru puțin umor. Și pentru oleacă de prostie!
DIVERSIUNI SECURISTOIDE
DE CATU,DE CELE 60 MILIARDE IMPRUMUTATE, DE VIRGILE POPESCU SE OCUPĂ FEMEIA DE SERVICIU SAU PORTARUL ???
MANIPULAREA PRIN PRESA CU CONTRACTE DE RECLAMA SI PUBLICITATE CE DAU DOAR SHARE???
Sufletul sensibil al celor plecati departe:
Cineva foarte apropiat mie, revenea pentru prima data in tara.
Le-am zis „bine-ati venit!” desi este o formula cam protocolara. In mod normal, ii imbratisezi, le spui ca ti-a fost dor de ei…
Mi-a multumit pentru formula aceasta pe care o asteptase de la aeroport, pe care-si dorise foarte mult sa o auda…
Ei au plecat, s-au incarcat cu o viata noua dar si cu doruri multe.
Noi am ramas cu grijile, cu problemele noastre si cu credinta gresita ca plecarea din tara este deschiderea drumului spre realizarea personala.
Radu, este o problema atat de delicata!
Ma doare sufletul pentru durerea ei!
Citesc despre puterea manipularii, stim ca politicienii ii folosesc in alegeri…
Este o poeta talentata si-ti multumesc pentru ca ne-ai descoperit-o!
LICUȚA PÂNTIA: SUSPINUL PRIBEGILOR
Am scris aceste versuri, cu durere în suflet, ca şi răspuns pentru unii români din țară, care îi atacă pe diverse căi pe cei plecați în străinătate, neținând cont de sacrificiile și compromisurile pe care sunt obligați să le facă….
De ce-aruncați în noi cu pietre
Şi cu cerneală sau noroi,
Suntem copii’ aceiaşi vetre,
Şi-avem un suflet, ca şi voi?!
Nu am plecat că ne-a fost voia,
Asta o ştiți şi voi prea bine!
Ne-a-mpins necazul sau nevoia,
Sau Domnul ştie, ce și cine!
Am luat în traistă la plecare,
Poze cu fiii și părinții,
Şi-am înălțat o rugă mare,
Spre a-i avea în grijă Sfinții!
Rămas-au ei plângând la poartă,
Plângând plecat-am noi la drum,
Şi ne vedem pe an o dată,
Poate de Paşti, sau de Crăciun.
De ce ne judecați cu ură,
Nu ne-nțelegeți ca pe frați?
Durerea ce-un pribeag o-ndură,
De ce o mai amplificați ?
Noi nu ne-am lepădat de țară,
Nici limba noastră n-o uităm,
O ie o purtăm şi-,,afară”
Şi obiceiul îl păstrăm!
Ni-s iernile fără zăpadă,
Pâinea cu lacrimi o stropim,
Iar câinii n-au colaci în coadă,
Muncim pe brânci ca să trăim!
Nu ne mai osândiți, ne-ajunge,
Durerea lacrimii din geană,
Opriți-vă din a străpunge,
Şi-a presăra sare pe rană!
Nu suntem hoți, nici cerşetori,
Şi ne purtăm în suflet glia!
Suntem copii rătăcitori,
Ai unei mame: ROMÂNIA!
Licuța Pântia
07 03 2015
Londra
iliescu e vesel ca tot tziganu
pana se ajunge Imparat…..
(cica si-a petrecut 1 noapte-n bancheta cu tovarasha Lenutza
pe cand avea 14 ani,
in vagon spre Doftana)
Din Diaspora Ruseasca !
