Avem partizanate politice, dar viață politică personală nu mai avem. Chiar și cei care au carnete de partid sunt lipsiți de o viață politică personală. Ei cred a o avea, dar au una de spectatori, nu una în care caută să le fie reprezentate interesele. Interese politice adevărate nu mai au persoanele, ci marile companii. Persoanele au fost topite într-o clasă unică (i se spune clasă de mijloc) care este „reprezentată“ de toate partidele din scenă. Marile companii n-au nevoie de reprezentare politică. Reprezentanții lor sunt guvernele.
Partidele nu mai reprezintă, ca în epoca romantică a politicii, interese ale infrastructurii sociale. Sunt, acum, partide de lideri, o tipologie de persoane care aleg să parvină pe această cale extraprofesională. Existența acestor structuri politice clasice nu-și mai justifică prezența decât prin criza internă a democrației, care nu găsește alte forme de funcționare. Astfel de tipare noi ale reprezentării sociale au început să apară în forma ONG-urilor și a diverselor mișcări care adună semnături pentru proiecte legislative punctuale.
Sociologia a fost retrasă din societate. Lucrează, azi, probabil, numai pentru elitele establishment-ului. Așadar, nu mai există autoritatea care să ne anunțe ce a devenit viața politică și care sunt cauzele masivei depolitizări a intereselor personale. Aceste interese se repolitizează numai cu prilejul alegerilor. În rest, persoanele joacă doar rolul de spectatori mai mult sau mai puțin revoltați ai simulacrelor de viață politică oferite de media. Noile partide nu mai apar ca să reprezinte fragmente de societate, de jos în sus, ci apar de sus în jos, ca să fie vehicule ale unor ambiții personale sau, ca în Franța, acum, pentru a fi vehicule mascate ale vechiului sistem politic.
Întregul sistem politic al democrației este întors cu roțile în sus: baza socială nu mai generează mișcări politice, ci suprastructura elitară a societății produce partide noi, care, de altfel, sunt prezentate publicului după regula promovării unor noi produse comerciale. Toată viața politică a fost acaparată de regulile de piață ale mărfii. Alegerile interne din partide au devenit concursuri de casting pentru lideri, iar alegerile prezidențiale cel mai sofisticat dintre aceste concursuri. Ceea ce peste tot este. Sistemul lucrează după rețetele vieții comerciale, iar mult prea politizatele persoane care se prezintă la vot o fac mai degrabă cu discernământul celor care își caută un automobil nou. Cei care aleg modele mai vechi de automobil sunt constrânși de stagnarea vieții politice să revină la naționalism sau comunism. Drama acestei stagnări datorată depolitizării intereselor personale face furori în Franța de azi.
În România, vorba interbelică a lui Eliade: pe nimic nu cheltuim mai multă energie sufletească decât pe politichie. Confundăm, însă, acest interes „microbistic“ pentru politichie cu interesele politice ale persoanelor. Întrebate de sociologi, aceste persoane dau următorul clasament de interese: 1) salariile; 2) mâncarea; 3) sănătatea… Abia după locul 10) apar temele major-politice: educația națională, dezvoltarea țării, moralitatea conducătorilor…
Cum e turcu’, și pistolul. Cu acest clasament în față, nici media nu-și face o datorie din promovarea marilor teme cu adevărat politice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.