De fiecare dată, în această perioadă a anului, țara intră într-un fel de dialog al surzilor, pe tema cu două talere a evenimentelor din decembrie ’89: a fost sau nu revoluție în pandant cu a fost sau nu lovitură de stat. Problemei i se atașează o importanță exagerată, ca și când – dacă n-ar fi fost lovitură de stat sau dacă n-ar fi fost revoluție – Ceaușescu ar mai fi rămas prea mult în picioare sau ar fi murit de moarte bună în patul lui. Nici vorbă. Dacă nu cădea atunci, dictatorul urma să cadă oricum, deși nu se știe după cât timp.
Prăbușirea regimului, generată de falimentul doctrinei utopice comuniste, de imposibilitatea aplicării ei în viața reală cât, mai ales, de imposibilitatea sustenabilității ei pe termen lung, era inevitabilă. Cea mai mare aberație stă chiar în exprimarea ei de frunte: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi! Ceva mai utopic nu există pe lume. De aici s-a născut și natura lui eminamente represivă: ca să pui o utopie în practică, îți trebuie mai mulți câini decât oi.
Așadar, raiului estic sunându-i atunci ceasul, discuția post-factuală despre revoluție sau lovitură de stat apare oarecum superfluuă, iar discuția despre modul cum a fost eliminat Ceaușescu (proces corect sau incorect) – irelevantă. Soarta comunismului în Europa fusese pecetluită între Bush și Gorbaciov, doar nu e nimeni nebun să creadă că regimul ar fi putut supraviețui în România. Regimul – nu, dar Ceaușescu însuși ar fi putut supraviețui – așa cum au făcut-o colegii săi Jivkov, Honecker, Jaruzelski et comp.- dacă natura lui fanatic-criminală nu l-ar fi împins să se cramponeze de putere și să omoare protestatari, ceea ce i-a atras bine-meritata pedeapsă. (Nu-i vorbă, sceleratul mai împușcase țărani, cu mâna lui, și la colectivizare.) Mutarea accentului de pe inevitabilitatea căderii istorice a lagărului comunist pe lovitură sau ne-lovitură de stat este greșită și mistificatoare, creând impresia că s-a produs ceva ilegal, imoral, ilegitim. Nimic mai fals, nimic mai diversionist.
Dacă e să vorbim de lovituri de stat, să amintim câteva pentru cei cu memorie scurtă. Păi, instalarea – și ilegală, și ilegitimă – a comuniștilor la putere, sub ocupația Armatei Roșii (care, în 1945, la terminarea războiului, n-a mai plecat din niciun teritoriu pe care l-a traversat în drumul spre Berlin) – ce a fost, nu o imensă lovitură de stat, „legitimizată” de alegerile măsluite din 1946?! Dar abdicarea forțată a Regelui – sub aceeași ocupație străină – și schimbarea peste noapte a formei de guvernământ din monarhie în republică bolșevică – ce a fost, nu o imensă lovitură de stat? Săracul Ceaușescu, el înfometase poporul în timp ce aruncase cu sute de milioane de dolari prin Africa, de parcă țara era propriul lui buzunar, omorâse femei sub ochiul vigilent al procurorilor anti-chiuretaj, omorâse oameni la Timișoara, la Dalles, peste tot, dăduse ordin să vină unitățile de la Târgoviște ca să facă măcel (noroc cu complotistul în gips care le-a oprit), dar ce nedreptate i s-a făcut, domnule, cu procesul acela incorect! Dar procesul lui Maniu a fost corect? Dar uciderea lui Pătrășcanu – după ce a declarat că “înainte de a fi comunist, sunt român” – a fost corectă? Nu era mai bine să fi fost dat direct pe mâna mulțimii isterizate, fără niciun proces, ca să nu mai fie discuție? Cam ce credeți că i s-ar fi întâmplat atunci? Uitați-vă ce i s-a întâmplat prietenului lui, Gaddafi.
Distingem două categorii de susținători ai tezei loviturii de stat, între care, paradoxal, există o distanță ca de la cer la pământ.