Toti berbecii spalati pe cap de diversiunile securiste (securistii sunt singurii vinovati a ceea ce s-a intamplat la ‘revolutia lui peshte prajit’ dar si de dezastrul ulterior care a distrus Romania) chiar cred ca rusii au fost autorii. Popa unguresc Teoches si cei multi ca el erau oamenii rusilor deci. Rad si curcile de asa vrajeala pentru fraieri. Chiar Ceausescu a declarat de zeci de ori ca este victima ‘agenturilor straine’, sintagma de care s-a referit intotdeauna la cei din vest incepand cu americanii. Minciuna gogonata cu interventia directa a rusilor a dost raspandita inca din acele zile de securistii care l-au tradat pe Ceausescu. A prins perfect la mintile slabe si persista si acum tot la cei cu mintile slabe.
Era mai bine pe vremea lui Iliescu ! Vacaroiu , a lasat oamenii sa-si cumpere Casele cu 55.000 de lei cu banii de la Somaj , mi-am cumparat Casa si cu o economie de 20.000 de lei , Bani munciti din 1985 pana in 1991 . Iar locuinta la Bloc am cumparat-o in 1993 in Iunie . De cand au Venit Liberalii la Putere numai Saracie este in Romania . Iar multi Romani au plecat in Strainatate pentru o Viata mai buna , au si Case si Masini , si Bani .
Și încă ceva: Undeva la Malul Mării, oricum pe Litoralul încă românesc, cineva a avut ideea să facă pe melodia aceasta ( Sărut femeie mâna ta) o splendidă coregrafie cu câteva sute de perechi ( bărbați și femei 😉 ) aparent amatori din câte se poate observa , care dansau, poate e mult spus dansau, se mișcau în același ritm și respectând aceeiași pași într-un dans de mare inspirație .
Am revăzut mental imagini de la Never See, Untold și alte nenumite de astea și de asta am vrut să remarc frumusețea și normalitatea unui asemenea proiect . De bun simț și de firească normalitate.
Romania Mare din 1930 avea aproape 43% din populație analfabetă și aproape 80% populație rurală.
La nivel național, în 1930 existau 6,2 milioane de neștiutori de carte (42,7% din populația mai mare de 7 ani și 34,3% din populația totală).
La nivel de regiuni istorice, cele mai mari rate ale anlfabetismului se înregistrau în Basarabia (61,4% din pop. > 7 ani), Oltenia (50,2%) și Dobrogea (46,9% – vezi tabelul din imagine).
Cele mai mici rate ale analfabetismului se înregistrau în Bucovina (34,2% din pop. > 7 ani), Transilvania (31,6%) și Banat (27,9%).
Din pacate, acum se pune problema analfabetismului functional.
Efectele, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, generează o imagine precară a următoarelor generații ce vor fi afectate. Lipsa de logică în înțelegerea unor subiecte de examen, orizont limitat de cultură, aspiraţii educaţionale scăzute, abandon şcolar, absenteism, rată scăzută de promovabilitate la examenele naţionale, vocabular slab dezvoltat, absența motivației și deprinderii de a se informa şi forma, stimă de sine scăzută, angajați slab calificați, integrare socială deficitară, discriminare, comportament antisocial deviant se numără printre consecințele analfabetismului funcțional.
Draga Radu, este adevarat ca m-a surprins putin apropierea intre feminism si LGBTQ… Am incercat sa explic ce inteleg eu prin miscarea feminista fara a avea cunostinte despre cum a evoluat aceasta in zilele noastre, in diferite locuri din lume. Ce stiu, este ca sunt femei batute pe strada pentru ca se imbraca cu oarecare grija sau ca merg neinsotite de barbati.
Fuego este cunoscut pentru iubirea lui pentru Moldova, mi-a placut varianta lui la fel de mult ca cea a lui Ian Raiburg.
Oricum, voi stiti sa iubiti frumos Femeia „care-i femeie…” si… nu stiu daca multumesc ar fi cuvantul care sa aprecieze o latura fireasca a personalitatii unui Barbat sau va iubesc pentru ca sunteti amabili, inteligenti, curajosi…, intr-un cuvant, normali.
