Dreptul de a sta degeaba

Sună alarma, sari din pat, faci cafeaua, te îmbraci, fugi la muncă, task-uri interminabile, vii acasă, faci curat, faci ceva de mâncare, te culci. Cam așa arată o zi obișnuită pentru mulți dintre noi, nu?

Statul degeaba, în care să nu faci nimic, eventual să te odihnești, a devenit asociat cu lenea și lipsa de productivitate. Societatea îți spune că trebuie să faci cât mai multe lucruri, să fii productiv non-stop, nu cumva să lenevești că rămâi în urmă. Chiar și fostul premier, Ilie Bolojan, în timpul unei discuții cu Dragoș Pătraru spunea că trebuie să muncim mai mult ca să putem să facem mai mulți bani.

Dar oare munca mai multă înseamnă neapărat și mai mulți bani? 

Il dolce far niente

Italienii sunt renumiți pentru multe: istorie, pizza, paste, tiramisu, dar expresiile și obiceiurile lor sunt cele care au cel mai mare impact asupra oamenilor. Ele sunt preluate și adaptate de foarte mulți și poate nu ar fi rău să încercăm să le introducem și noi în viața noastră de zi cu zi. Arta de a nu face nimic, de a sta pe o bancă, fără telefon, de a te uita în gol câteva minute este extrem de benefică pentru creier. Practic îi dăm voie minții noastre surescitate să ia o pauză și să prelucreze lucrurile care s-au întâmplat fără să fie ocupată cu o multitudine de activități.

Secretul este să ajungi să lenevești câteva minute, să te relaxezi fără obligații și fără să te simți vinovat. Mai exact să schimbăm relația pe care o avem cu productivitatea și să prioritizăm răgazul de care are nevoie creierul, tocmai pentru a putea să dăm randament în task-urile zilnice.

Ore mai puține de muncă, productivitate ridicată

Țările nordice, cele care mereu sunt în topurile privind fericirea și calitatea vieții, în condițiile în care au aproximativ 6 ore de lumină iarnă, se află pe treptele înalte și în clasamentul privind productivitatea.

Norvegia, de exemplu, deține un echilibru excepțional între numărul de ore lucrate și timpul personal. Săptămâna de lucru are 37,5 ore, iar „statul peste program ca să te vadă șeful” nu există în cultura lor. De asemenea, angajații au autonomie mare și posibilitatea de a lua decizii rapid fără să aștepte aprobări pe mai multe niveluri ierarhice, lucru care eficientizează timpul. Se pune accentul pe a livra rezultatele până la ora 16.

Programul până la ora 16 și concediul de 5 săptămâni contribuie la menținerea unui echilibru foarte bun între viața profesională și cea personală. Faptul că angajații nu sunt epuizați reduce numărul de concedii medicale și de asemenea și erorile puse pe seama oboselii.

Trebuie menționat că productivitatea Norvegiei vine și din structura economică pe care o are. Dar cu toate acestea, studiile microeconomice indică o creștere directă, datorită eliminării greșelilor cauzate de oboseală și prin eliminarea timpilor morți.

Realitatea noastră

Românii se află într-o situație paradoxală, petrecem multe ore la muncă, dar producem una dintre cele mai mici valori pe oră din Uniunea Europeană.

O diferență majoră între România și țările nordice o reprezintă birocrația lentă de care ne lovim mai ales atunci când interacționăm cu statul. La noi încă există mentalitatea că trebuie să stai cât mai mult la serviciu ca să vadă șeful, chiar dacă nu dai dovadă de productivitate.

Chiar dacă programul se termină la ora 18, task-urile continuă să umple căsuța de email, iar pentru cei care lucrează de acasă este și mai greu să diferențieze timpul personal de cel petrecut la muncă. Practic, mental rămânem „la datorie” și nu reușim să intrăm în starea de il dolce far niente.

Nu putem totuși să negăm și cealaltă parte a realității. Majoritatea alegem să stăm peste program, să muncim mai mult și poate chiar să ne luăm un al doilea job din cauza faptului că există o discrepanță între salariile câștigate și costul real al vieții.

Adevărul este că nu putem schimba peste noapte cultura muncii și nici nu putem ignora facturile de la finalul lunii. Dar putem să încercăm să privim diferit modul în care tratăm timpul. Putem să alegem să nu trăim pe pilot automat și să ne oferim din când în când luxul de a nu face nimic. Uneori, cel mai productiv lucru pe care îl putem face este să ne oprim.