Una sunt nostalgicii, furioși și măcinați pe dinăuntru de căderea fostului regim, ai cărui privilegiați au fost – ei sau părinții lor. Se agață de lovitura de stat ca de un ciot, prefăcându-se cu ipocrită inocență că nu văd prăpastia care se căsca oricum câțiva metri mai încolo – se căsca, dar probabil nu pentru ei.
A doua categorie de opinenți pro lovitură de stat, complet diferită de prima, sunt cei care – văzând degradarea la care s-a ajuns astăzi în mai toate privințele vieții românești – consideră că, la momentul respectiv, n-a fost revoluție și deci, per a contrario, nu putea să fie altceva decât lovitură de stat. Și pentru unii, și pentru ceilalți, contra-argumentația este aceeași.
Astfel, pe de o parte, când spui revoluție, spui schimbarea violentă a sistemului constituțional – ceea ce, sub presiunea străzii, Iliescu a fost nevoit să accepte. Prima declarație către țară a CFSN nu prevedea desființarea PCR, iar Iliescu s-a adresat la început publicului cu „tovarăși ” și cu „întinarea nobilelor idealuri comuniste și a numelui PCR”. Deci, în capul lui, urma un comunism „luminat”, de tip glasnost și perestroika. De la acest plănuit comunism gorbaciovist, Iliescu a fost nevoit, încet-încet, să dea înapoi și să accepte tot mai multe concesii de natură democratică. Comunismul instituțional s-a prăbușit, a fost înlocuit cu democrația instituțională. Dar, atenție: democrație instituțională nu înseamnă la români și democrație de fond! Această confuzie între ambalaj și conținut, între aparența și esența post-decembristă, produce toată neînțelegerea privind tema revoluției.
Aparența exista. Comunismul, ca mecanism și instituții, a căzut. Dar exista și esență. Tragică. Morții dinainte de fuga elicopterului (de care responsabil este regimul represiv al lui Ceaușescu) și de după fuga elicopterului (de care responsabili sunt Iliescu și gruparea lui) nu pot fi aneantizați. S-a instaurat – e adevărat, la nivel doar formal, la nivel de fațadă – democrația, având totuși și inserții autentice, de fond, care nu pot fi negate. De exemplu, pluripartidismul (o componentă esențială a democrației) s-a instaurat imediat. PNȚ și PNL (chiar dacă puternic infiltrate) au renăscut în secunda doi. Apoi partidul comunist a fost chiar scos în afara legii. Au fost alegeri libere (deși cu creierul spălat de 45 de ani de comunism). Așadar, și din punctul de vedere al înlocuirii instituționale a regimului comunist cu alte instituții, de tip democratic – avem de-a face cu revoluție. În ce proporție?
Termenul de „lovitură de stat” este o exagerare inutilă. A fost, de fapt, un complot sprijinit de forțe străine (KGB, GRU etc.) în scopul doar al eliminării lui Ceaușescu (nu și în cel al instaurării unei democrații autentice). Dar așa-zisul puci nu ar fi reușit dacă nu ar fi ieșit poporul în stradă și dacă nu ar fi luat cu asalt clădirea C.C. Ca dovadă că fostul ucenic de cizmar nu a fost arestat acolo. Despre ce lovitură de stat vorbim, atunci? Din cauza ridicării mulțimii dezlănțuite (care nu s-a speriat de propriii morți, nici de la Dalles, nici de la Timișoara sau din alte părți, din contră, „s-a înrăit” și mai mult, depășind punctul critic de la care nu mai putea fi întoarsă), Ceaușescu a început să fie trădat succesiv și rapid de structurile lui de Securitate și chiar de propria pază. Numai înfricoșat de poporul dezlănțuit, a putut fi convins să decoleze cu elicopterul, moment în care vărsarea de sânge ar fi trebuit să înceteze. Dar n-a încetat. Pentru că Iliescu trebuia să se “legitimeze”. Din pucist trebuia să se transforme în revoluționar. Plus că poporul trebuia băgat înapoi în case, întrucât începuse să strige “Fără comuniști!”, adică fără el, fără Iliescu. Ceea ce nu se putea. Nu așa fusese planul. Revoluția – care nu fusese în plan – trebuia confiscată. Atunci, “Frontul salvării” a creat o criză – în care au fost uciși 900 de oameni – pe care tot el a rezolvat-o, „salvând” astfel poporul de la a continua să fie ucis și câștigând apoi detașat alegerile la care n-ar fi trebuit să participe. Mai clar de atât nu se poate.