Misoginismul ia diferite forme. Si chiar si eu si unii dintre noi cadem in pacat . de multeori fara voie. dar v-as ruga sa cautati melodia „Toate florile din lume..”. si da dupa mine , atentie , nutrebuie sa fiti de acor cu ce spun… Fiecare gindeste in felul sau si asta il face unic . Deci dupa mine cel mai frumos dar ce ni l-a dat creatorul ( nu vreau sa-i jignesc pe cei din alte religii) a fost si este FEMEIA.Si da Radu Humor nu numai : „Sarut femeie mina ta ! „putem spune . Femeia acel mare necunoscut ,dar cea ce na da viata , ne indruma primii pasi ( sarut mina mama mea !””), cea care ne alina si atunci cind suntem niste tinci si cind suntem barbati in toata firea.Si ar fi multe de spus…. Dar pentru toate femeile de pe mapamond macar un : Sarut mina Doamna ! merita din partea noastra , a barburtilor .???Aaa si am uitat de nemuritoarea melodie : „Iubesc femeia ! „
Isi mai aduce cineva aminte de „Declaratia de la Budapesta” din 16 iunie 1989, si de ziua de “marti, 4 iulie 1989″ cand declaratia a fost prezentata si aprobata de catre un fost personaj, anacronic cu vreo 40 de ani in/din istoria noastra ?
Scrisoare aprobata insa si de unele personaje externe vizand dezmembrarea unei tari in schimbul reunificarii altei tari ?
Oare cine erau acele personaje, si cat de importanta era pentru ele data de 22 decembrie 1989 ?
Să nu uiți, Darie !
Înainte de postarea mea din 19aug.la 18:01 am mai avut o postare care n-a mai apărut și voi încerca să reiau subiectul. Căutam să explic postarea în care am reluat afirmațiile cuiva referitor la faptul că în încercarea lor de a răspândi lgbtismul editat ăștia se folosesc până și de feminism pentru a-și asigura cât mai mulți adepți și cât mai multe justificări. Cu delicatețea și bunul ei simț inconfundabil, Core mi-a atras subtil atenția că dezavuează astfel de păreri și am găsit de cuviință nu numai s-o asigur că nu-s deloc misogin, dar și să-i dedic o o melodie dragă mie (sigur și lui Rene, „nașului” căruia-i doream sănătate și toate cele bune) cântată de Fuego „Sărut femeie mâna ta ”, care speram să fie pe placul tuturor doamnelor din Republica noastră .
N-a fost să fie … Și nu știu de ce…
din respect pentru voi si mai ales pentru comunitatea asta ..boboru amator de divertisment..nu am sa va spun parerea mea despre voi si nici despre bobobr..sunteti inca o gasca vulnerabil..care preluati teorii si incercati sa le adaptati la o situatie pe care credeti ca o cunoastetii..dar o cunoasteti din informatii ../..in zbor..
Păi dacă Ceaușescu a fost împușcat, printre altele pentru „ politica agrară, care a condus la înfometarea populației și emigrația masivă a minorităților din România”, ăștia de după el, toți încă în viață, care au făcut fapte și mai condamnabile, deoarece sub „înțeleapta lor conducere” au emigrat masiv nu doar minoritarii, care culmea, s-au întors 😉 , ci chiar vreo cinci milioane de români , ar trebui mai întâi jupuiți, cum au făcut ei cu noi și abia apoi împușcați !
Pentră că restul acuzelor din scrisoarea celor șase, care mai de care cu România în gură, dar nu-n suflet, nu numai că au rămas aceleași, dar s-au mai și înmulțit !
P.S.
@ Yahwei ;)mulțumesc la rândul meu pentru frumoasa pildă ardelenească din care reiese înțelepciunea și răbdarea acestor oameni și e păcat că nici prin Ardeal, nu prea mai găsești asemenea exemple educative. De când cu micul Boc și marele Untold , acest nenumit , dar clar satanist prilej sunt tot mai puține speranțe că Clujul va redeveni centrul universitar de altă dată ! O spun cu părere de rău și în cunoștință de cauză (patru membri ai familiei mele suntem absolvenți clujeni, trei la „Iuliu Hațeganu” și unul la „Babeș Bolyai”).
