În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House.
Până la urmă comportamentul său începu să pară în cel mai bun caz anormal şi Poolo fu împiedicat prin mijloace cât mai diplomatice să mai vorbească în public. Pe de altă parte, munca sa de la Institut era la fel de strălucitoare ca în vremea în care fusese profesor la facultate, acum având şi avantajul de a fi înconjurat de o echipă de specialişti foarte capabili, profesionişti apţi de a duce la bun sfârşit intuiţiile pe care savantul nu se mai obosea să le finalizeze decât rareori. (O vreme s-a crezut că ceea ce a început el să numească mereu „necesitatea elementului uman într-o ecuaţie”, ar fi munca acestor colaboratori care trebuiau să-i termine lucrările. Dar bineînţeles că el se referea la cu totul altceva.) Plus că şi condiţiile care i-au fost puse la dispoziţie în vederea cercetărilor sale erau dintre cele mai bune.
Apoi începu să funcţioneze tot mai mult comanda socială pe care el se pricepu s-o ducă de cele mai multe ori la rezolvarea ei cea mai simplă şi eficientă. Era de aceea solicitat în tot felul de comisii şi comitete şi nu refuza nimic, chit că în multe cazuri nu se achita până la capăt de sarcini, fiind prea convins că o vorbă sau o formulă sunt suficiente ca să rezolve o problemă. Ceea ce nu se întâmpla întotdeauna.
În ziua în care m-am pomenit dat afară din slujbă am răsuflat uşurat, dar mi-am jurat că Poolo, acest om pe care-l bănuiam vinovat de toate necazurile familiei mele, va trebui să răspundă pe loc pentru câte ne-a făcut. Voiam să curm, chiar cu preţul libertăţii mele, necazurile pe care credeam că le-ar mai fi putut abate asupra celorlalţi oameni. Eram hotărât să-l omor fără precauţiuni. A doua zi am fost reprimit la serviciu fără niciun fel de comentariu. Eram convins că soarta m-a „graţiat” pentru a-l salva pe Poolo. Dar eu nu i-am acordat decât o amânare.
(Un vecin care avusese şi el mult de suferit de pe urma inconştienţei lui Poolo şi care de asemenea nu se putea obişnui cu gândul ca delatorul să rămână nepedepsit a început un foarte lung drum de reclamaţii şi memorii împotriva vinovatului la cele mai diferite foruri. Nu s-a ales, bineînţeles, cu rezultatele scontate. Era cât p-aci să mă atragă şi pe mine în demersurile sale, lucru care dacă s-ar fi întâmplat, n-aş mai fi putut niciodată continua relaţiile mele strânse cu savantul. Dar prin strădaniile sale, vecinul meu mi-a mai dovedit şi faptul că Poolo sau nu putea fi pedepsit deloc − câteodată mă întrebam chiar dacă putea fi măcar învinovăţit la modul practic şi moral − sau dacă trebuia înlăturat prin mijloace mult mai radicale.
6
O tăcere lungă se aşterne între voi şi deşi ai povestit atâtea, simţiţi amândoi că nu s-a spus tocmai esenţialul. Lunga poveste despre Poolo… V-aţi obişnuit cu poziţia chinuită în care trebuie să vă petreceţi orele de veghe şi nu vă mai deranjează nici măcar întrebările pe care vi le-aţi pus la început de atâtea ori: ce se va întâmpla în clipa în care se va produce o perturbaţie cât de mică şi cât de scurtă în sistemul pe care-l ţineţi sub control, ce se va întâmpla dacă unul dintre voi va leşina atunci când celălalt va dormi sau dacă i se va face rău sau dacă din orice alt motiv se va îndepărta chiar şi numai pentru o fracţiune de secundă de la manetele pe care le încălzesc succesiv mâinile voastre? Pentru că cea mai scurtă întrerupere va însemna o catastrofă pentru toată mulţimea de oameni care au fost împiedicaţi de atâta timp să moară, fiind de aşteptat ca natura să se apere şi să restabilească echilibrul optim în orice prilej cât de neînsemnat care i se va oferi. Şi ce se va întâmpla cu pământul ăsta dacă nu va mai muri o vreme nimeni? Ce vor mânca oamenii şi unde vor locui şi cine îi va mai putea îndestula pe toţi? Întrebări logice, care la început, nu v-au lăsat să vă gândiţi la altceva şi de la un timp aţi cerut tot mai multe ştiri despre ce se întâmpla „afară”, dar nu vi se comunica nimic alarmant şi atunci aţi preferat să vă îndoiţi de sinceritatea informaţiilor.
Pe urmă, însă, ţi-ai amintit de cuvintele lui Poolo după care oamenii ar fi reglaţi după un anumit ceas, împingerea la nesfârşit a limitelor vieţii spre orizonturi prea îndepărtate schimbând nu numai mentalitatea indivizilor, dar şi caracterul civilizaţiei umane neputându-se preciza dacă noua civilizaţie va fi mai bună sau mai rea. Marea este minunată doar atunci când este văzută de pe ţărm, spunea Poolo, în larg, în lipsa unui reper sigur, totul se transformă în melancolie. Viaţa fără de moarte, spunea tot Poolo, este ca marea nesfârşită: ilogică, adică de neconceput.
Să stai ore în şir cu mâna pe manete, urmărind fără să-ţi mai dai seama acele ceasurilor de control şi să-ţi pui asemenea întrebări seamănă într-adevăr cu o mare fără de început şi fără de sfârşit în care logica tuturor lucrurilor primeşte alte înfăţişări.
— E grea meseria asta, spune Celălalt, atâta timp cât te gândeşti prea concret la ce faci, asemenea timpului care parcă nu mai trece în perioadele în care urmăreşti concentrat drumul parcurs de arătătoarele ceasului. Când faci abstracţie…
Ei, ce se întâmplă atunci când faci abstracţie?
*
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.