Cel mai bine, ca să despărțim apele, trebuie să judecăm în felul următor: dacă n-ar fi existat puciștii, atunci poporul, mulțimea, „de una singură”, dezlănțuită, l-ar fi doborât pe Ceaușescu? Răspunsul este da, cu riscul unui măcel generalizat, în față la C.C. și în alte părți, Ceaușescu ar fi căzut. Poate chiar l-ar fi împușcat unul de-al lui, pentru că – mulțimea odată intrată în C.C. – ar fi ieșit carnagiu, din care n-ar fi scăpat niciun ceaușist. Invers pusă întrebarea, puciștii de unii singuri – fără ajutorul determinant al mulțimii dezlănțuite – ar fi reușit să-l elimine pe Ceaușescu? Răspunsul este mai curând nu. Fără mulțimea în stradă, Ceaușescu n-ar fi fost trădat așa ușor de ai lui, poate de unii – da, de alții – nu. Dar fără revolta populară de afară, așa-zisa lovitură de stat dinăuntru n-ar fi reușit. Fără revolta populară, nu se știe câte zile sau luni ar mai fi rezistat Ceaușescu. În final ar fi căzut, pentru că nu putea să mai existe o Românie ceaușist-stalinistă, când în jur cădeau toți ceilalți lideri comuniști, când însăși Moscova schimbase foaia. Așadar, considerând schimbarea (chiar dacă pe jumătate formală) a ordinii constituționale și morții căzuți în acest proces, reiese că a fost predominant revoluție.
Dacă însă observăm că, în spatele celor mai multe fațade democratice, în mai toate punctele nodale ale societății românești, după decembrie ’89, s-au aciuat foștii comuniști din eșalonul doi, foștii securiști etc, adică „la vremuri noi, tot noi!”, atunci da, atunci, din această perspectivă, putem spune că n-a fost revoluție. Dar asta nu înseamnă că a fost lovitură de stat. Cel mai corect ar fi să spunem: a fost revoluție pentru că altfel nu se întâmpla ce s-a întâmplat; n-a fost revoluție pentru că ce s-a întâmplat nu a fost dus până la capăt. Dacă distingem confuzia semantică făcută de marginea aceluiași cuvânt, bazată pe așteptări diferite, multe se clarifică în comunicarea de la om la om pe acest subiect obsesiv.
O categorie specială, din ce în ce mai numeroasă, sunt cei atât de nemulțumiți astăzi (de înțeles, de altfel) încât au ajuns să creadă – printr-un mecanism mental reactiv – că ar fi fost mai bine înainte de căderea lui Ceaușescu. Le-aș răspunde că evenimentele din ’89 echivalează cu ieșirea dintr-o pușcărie fără gratii în libertate. Mai departe, poți să îți bati joc de ea, de libertate, să te apuci de droguri, prostituție, alcoolism, furt de buzunare, escrocherie si câte și mai câte. Oare, pentru a te feri de toate acestea, era mai bine să rămâi în pușcărie? În libertate, depinde de tine cum îți faci viața, de exemplu, poți să-ți alegi – ca în ‘90, ’92, 2000, 2004 și 2009 – drept conducători pe foștii gardieni ai pușcăriei. Cine e de vină?
Felul cum s-au pervertit lucrurile după decembrie ’89 se trage tocmai de la încâlcitele și voit-neelucidatele evenimente de atunci, în congruență cu metehnele dobândite de populație mai înainte, sub comunism, dar și cu inserții mult mai vechi, de extracție fanariotă. Alegerile greșite făcute de societatea romanească după ieșirea din pușcăria comunistă plus precaritatea clientelară și falimentară a metodelor folosite pentru a reconstrui țara nu înseamnă însă că pușcăria ar fi trebuit să continue ca să ne scutească de respectivele greșeli…
Semi-eșecul construcției democratice de la noi nu înseamnă deloc că stalinismul naționalisto-dinastico-ceaușist ar fi trebuit să rămână. Înseamnă pur și simplu că – după decembrie ’89 – poporul nostru n-a știut ce vrea. Nu poți, pe de o parte, să votezi 80 la sută cu Iliescu (să pui adică lucrurile pe o direcție total greșită) și, pe de alta, să te plângi, după treizeci de ani, de persistența „ciumei roșii”… Cam târziu. Poate că trebuie să dispară biologic toate generațiile născute înainte de decembrie ’89 și să vină generațiile născute din oameni născuți după decembrie ’89, pentru vindecare. Mai durează.