Cu-aceeași stimă…
Scrisoarea celor 6:
În scrisoare, Ceaușescu este acuzat, rând pe rând, de nerespectarea Actului final de la Helsinki și a Constituției; de sistematizarea satelor; de interzicerea contactelor cu străinii, fără nici un suport legal; de construirea Centrului civic al Capitalei, fără un buget transparent; de deturnarea Securității de la menirea ei de apărătoare a „ordinii socialiste contra claselor exploatatoare”, la cea de instrument de intimidare a membrilor de partid și a intelectualilor cinstiți. Petiționarii mai sunt îngrijorați de instituirea muncii forțate, de violarea corespondenței și de eșecul politicii de planificare. Alte motive ale nemulțumirii lor sunt politica agrară, care a condus la înfometarea populației, emigrația masivă a minorităților din România, prăbușirea prestigiului internațional al țării (fapt demonstrat de închiderea ambasadelor de la București de către Danemarca și Portugalia), retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate de către SUA și blocarea relațiilor economice cu Piața Comună. Pentru toate acestea, petiționarii cer: 1) renunțarea la proiectul sistematizării satelor 2) restabilirea garanțiilor constituționale privitoare la drepturile cetățenilor 3) interzicerea exportului de alimente.
(II)
De ce sa moara oameni? In oricare dintre revolutii, poporul, dar mai ales conducatorii, se fragmenteaza in diverse „factiuni politice”, fiecare cu interesele sale dar si cu actiunile sale ! Care ? Ce ? si CUM ? Intreaba-i pe ei, dar si poporul cel din piata in acele nopti 21/22 si 22/23. Doar la alegerile din 1991 am VOTAT si noi, POPORUL !
Si de aceea, pentru aflarea intregului ADEVAR despre evenimentele din acea zi, CRED ca trebuie intrebati si audiati toti cei din piata in 22/23, precum si noi, intreg poporul din ROMANIA din data de 22 decembrie 1989 !!!
Degeaba vorbesc unii, precum Tismaneanu sau Oprea, dar doar post acea zi revolutionara (post 1996/2005/2015) ! Multi „viteji” se arata dupa razboi/revolutie ! Unde erau ei atunci ? Unde erati voi, parintii sau bunicii vostri ATUNCI ? Fiecare dintre romanii de atunci avem o parte din „biruinta” sau din „vina” cea colectiva !
Atat Doina Cornea cat si cei 6 au fost cooptati in FSN in noaptea din 22/23 decembrie 1989. A fost un FSN de „larga majoritate de dezidenti”. Nu putea fi format inca din 1988, deoarece o parte dintre membrii sai erau chiar dintre participantii la evenimentele din acea zi !
În 22 decembrie 1989, autorii „Scrisorii celor șase” au fost eliberați din arestul la domiciliu, și au avut „cariere” diferite. Cel mai bine s-a poziționat Silviu Brucan, care chiar pe 22 decembrie a apărut la televiziune, a făcut o declarație de condamnare a vechiului regim și a fost cooptat de Ion Iliescu în noua putere, Consiliul Frontului Salvării Naționale. Alexandru Bârlădeanu a luat parte la elaborarea Comunicatului către țară al Consiliului FSN și a ajuns președintele Senatului României. Corneliu Mănescu a fost și el membru în CFSN și a fost ales președintele Comisiei de politică externă a Senatului României. Constantin Pârvulescu a apărut la Televiziune, unde și-a împărtășit amintirile legate de „Scrisoarea celor șase” și conflictele sale cu Nicolae Ceaușescu.
