Dragă Bucureşti,

Te urăsc! Aş fi vrut să-ţi scriu ceva mai frumos şi sentimental, după 20 de ani de stat aici, dar nu mai pot trăi o asemenea minciună. M-am săturat să mă prefac că îmi place capitala României, că are şarmul ei, că are un gust aparte şi alte baliverne. Bucureştiule, dragă, eşti urât cu spume! Dacă există dragoste la prima vedere, cu tine e antipatie la prima întâlnire! Te-ai urâţit şi mai mult în aceşti ani, din păcate.

De unde să încep? Hai cu Dâmboviţa. Ăsta e râu? E o glumă sinistră. Este un pârâu accidental, parcă deviat din cursul firesc care trece întâmplător prin Capitală. Nu sunt cafenele pe malul său ca la Viena, nu se pot face mici excursii cu barca, precum în Paris.
Din când în când cade un autoturism în el (şoferul e beat sau pierde controlul după o ceartă cu pasagerii) şi e dat la TV ca ceva spectaculos. Sar ţânci să facă baie (mulţi fără un cămin stabil) când e cald, şi cam atât. Uneori este apă în Dâmboviţa, alteori nu. Dar totuna este.

Nici vremea nu este mai prietenoasă cu Bucureştiul. Când plouă, devine o baltă infectă în câteva zeci de minute. Când ninge, traficul se blochează şi zăpada se murdăreşte cât ai clipi sau devine galbenă când oameni şi animale se uşurează în ea. Când e cald, e vai şi amar. E atât de neplăcut să fie căldură fără să vezi sau să simţi soarele, care este blocat din cauza poluării. Trotuarele se topesc la 30 de grade. Atenţie, doamnelor cu tocuri!
Şoferii sunt agresivi şi nemanieraţi. Şoferii de taxi, care întâmplător au devenit ceva mai politicoşi în ultimii ani, nu ştiu drumurile, înjură de mama focului şi îşi fac semnul crucii la fiecare biserică. Oamenii nu au timp de bună ziua, sunt pasiv-agresivi, şmecheri, leneşi, plini de suficienţă. Îi doare în cot sau sunt puşi pe luat şi furat – biciclete, fonduri europene, neveste, bărbaţi, ce se poate lua.

Cred că Bucureştiul este cea mai urâtă capitală din Europa. Şi Chişinău, şi Sofia, capitalele vecine care sunt mai sărace, sunt mai frumoase decât dragul de Bucureşti. Să nu mai vorbim de restul României. Sibiu, Timişoara, Iaşi, Cluj, Craiova sunt net mai plăcute. Te întrebi de ce Bucureştiul e capitala României? Defilăm în lume cu acest oraş poluat, dezorganizat şi haotic, cu un relief geografic care te oprimă. Cu o asemenea capitală nu e de mirare că românii nu sunt patriotici şi nu au încredere în ei.
Altceva ce nu pricep este o anumită fascinaţie în privinţa Bucureştiului. Sunt cărţi, emisiuni radio şi televizate despre „La belle Bucharest”, unde se înghesuie oameni serioşi să apară şi să spună cât de frumos e Bucureştiul. Mint, sunt plătiţi sau se străduiesc să se convingă singuri că de fapt locuiesc într-un oraş plăcut?

Aş vreau să ştiu dacă Bucureştiul are un arhitect şef. Bănuiesc că nu. Fie că s-a pensionat de boală (o şmecherie preferată în Capitală), fie că nu s-a angajat nimeni în post că nu s-au înţeles pe şpagă sau pe ce partid politic trebuie să deţină postul. Sau a paralizat (metaforic), copleşit de dezastrul arhitectural din ultimii ani, nemaiavând tăria să se confrunte cu corupţia.
În afară de praful celebru, jumătate dintre străzile Capitalei sunt în reconstrucţie. Se ridică blocuri şi case care nu au nici o legătură cu casele sau arhitectura din jur. Casele frumoase istorice sunt neglijate în favoarea monstruozităţilor moderne. Bucureştiul nu are nici un centru adevărat (nu are nici sens, între noi fie vorba!). Nu ştii unde să duci pe cineva să-i arăţi centrul. Celebra Calea Victoriei e în declin. O parte dintre magazine s-au închis fiindcă chiriile erau prea mari şi celelalte s-au globalizat când nu era cazul.

Piaţa Revoluţiei are o istorie interesantă, de la Regele Carol I la fuga lui Ceauşescu în elicopter şi la curcubeul care a apărut când a venit Bush (mare minune treaba asta). Dar e cineva interesat în istoria acestei pieţe? Nu am văzut nici o excursie organizată pentru puţinii turişti străini care vizitează Capitala. De fapt nepăsarea generală este una dintre problemele cele mai mari în Capitală. Te descurci, eşti şmecher, dar nu te implici în comunitate ca cetăţean.

Să zicem că poţi cumpăra ceva la orice oră, dar asta pentru că este un oraş care se vinde. Totul se vinde. Nu produce nimic în afară de nervi, gălăgie şi agitaţie. E un oraş scos la mezat. Localizat în mijlocul unei câmpii, cele mai apropiate oraşe sunt Urziceni şi Târgovişte. Ce să mai spun? Poate cineva se supără citind aceste rânduri, dar nu am ce face. Halal capitală!
Cu regret.