Cât privește existența sau non-existența revoluției, față de cele de mai sus, suntem obligați să punem eternul modificator tipic românesc: revoluție neisprăvită.
Revolutia Sovietica inceputa de Marele Blond de Oltenita, tovarasul Ion Iliescu si Echipa sa de Criminali Bolsevici nu s-a Terminat. PCR s-a spart in pecereuri mai mici sub Atenta Indrumare a Securitatii care, devenita Crestin Ortodoxa, le-a botezat in fel si chip pentru a creia Ideea de Pluralism Politic si a da Satisfactie gloatelor de primate acefale ca pot sa-si aleaga de capul lor Conducatorii pe Partid si de Stat.
Astazi chiar si orbii pot sa intuiasca Opulenta in care se Lafaie beizadelele capitaliste ale tovarasilor.
Revolutia Continua cu participarea directa a Cetatenilor din Principate, chit ca s-au dovedit incapabili sa aprecieze beneficiile Libertatii si Democratiei Originale, apostrofind recent pe unii tovarasi cu Cirja Ancestrala. Nimeni nu-i Perfect…
Daca la 30 de ani inca mai justifici evenimentele din 89 e clar ca traim un esec.
Faptul ca lucrurile au mers prost arata ca nu numai Ceausescu era de vina ci noi ca societate avem multe de recuperat.
Ne place sa vorbim de Ceausescu ca raul absolut dar uitam sa mentionam ca a platit datoriile, a facut blocuri, intreprinderi, metrou, centrale nucleare, transfagarasan, hidrocentrale, industrie de aparare, industrie petrochimica, banci. In 30 de ani de libertate doar s-a distrus de catre noi cei buni care eram asupriti de ala rau.
Marile tradari, jafurile, privatizarile dubioase, retrocedarile catre straini sunt tot subminarea economiei.
Libertatea fara proprietate si capital e o iluzie. In actuala democratie SRI are 500+ milioane E buget si sute de mii de copii se culca flamanzi. V-ati intrebat pe ce consuma atata banet? Nu mergea sa construim niste spitale de ei ?
Despre revolutie nu exista vinovati si nu e clar nici daca Ceausescu a dat ordin sa se traga sau ordinul a fost dat de Stanculescu.
Ceausescu avea nevoie sa inabuse revolta dar pucistii aveau nevoie de cadavre.
Domnule Serbanescu,in Romania ,loviturile de stat sunt un mod de existenta a politicienilor! Rusii au adus comunismul in cardasie cu SUA si Marea Britanie! Decedatul fost monarh , Mihai, tanar ;i nelinistit l-a arerstat pe Antonescu printr-o lovitur[ de… palat, nu de stat! Trebuie s[ ne spuneti, daca stiti, de ce politicienii de ieri si de azi folosesc- cu ajutorul fratesc- ruso- american(dar si al altor frati vitregi occdentali!) lovitura de stat ca sistem democratic! Ori regimul impus de ruso-georgianul Stalin, manaria lui lui Roosevelt si Churchil ,a fost schimbat prin alt regim revoltionar (adus de rusul Gorbachiov ,cu ajutorul din umbra al SUA si al acelorasi frati vitregi din vecinatate sau din bolnavul Occident)care a adus aceeiasi ,,bogatie ” pentru romanul de rand! Nimic nou sub soare! Puterea nu apartine poporului roman ci a unor persoane carora loviturile de stat le vin ca o manusa!
sper sa fie chinuit de fantomele din decembrie si de multe alte fantome, inca multi ani.
Cei 86%, care l-au votat, sunt multumiti acum?
