În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz –ENERVANT (…) adică Vocalize în si bemol minor. Apărută la Editura Junimea în 2020.
60.
Vineri noaptea,
– încheierea săptămânii de când a intrat Gustav în scorbură –
Cu imaginea florii de cactus în spatele pleoapelor lăsate și năpădit de parfumul intrat prin fereastra închisă (?!), Maestrul Doctor Gustav R. Propp doarme un somn adânc. Timpul se oprește. Nu aude nici măcar hărmălaia tot mai mare din casă.
Somnul anulează tot. Aproape tot. Somnul anulează timpul, voința, autonomia. Ești acolo și nu știi de ce ești acolo. Unde? Mai rău e că nu te poți opune. Scorbura este tot mai strâmtă, diavolul îl împinge din spate, micul Gusti n-a ieșit încă și, nemaifiind timp, știe că nici nu va mai putea ieși. (Să ieși înseamnă mișcare, viitor, dar nemaifiind timp, nu mai e nici mișcare și nici viitor.)
„Singura ordine” s-a evaporat și ea, Gustav nici nu mai poate s-o conceapă. Măcar nu se mai află nici în enervarea de gradul II, nici măcar în enervarea de gradul I. Nici enervarea n-o mai poate concepe. Ce este enervant? Ce poate fi enervant? Ceva pentru care nu mai avem răbdare? Ceva de care ne e frică că o să se întâmple? N-o să se întâmple nimic, dacă nu mai există timp, dacă nu mai există viitor.
O liniște deplină îl învăluie. Nu mai poate concepe nici măcar prioritățile concrete urgente, cele notate cu carioca neagră subliniat, nici prioritățile probabile – cele notate cu carioca albastru închis subliniat și nici prioritățile puțin probabile – cele notate cu carioca albastru închis nesubliniat. Nu numai că nu îl mai enervează, dar nici nu știe ce reprezintă toate astea. Care nu mai există, dacă nu mai există timpul, pentru că toate acele probleme nu se întrezăreau decât pentru viitor. Care viitor, în lipsa timpului? Și nu mai e enervat din cauza acelui viitor care nu mai este. Și nici speriat nu mai este, deși scorbura se tot îngustează pe măsură ce, împins din spate, înaintează tot mai senin.
Își aduce aminte de un citat din Freud cu care a impresionat de atâtea ori instanțele: „Fiecare caz se prezintă altfel, acest lucru depinzând dacă <retragerea libidoului> are loc într-un complex accesibil conștiinței sau într-unul inconștient”. Gustav nu se simte bătrân: poate fi vorba și la el de „retragerea libidoului”? Păi, îi vine imediat în față imaginea picioarelor stagiarei Iudith, stând pe fotoliul din fața biroului. Dar dacă „fiecare caz se prezintă altfel”…
Gustav nu mai e enervat din cauza acelui viitor ce se stinge, dar nici de trecutul, care se stinge și el. Se spune că, pe măsură ce îmbătrânim, nu ne mai dorim nicio schimbare, nicio surpriză, decât cel mult ceva ce să-ți amelioreze confortul rămas. Așa i-a spus și Lutzi, socrul. Când ne e frică de moarte, ne e frică să nu pierdem acele lucruri. Micul Gusti, mereu curios, a devenit Gustav, apoi Maestrul Doctor Gustav R. Propp. Cu toate astea, nu consideră că a îmbătrânit, mai are chiar și un „caiet de planuri”. Din păcate, toate notițele sale atent clasificate au rămas undeva departe de el. Culoarea roșie o folosea doar pentru „problemele definitiv rezolvate”. Deși „definitiv rezolvat” s-a dovedit de foarte multe ori doar „temporar rezolvat”. Pentru cele „ca și rezolvate”, „aproape rezolvate” sau „în curs de rezolvare” folosea culoarea albastră, în timp ce pentru cele „amânate” creionul negru, fiindcă, după ce vor fi și ele rezolvate – sau în curs de rezolvare – să poată șterge cu guma și să pună în schimb, după caz, carioca de culoare potrivită. Cele mai nesuferite îi erau problemele pentru care nu știa modul cum le va rezolva – acelea le sublinia cu creionul de culoare verde. Însă și mai nesuferite îi rămâneau întotdeauna problemele care, deși atacate, necesită o revenire. Acelea erau notate cu creionul maro, creion cu care era trecută și data când va trebui să revină ori prevăzut cu semnul întrebării data încă incertă când va trebui să revină. Când folosea creionul maro, Gustav nu izbutea niciodată să nu se enerveze. În scorbură, acum toate astea practic au dispărut. (Când va da altcineva de notițele atât de minuțios așternute pe hârtie, le va răsfoi, apoi le va arunca în foc. Ce să facă altceva cu ele? Și, astfel, intimitatea Maestrului Doctor Gustav R. Propp va rămâne apărată.)
Gustav s-a înșelat: acel inconștient Gustav din vis – din coșmar! – este chiar una și aceeași ființă cu Gustav din viața reală.
În timpul acesta, în timpul rămas activ pentru ceilalți, la televizor s-a anunțat că atât doctorul Waiss, cât și doctorul Propp au fost victima unui „atentat mârșav”. Toată noaptea, talk show-urile au dezbătut cele întâmplate. Și un locotenent-colonel Rodriguez a fost găsit în camera sa de hotel cu mai multe gloanțe în el. Comentatorii încearcă să stabilească legăturile între cele trei crime și afacerea SABOLA.
În reședința Avocat Doctor Gustav R. Propp doar Lutzi, socrul lui Gustav, și-a păstrat cumpătul. Ca să le dovedească absurdul situației, îi învită pe toți în camera de lucru a Maestrului. Dar aceasta este încuiată. La bătăile în ușă nu vine niciun răspuns. „Dimineața vom chema meșterul bun la toate”. „Dar poate că lui Gustav i s-a făcut rău…” Iar, peste doar câteva minute se ajunge la concluzia că dacă i s-a făcut rău, nu este în niciun caz indicat să se amâne un eventual ajutor. Nu e nevoie să fie chemat meșterul, Fidelio are un șperaclu secret. Să-l scoată la lumină sau să nu-l arate? Tata ar afla imediat că i-a fost violat și altădată spațiul privat. Dar agitația este prea mare. Fidelio descuie ușa.
Când pătrund în încăpere, aceasta este goală.
Pentru afacerea SABOLA urmează o nouă înfățișare. Cei trei suspecți – de la care vine și numele SABOLA – Sala, Boca și Labău – nu au voie să părăsească țara, celălalt suspect, aflat de cealaltă parte a baricadei, Schubkegel Adam, se găsește tot în arest preventiv. Deocamdată, mai multe apeluri la un tratament egal pentru toți cei bănuiți a fi vinovați de posibila prăbușire a multinaționalei SABOLA au rămas în deliberarea judecătorilor, dar fără rezultate concrete. Un alt suspect, Portal Eduard, a fost eliberat pe cauțiune și a dispărut.
Inundațiile fără precedent din emisfera sudică acaparează tot mai mult emisiunile de știri. Încetul cu încetul, inundațiile fără precedent din emisfera sudică riscă să acopere cu totul afacerea SABOLA (sau „cazul ADAM”, cum mai este numită acea speță).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.