Doina Cornea nu a avut niciodata avengura unui conducator adevarat de tara. Era doar o persoana/voce particulara.
… „Radu Nicolae a mai declarat că se întîlnea cu Virgil Măgureanu şi Nicolae Militaru în Parcul Herăstrău şi în două case pe care el le-a numit conspirative. A mai declarat că, într-o împrejurare a mers la sediul Comandamentului Trupelor de Securitate din Băneasa unde a discutat cu comandantul acestuia, pe care Virgil Măgureanu i-ar fi spus că l-a atras în grupare. De asemenea, Radu Nicolae a declarat că în grupare a fost atras şi un ofiţer cu funcţie de răspundere de la Academia Militară”. Dar ”conspiraţia” n-a funcţionat – a venit şi peste ea revoluţia oamenilor, ieşiţi în stradă împotriva regimului. În schimb, conspiratorii, pregătiţi, i-au aplicat acesteia lovitura de stat pregătiră pentru Ceauşescu.”
Marius Oprea
„Comitetul Salvării Naţionale a fost înfiinţat mai demult, s-a dat această denumire sub care să se facă toate comunicările şi intervenţiile, iar în iarna anului 1988 – 1989 acel comitet a luat denumirea de Frontul Salvării Naţionale. Denumirea de FSN şi-a însuşit-o şi domnul Iliescu. Urma ca apelul către Congresul al XIV-lea să fie semnat cu o asemenea titulatură, FSN. La început, din acel comitet făceau parte domnii Iliescu, Ioniţă, Militaru, Kostyal, cpt.rg.I Radu Nicolae, Măgureanu şi alte persoane (….) aceasta m-a determinat să insist în seara de 22 decembrie să se numească Frontul Salvării Naţionale (….) Noi nu discutam de capitalism şi nici nu puteam să ne batem cu pumnul în piept din punct de vedere moral, nimeni nu se gîndea la „Jos comunismul”, noi vedeam aşa ceva cam ce era în capul lui Gorbaciov, nu ştiu dacă se potrivea şi la noi”. Cel puţin pînă la alegerile din 1996, s-a potrivit – şi se potriveşte pînă azi, pentru că în primii şase ani ai puterii lui Ion Iliescu regimul comunist ”s-a privatizat”, iar puterea politică s-a transformat în putere economică a exponenţilor vechiului regim şi a moştenitorilor (politici şi chiar biologici) ai acestora. ” Marius Oprea
„Ion Iliescu, în fruntea grupului de conspiratori ai Moscovei în România, au acţionat în România înainte de 1989 pentru răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu.
In 1994, Marius Oprea are o discutie cu generalul Nicolae Militaru care obosit, bătrîn si nemultunit de ”marginalizarea” sa de către foştii colegi ”conspiratori” din trecut a spus tot, sau aproape tot.
Atunci cînd s-a ivit oportunitatea revoluţiei române, începută la Timişoara şi Iaşi, extinsă apoi la Bucureşti şi în mari oraşe ale Transilvaniei (Arad, Cluj, Braşov ş.a.), soldată cu fuga lui Ceauşescu în 22 decembrie 1989, această ”echipă” a ocupat rapid aşa-zisul ”vid de putere” creat. De fapt, ceea ce au făcut ei, în lipsa lui Ceauşescu, a fost să aplice o ”lovitură de stat” nu acestuia, pentru că părăsise puterea, ci Revoluţiei anticomuniste, pe care au deturnat-o prin forţă militară, fapt care a generat numeroase victime omeneşti după fuga lui Ceauşescu. Scopul acestei deturnări a fost ”legitimarea” puterii lor şi păstrarea esenţei fostului regim comunist. Pentru că ”inspiratorul” lor, Mihail Gorbaciov, liderul URSS, aflată încă în putere, nu avea deloc de gînd, ca şi prietenul său din studenţie Ion Iliescu, să renunţe la ideologia comunistă.” Marius Oprea