Au gandit cu burta dar vor drepturi cu…capul.
Multi dintrecei care au si acum bataturi in palme de la aplauzele prilejuite de moartea Ceausestilor, ies in strada si ataca in mod primitiv oameni care s-au implicat in lichidarea „tiranului”. Daca libertate inseamna ca niste derbedei ca Bot, Dide si cel supranumit Ceausescu sa atace oamenii in piata publica, insemna ca zadarnic s-a murit in ’89!
lucru este cert. Si dupa 30 de ani, agentii NKVD, sunt in Romania. Sii, cand o sa ii ia moartea, odraslele lor se vor impuia. Dar boborul, are drept de vot iar copiii care ne vor preceda, stau cu nasul in telefon.
Nu stiu ce pierd, cea mai frumoasa si bogata tara din lume. AICI ESTE EDENUL.
O rafiografie corecta
Bre, de ce nu zici de rebolta din Brasov 1987 cand au fost „instruiti” sa iasa in strada de au dat foc primariei brasovene si acolo au fost batuti o groaza de oameni si morti cativa oameni? Erau interesati doar de focusarea bucurestiului si a altui oras mare din tara ca sa iasa la vedere planul deja stabilit? Ma lasi cu „horodinca bucuresti-timisoara” si de brasoveni…nimic?! Bazele loviturii au fost puse, daca imi amintesc bine, de prin 1986-87 cand functionau cu brio toate hambarele din care furau cu ambele maini, de la sparceta, grau, porumb, mazare cu vagoanele de la cooperativele agricole din vrancea,tot acolo smantana era ca untul de groasa si furau baietii in nestire dar se compensau cu cate un tv color compensare dar platit de primitor sau alb negru daca erau serviti sub dorinta si placerea lor dar tot fara limita! Sa nu mai spun si de casele armatei, wow, cate imi amintesc!
Simplă coincidență sau… protocronism?! Iată ce scriam la editorialul dlui Nistorescu: Lovitură de stat „revoluționară” a eșalonului II (partida cosmopolit-internaționalistă, în frunte cu Iliescu și „cei 6 disidenți” + generalii), contra eșalonului I, partida național-comunistă, conform unui slogan al Protocoalelor înțelepților Sionului: Noi creăm situația critică și apoi tot noi venim, ca salvatori ai frontului „național”! Cred că e bine s-o considerăm o Revoluție bine controlată, dirijând nemulțumirile populare către DOAR una dintre facțiuni și confiscată apoi de cealaltă, cu ajutor (SE PUTEA ALTFEL?!) dinafară, care ne costă o Patrie și un Neam, cât mai fi-vom pe acest pământ! Confiscată de ei și oferită pe tavă străinilor. Fără revolta maselor, conspiratorii n-ar fi avut sorți de izbândă! O Revoluție… neisprăvită, din toate punctele de vedere! *Addenda: Asasinatele de după 22 au fost o… limitare a incendiului de către „pompierii” SECU, căci extinderea le-ar fi periclitat valoroasa PRADĂ: „România ca o pradă”! Prinsă în cursă, captivă, pentru veșnicie! (Ar fi bine să se revadă interviul lut lui Dumitru BURLAN, sosia lui Ceaușescu, deunăzi, la un post TV)!
