A venit din nou luna septembrie, iar memoria, afectivă, cum este, cel puțin în cazul meu, și, nu mă îndoiesc că este un fapt la fel de valabil pentru multi alți semeni din jur, mă avertizează blând, dar ferm că trebuie să poposesc asupra gândurilor care mă leagă puternic de anumite ființe dragi.
Venite pe lume, mai demult sau de mai curând, în chiar luna egalității zilei și a noptii. Iar constatarea egalității astronomice parcă mă obligă să consemnez și o altă egalitate, una din lumea noastră a oamenilor, cea a egalității cu sine însuși a unor fiinte, inevitabil rare: oamenii egali cu ei înșiși în tot cuprinsul vietii lor.
Le numim, simplu, persoanele de caracter. Limba, în înțelepciunea ei, ne spune că este vorba de ceva important, de ceva valoros, de ceva care implică depășirea dificultăților, – prin străduință, prin suferință, prin renunțări și sacrificiu -, de ceva constant, de ceva aflat în registrul de sus al idealurilor omenești dintotdeauna, și, poate, de pretutindeni: trăirea moralității în forma ei elementară, ca salvare prin libertate a vietii demne, fără căderi în josnicii, fără calcule izvorâte din ticăloșia minții, fără uri irumpte din străfunduri tenebroase, fără răutăți generatoare de durere și disperare în cei din preajmă. Există o asemenea situatie morală elementară, după cum există copii sau adulți, femei și bărbați, din toate condițiile sociale sau identitare cunoscute, care salvează, cel mai adesea, fără să se știe ,ultimul element de umanitate și de moralitate.
Întotdeauna cu un pret, mereu în luptă cu dispretul, cu puterea brută a celor care au interese abjecte. Fără acest ultim element – stavilă în fața infinitelor forme de imoralitate sau amoralitate – , nu urmează decât prăbușirea în bestialitate, tanatofile, indiferență sau cinism.
Iar lista aceasta știm cu totii că este mult mai lungă decât cea a formelor binelui pentru toti. În orice caz, ideea moralei elementare nu plutește deasupra oamenilor, ea se înfăptuiește numai cu ei și prin ei. Și atunci ne putem întreba: ce legătură există între situații morale elementare reale, recunoscute într-un etos, cum este cel românesc al ultimelor patru – cinci generatii și cei care au trăit în tot acest răstimp, și dramatic și tragic, și plin de nedreptăți, dar și dătător de speranțe? Pur și simplu, unele ființe nu au trecut, independent de împrejurări, în ceea ce am putea numi starea de i-elementaritate morală: prin părăsirea bruscă, total irațională, sau din contră, cu totul calculată a „ultimei particule de moralitate ” Putem, deci, cu îndreptățire să ne gândim la acele femei și la acei bărbați din istoria culturală a României, care au dovedit, cu probe indubitabile, ca au o unitate morală a vieții lor. Iar liantul care asigură unitatea morală a unei vieți de om nu poate fi decât chiar morala elementară, considerată de ei (ele), un fel de axiomă a întregii lor existențe.
Din acest tablou al persoanelor care pot fi identificate în etosul românesc, – pus greu la încercare în ultimele nouă decenii ,- ca având o unitate cu sens etic a întregii lor vieți , Ecaterina Oproiu ocupă, am convingerea de nestrămutat, un loc, unul ce nu va fi clintit în timpul care vine.
Din contră, vremurile care vin- , solicitate din necesitate să fie mai atente cu gestionarea memoriei morale (după atâtea derive maniheiste, după atata narcisim si exhibitionism .e de presupus , că o „lege a dublei frenezii ” va produce, în cele din urmă, și nevoia de spirit echilibrat și pacific, și un refuz al hybrisului din toate sferele vieții) , vor consemna, cu adevărat, doar personalitățile atinse de exemplaritate, doar pe cele înfrățite firesc cu însușirea – calitate: autenticitatea.
