O zi mare a fost cea de ieri, în care, la consultările de la Cotroceni, Dragnea a rostit în sfârşit, după o săptămână de indecizie şi apoi de secretomanie, numele propunerii PSD pentru funcţia de prim-ministru. Că nu şi-a rostit propriul nume e de înţeles, având în vedere legea care interzice intrarea în Guvernul României beneficiarilor unei condamnări penale. Dacă s-a răţoit la început, ameninţând chiar cu suspendarea alesului între aleşi de acum doi ani, până la urmă s-a dat pe brazdă, acceptând, pentru moment, fatalitatea. Căci, până şi la noi, există situaţii în care legea e lege. Deşi nu pentru mult timp. Şef discreţionar al partidului la putere, nimic nu-l va împiedica să abroge, cu majoritatea parlamentară de care dispune, legea cu pricina, încă din primele zile de intrare în funcţie a maşinii de vot. Pe de altă parte, mai are şi un alt glonţ pe ţeavă, proiectul de lege a amnistiei, lege prin care va redeveni curat ca pruncul nou-născut. În virtutea unei asemenea soluţii pe care o are la îndemână, se brodesc modul şi scopul pentru care Sevil Shhaideh, fina lui Dragnea, a devenit un fel de premier interimar, până la limpezirea apelor. Un executant fidel al dispoziţiilor de la partid, şi atât.
Tot ieri, 21 decembrie, s-au împlinit 27 de ani de la izbucnirea revoluţiei din decembrie ’89 la Bucureşti, şi vorbesc de revoluţia curată a tinerilor care au ieşit cu piepturile goale şi cu flori în mână în faţa gloanţelor, iar mai târziu au ridicat cunoscuta baricadă la care au murit eroic, sub rafale de pistoale mitralieră sau striviţi de şenilele tancurilor. Nu mulţi, dar în număr semnificativ, totuşi, adăugându-se morţilor de laTimişoara, Cluj şi alte oraşe ce şi-au dat tributul de sânge. Cât a fost nevoie pentru a da şi numele a ceea ce începuseră să realizeze. Că pe urmă, a doua zi, revoluţia lor a fost confiscată de aripa kaghebistă a Securităţii şi cea a Armatei, aripi ce l-au înălţat până la nori pe hultanul de hoituri Ion Iliescu, nu poate totuşi să şteargă acest termen din istoria României. Regimul comunist a fost răsturnat pentru totdeauna, în ciuda împotrivirii înverşunate a aceluiaşi personaj sinistru şi însetat de sânge, care a declarat ritos chiar pe 22 că Ceauşescu „doar a întinat numele partidului comunist”. Lui se pare că i se datorează cei peste 1.000 de morţi de după preluarea de către el a puterii cvasiabsolute, prin corbii la fel de sângeroşi Victor Stănculescu, Nicolae Militaru, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu precum şi alţii ce s-au înfruptat, mai întâi, din cadavrele Ceauşeştilor.
Scăpată pentru scurtă vreme din mâinile urmaşilor lor, dar şi obligată de CEDO, justiţia română a redeschis dosarul revoluţiei şi pe cel al mineriadelor. Cam cu atât şi cu doar câteva audieri în secret ale împricinaţilor ne-am ales deocamdată, iar de acum înainte, dacă va ajunge din nou în mâinile respective, toate acestea au şansa de a redeveni literă moartă. Preşedintele de „onoare” al PSD nu va fi niciodată inculpat, şi asta înseamnă că s-a terminat cu iluziile. Suntem în ţara în care dreptatea umblă cu capul spart, dacă mai umblă.
Pentru că nici nu a existat revoluţie, spun „ai mult ursuzei tagme geanabeţi”, vorba unui mare şi cunoscut poet. Sau dacă a existat, aşa cum pretinde o ordonanţă de urgenţă a fostului guvern Ponta, a existat doar până la 22 decembrie ora 12 şi nu mai ştiu câte minute, momentul ridicării elicopterului de pe acoperişul Comitetului Central al PCR. Asta ca să ni se dea de înţeles că nici cei o mie şi ceva de morţi înregistraţi după acel moment şi datoraţi osârdiei noilor conducători n-au existat. Au existat şi continuă să existe doar ei şi, dintre ei, aceia pe care femeia cu coasa nu i-a mirosit încă sub coadă. Între care, ultimul pe listă, desigur, eternul Ion Iliescu. Cel ce şi după obştescul său sfârşit, când va fi să fie, va rămâne eternizat prin partidul pe care îl onorează.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.