Elena Udrea, partidul şi poezia

Elena Udrea nu a scris poezie şi, foarte probabil, nu are nici un talent literar. Nici o pagubă, că tot nu mai e la modă, ca în epoca dictatorială a lui Ceauşescu. În era capitalistă a lui Băsescu, vorbim de conturi bancare, de terenuri, de imobiliare, de drepturi litigioase, de Bittner, Petrache, Cocoş, de moşia Nana şi de cîte şi mai cîte. Doamnei respective nu-i este cunoscut nici talentul de avocat, stimulat, dar neconfirmat la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, cu plată. Pentru că, în afara cîtorva dosare, dintre care unul sau două ale lui Traian Băsescu, nu a prea apucat să exerseze, să practice. A intrat direct în marile afaceri, în politica mare, în Istorie. Dar, pentru că nu a avut talent poetic şi, vai, nici nu are cum să-l cumpere, poate să-şi însuşească prin metode de tranziţie, eventual, un text al Mariei Banuş, poetă talentată chiar şi atunci cînd atacă teme deloc poetice. Desigur, în mistica partinică a poemului Mariei Banuş se vor recunoaşte şi alţii, mai ales noii colegi ai Elenei Udrea din Partidul Mişcarea Populară (Adrian Papahagi, Teodor Baconschi, Cristian Preda şi mai bine de o duzină de deputaţi şi senatori care au intrat în Parlament fraudulos, pe listele PDL-Vasile Blaga), din USL, din UDMR etc. Pentru că, bineînţeles, „Partidul e-n toate. E-n cele ce sînt/ Şi-n cele ce mîine vor rîde la soare” (George Lesnea).

Partidului meu

Puteam fi un vag funigel,
O scamă topită în vînt,
Ori bobul nevolnic, mişel,
Ce nu încolţeşte-n pămînt,
Puteam fi un vag funigel.

Puteam fi un glas fără trup,
O dîră de vorbe năluci,
Albină pierdută de stup –
Un cîntec de scrum la răscruci,
Puteam fi un glas fără trup.

Puteam fi epavă pe mări,
O aşchie-ntoarsă de val,
O raclă cu moarte chemări,
Uitată de cei de pe mal,
Puteam fi epavă pe mări.

Că nu m-a-nghiţit nici pămînt,
Nici aer, nici valuri, nici foc,
Partidul îl binecuvînt
Şi clasa cu forţă de şoc,
De nu m-a-nghiţit nici pămînt. […]

(citat parţial din „Partidului meu”, de Maria Banuş, 1959 – „Poezii”, Biblioteca pentru toţi, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1961)