Și care este calea cea dreaptă – cea îndelung fixată în cunoașterea omenească pentru a se adapta la existență și în registru moral nu numai ca supravietuire cu orice pret,- pentru a stabili că asemenea persoane sunt printre noi? Evident, faptul că ele reprezintă, prin tot ceea ce au înfăptuit, nu numai o dată sau din întâmplare, ci în mod repetat și previzibil, de pildă: un plus de blândete, când în jur domneste lipsa înțelegerii celuilalt sau celeilalte; un accent de curaj, când în preajmă lasitatea tinde să fie endemică; un dram de iubire (adică grijă față de cei loviti de suferință, de respect profund față de cel iubit, de simț al responsabilității față de cel îngrijit și respectat, și, deloc la urmă, un sentiment de bucurie că poți împărtăși cu toti aceștia aceleași sentimente și convingeri ) acolo unde formele urii se manifestă direct sau insidios; o dâră de loialitate, când trădarea încrederii face ravagii printre „prietenii de ieri”; o manifestare de generozitate când ceilalți sunt egoiști; un apel la rațiune și la simț al dreptății, când în jur, vorba lui Adorno, „prea multi urlă împreună cu lupii”; o solicitare binevenită la toleranță și la bună-credință, când acestea sunt suspendate în numele fermității sau „ratiunilor superioare”; un îndemn, măcar discret ,la prudență si cumpătare, la simplitate în purtare, când nestăpânirile și orgoliile cotropesc sufletele; si, de ce nu, manifestarea unei atitudini înțelepte când nu este deloc ușor să fii astfel printre cei care nu suportă echilibrul gândirii, spiritul pacific, încrederea ca vrajbă și conflictul pot escalada cu urmări nefaste pentru toți . Or, oricine se va apleca asupra tuturor faptelor semnificative din viața Ecaterinei Oproiu, dacă este mânat de bună-credință, nu poate să nu observe că, de exemplu ,mult discutata virtute a blândetii , in contextul discutiilor despre feminism, in cazul ei a fost apărată in cei mai subtili termeni Deloc, nici in anii 60-80, nici dupa aceea , cu încrâncenări radical feministe ,nici de pe pozitii radical machiste.
Cine vrea sa probeze adevarul aceastei afirmatie va gasi extrem de multe argumente in opera Ecaterinei Oproiu (Nu sunt Turnul Effel, Cerul instelat deasupra noastra, O cina romantica, dar si in cartile de eseuri, Un idol pentru fiecare-Mituri si Antimituri, sau Greta Garbo-, star contestatar ) Iar in seria sa de Jurnale inceputa in 2013 sunt pagini in care portretele feminine si cele masculine sunt demne de a fi studiate pentru calitatea lor tipologica si caracteriala dar, totodata, si pentru a marca frumusetea complementaritatilor celor doua genuri. Sugeram, doar celor care vor cerceta in viitor, cum a evoluat etosul romanesc in legatura cu cel universal ,- prin participarea unor personalitati cunoscute si intalnite de Ecaterina Oproiu, la Cannes, la Paris, la Berlin, la Roma, in Moscova -,sa citească ,de pilda, randurile dedicate Melinei Mercouri, sau Shirley Temple, sau Jane Fonda, sau Sophiei Loren . Și, in oglindă , complementar, ce spune corespondenta noastra la aceste reuniuni si festivaluri ,despre Marcelo Mastroiani, Sidney Poitier sau Vittorio DE SICA . Iar in plan romanesc, caracterizarile Ecaterinei Oproiu nu ocolesc, prin naratiuni in care esentialul este surprins, cel mai adesea, in registru moral, personalitatile majore ale teatrului si cinematografiei autohtone.
Intai de toate, Liviu Ciulei, apoi Gopo („Gopo a fost descoperit de Niculae Bellu ,cel care a pus si piatra de temelie a Studiourilor Buftea dupa ce inainte a infiintat in 50 cele doua facultati de Teatru si Film in Bucuresti „), Jean Georgescu, Victor Iliu, Mihnea Gheorghiu, Mircea Muresan, Alexandru Tatos, Manole Marcus , Mircea Daneliuc,s.a. Iar cine va fi interesat de aspectul deopotriva artistic dar si moral al majoritatii artistilor mari – Stefan Iordache, Marin Moraru ,Victor Rebenciuc, Dina Cocea, Gina Patrichi, Carmen Galin Amza Pellea – va constata ca va putea recompune, din episoadele descrise ,si cum sunt prezente note de curaj si rabdare (cazul Luciei Sturdza Bullandra ), de caracter ferm („la Stefan Iordache primeaza caracterul”), elemente certe de recunostinta , loialitate si buna-credinta (Gina Patrichi)
Dar caracterizand, Ecaterina Oproiu se descrie intr-un fel chiar pe sine. Dezvaluind caractere si sesizand cu acuitate situatii morale elementare, deschide si calea spre creionarea unitatii morale, atat a vietii acestor personalitati si personaje , cat si a propriei sale vieti. Onestitatea este calitatea dominanta o personalitatii autoarei Cerului Instelat deasupra noastra. Stie ca intelepciunea merita sa fie incercata, stie ca intamplarile pot schimba cursul voit al deciziilor, dar Ecaterina Oproiu a crezut si s-a manifestat, cu neobosita straduinta ,chiar cu incapatanare , sa fie pur si simplu o fiinta libera. Aceasta libertate atinge, in ceea ce o priveste , frumusetea , in chiar sensul schillerian al termenului . Dar, mai cu seama ,unitatea morala a vietii Ecaterinei Oproiu este data de sentimentul statornic din deciziile sale: anume ca ,exista o gravitate de sens etic a vietii. A sale in primul rand.
