„Eșalonarea simplificată pentru maximum un an se poate face doar până la 400.000 de lei pentru firme și 100.000 de lei pentru persoane fizice. Firmele cu vechime mai mică de un an nu mai pot apela la această procedură”, a explicat pentru Digi24.ro Ioana Arsenie, strateg financiar.
Pentru sume mai mari, a avertizat aceasta, „intrăm automat într-o procedură clasică, cu dosar, garanții și, în multe cazuri, fidejusiune în nume personal”.
Prin „fidejusiune” se înțelege că o persoană, de regulă administratorul sau asociatul firmei, promite, printr-un contract autentic, că va plăti din banii și bunurile sale dacă firma nu mai reușește să își achite ratele.
Două tipuri de eșalonare: simplificată și clasică
Potrivit ANAF, eșalonarea simplificată se aplică doar contribuabililor cu datorii mai mici și recente, pe maximum 12 luni și fără garanții. Plafoanele sunt clare: 100.000 de lei pentru persoane fizice și 400.000 de lei pentru firme, iar firmele trebuie să aibă vechime de cel puțin un an.
Aceasta este gândită pentru cei care se confruntă cu blocaje temporare de cash, dar ale căror afaceri rămân viabile.
Eșalonarea clasică devine obligatorie pentru sumele care depășesc plafoanele. Aceasta se poate aplica oricărui contribuabil, inclusiv persoanelor fizice, pe o perioadă maximă de cinci ani, dar necesită garanții: bunuri puse gaj sau contract de fidejusiune.
Fidejusiunea garantează că statul poate urmări persoana care a semnat dacă firma nu respectă ratele. Aceasta poate fi cerută și pentru firme noi sau pentru datorii noi apărute pe parcursul eșalonării.
Scopul schimbărilor și riscurile pentru firme
Noile reguli urmăresc să oprească folosirea abuzivă a eșalonărilor ca mecanism de amânare pe termen lung a plății taxelor. ANAF subliniază că „reformează sistemul de eșalonări prin reducerea tratamentelor fiscale preferențiale și sprijinirea disciplinei fiscale”.
Ioana Arsenie avertizează că intrarea într-o eșalonare nu mai este o zonă de confort. „O eșalonare pierdută înseamnă blocarea automată a conturilor. În plus, atenția autorităților din punct de vedere al controalelor poate să crească, iar evaluarea riscului fiscal al firmei se poate înrăutăți”, a explicat aceasta pentru Digi24.ro. Prin „scor de risc fiscal” se înțelege modul în care ANAF clasifică o firmă ca fiind mai mult sau mai puțin riscantă.
Pentru antreprenorii care se confruntă cu blocaje temporare, Arsenie recomandă: „Un antreprenor cu relații comerciale corecte poate obține termene de plată mai lungi de la furnizori și să direcționeze banii către taxe. Pe termen lung, însă, este esențial să existe rezerve de cash sau linii de finanțare.”