Iar acest sentiment profund este parte constitutiva a moralei elementare pe care a intarit-o in toate imprejurarile vietii sale .
Nu am nici o indoiala ca „Tatal numarul 2” , Niculae Bellu, creatorul conceptului de morala elementara, ar putea fi intru totul de acord cu acest titlu : Ecaterina Oproiu sau frumusetea libera si gravitatea etica a vietii.
LA MULTI ANI DOAMNA ECATERINA OPROIU!
A fost cea mai frumoasa, cea mai inteligenta, cea mai onesta, frivola, onesta si desteapta. A fost unica ! S-ati fie tarana usoara si cerul plin de stele, doamna Ecaterina Oproiu !
Poate ca autorul acestui text-omagiu ar fi trebuit sa citească și cartea lui Neculai Constantin Munteanu Ultmii șapte ani de acasă. Ar fi văzut ce mare informatoare a Securității a fost doamna Oproiu.
Pt. Dan Griga cel care da cu bata-n balta : talentul si geniul depasesc politicul, oriunde s-ar afla, vezi pe legendarul dirijor Herbert von Karaian ocrotit in blestemata epoca nazista sa-si incante publicul cu imensul talent, si, niciodata atacat pt acest episod de viata; vezi pe genialul prozator Petru Dumitriu cu a sa „Cronica de Familie” 3 vol., premiat de Ghe. Ghe.Dej cu Premiul de Stat, pt. una dintre cele mai bune proze post-belice, scrisa in deplina teroare comunista. Frumusetea si magia artei si unicitatea nu pot fi supuse judecatii meschine/jalnice a unor politruci trecuti sau actuali.
@Dan Griga: Ce probe are NCM?
În dosarul de la CNSAS al lui N. C. Munteanu e plin de note informative semnate fie Ecaterina Oproiu, fie Caty. N. C. Munteanu a mai fost copios turnat și de Rodica Lipatti, mina dreapta a Ecaterinei Oproiu.
@Dan Griga: In functia in care era Ecaterina Oproiu, contactul, chiar colaborarea, cu Securitatea Statului era inevitabila. Ramine de vazut continutul acelor note informative. Ramine de vazut si activitatea lui NCM. Europa Libera are destule tenebre.
Anoninule, tu ce grad ai avut in Securitate? Sau ai fost colaborator voluntar?
@maria ardelean: acelasi ca al tau.
anonimul – un biet si inept ceausist, semidoct si megaloman.
Notabil ‘argumentul’ lui – trebuie sa ne suspendam indefinit judecata asupra colaborarii, pentru simplul fapt ca EL nu n-a vazut dosarul.
Prin extensie TOTI trebuie sa tacem atat timp cat nu avem minima probitate de a l verifica pe ncm personal, la cnsas.
Etica de lichea (antrenata) + tupeu de bolsevic.
@Al: Daca exista un bolsevic aici, acesta esti tu si inca unul din cea mai dezgustatoare speta, aceea care a schimbat camasa verde, bruna sau neagra pe cea rosie, dupa bine cunoscuta zicere ‘Capitane nu fi trist/Garda merge inainte prin Partidul Comunist’. Pe scurt, din admirator al lui Franco si detractor al lui Titulescu cu argumente de sorginte legionara ba inca si de la Hitler si Mussolini citire, ai trecut la linsul cu spor al cizmelor lui Stalin si la ridicarea in slavi a maretei Rusii, mult facatoare de bine Romaniei, dupa mintea-ti prea scurta.
Timpul Ecaterinei Oproiu si al lui Neculai Constantin Munteanu este unul cu umbrele dar si luminile sale, care merita alta judecata decit aceea a unui troll moscovit cu mintea aburita de samagon. Intre omul de cultura cu opera spirituala solida si sterilul vorbete al unui post de radio nu tocmai romanesc chiar daca de limba romana, balanta inclina net in favoarea primului, cu atit mai mult cu cit astazi retorica anticomunista proprie anilor Razboiului rece nu mai este la fel de convingatoare.
Trollii rusi se agata insa de orice ca riia.
Scriitoreasa, tot agenta SIE, sclifosita si pretioasa. Bine ca s-a dus!
@Vax!: Nu am gasit nici o informatie despre decesul ei. Apare doar in comentariul forumistului Alcibiade, probabil pripit. Mai bine insa te-ai duce tu – la un curs de cei 7 ani de acasa.