Stimate domn E. Șerbănescu, din păcate, și matale încercînd să descurci lucrurile le încurci, de fapt. Recurgi la logică, dar cu logica nu ajungi neapărt la adevăr. MAi trebuie să săpați. Lumea l-a votat pe Iliescu pentru că se temea de ceea ce avea să vină -reconquista capitalistă, cu clasa stăpânilor și cea a sclavilor, în esență. Oare de ce la un sondaj făcut an de an după 1989 pînă anul acesta soclu masiv de români variind între 85% și cca 70% au dat același răspuns: Rommânia merge pe o cale greșită!!!!! De fapt, ce vor să spună românii? Da, că nu le place ce a ieșit, adică capitalismul odios și asasin! Ia citește matale o carte scoasă de Institul ptr cercetarea caLității vieții cu titlul ,,România la răscruce,, unde se spune clar că răul a venit din faptul că s-a dat drumul la lupta crâncenă, bestială pentru proprietate, înavuțire prin furt, corupție etc și că, fenomenul, asta o știm toți (mai puțin dta, probabil), a fost susținut din greu de VEstul sălbatic, la propriu. Auzi, omule, a fost devalizată o țară, de fapt distrusă o țară! Pricepi sau nu? E clar că discuția lovitură de stat sau revoluție este falsă în esența ei ptr că a fost, ÎN REALITATE, o contrarevoluție! Păi, dacă 1989 la noi a fost revoluție, atunci Revoluția franceză și chiar MRSO ce au fost, contrarevoluții? Esența : trecerea la o orânduire socială superioară, tovarășu! Nu înseamnă că trebuia să rămână CEaușescu sau partidul unic! Răul a pornit și va porni mereu de la relația de proprietate, ceea ce nu înseammnă că proprietatea trebuie desființată, ci trebuie mereu văzută în relația cu demnitatea omului și a națiunii sale.CA să închei, uite ce zicea papa Francisc recent: capitalismul ucide, cultura bogăției/avuției este cultura crimei. Wau! CAPITALISMUL NU ESTE ULTIMA STRIGARE A EVOLUȚIEI OMENIRII!
„dacă n-ar fi fost lovitură de stat sau dacă n-ar fi fost revoluție – Ceaușescu ar mai fi rămas prea mult în picioare sau ar fi murit de moarte bună în patul lui. Nici vorbă. Dacă nu cădea atunci, dictatorul urma să cadă oricum, deși nu se știe după cât timp.”!!! ????? – deși nu se știe când, rezulta ca putea muri în patul lui liniștit.
” iar discuția despre modul cum a fost eliminat Ceaușescu (proces corect sau incorect) – irelevantă.”… „doar nu e nimeni nebun să creadă că regimul ar fi putut supraviețui în România. Regimul – nu, dar Ceaușescu însuși ar fi putut supraviețui” – iar rezulta ca putea muri liniștit în patul lui.
Articol plin de contradicții și aberații, care vrea sa submineze importanta unui proces corect – „Morții dinainte de fuga elicopterului (de care responsabil este regimul represiv al lui Ceaușescu) și de după fuga elicopterului (de care responsabili sunt Iliescu și gruparea lui)“ – justiție selectiva (crime similare zice d-l Șerbănescu, dar deznodământul diferite)
D-le Șerbănescu, mai bine scrieți despre albine
Aiurea, nea Ilie ne-a ametit de tot cand a bagat-o pe aia cu „fostii securisti”!!!???
Un articol realist al evenimentelor din decembrie 1989.Mai
rar asa ceva ,in sensul ca cele scrise despre anul cu pricina
ori erau partizane ,sau de domeniul SF…
D-le, vrei sa dai dreptate macar 50% vinzatorilor de Haloimes, ca sa scape curat nevinovati, si daca treaba este in coada de peste, este cum vor muschii lor.Nu trebuia sa incepi cu tancurile URSS, ci ce ne-a adus noul regim(care cerea sa vina rusii,nu?). Deci ce avem noi aici: aceiasi politruci, majoritatea proveniti din UTC, securitatea kgb, secu infiltrate la toate partidele istorice mai ales, mari distrugeri culturale, materiale, si reprezentative pentru noi ca spirit authentic romanesc (vezi legi antinationale,cum este WeiSSel si sinecure sa faca istoria lui Roller bolshevicul) , ex.BCU, etc. ars, oameni care au pus industria, agricultura,etc…la fier vechi, devalorizarea monedei si subevaluarea economiei nationale, de au pierdut oamenii economiile de o viata, fiind cu pensii de mizerii, contrastind cu unii care se indoapa cu pensii speciale si salarii nesimtite, traffic de persoane, drogomani si crime sub nasul autoritatilor, bejenia romanilor de toate felurile care nu au cum supravietui in tara lor, contrastind cu noii emanati ce se dau revolutionary, ca nu au cum sa scape de singele varsat inconstient pentru ei, ex.dupa fuga lui Ceasca mai ales, si mai ales la mineriade, refuzul constant de a recunoaste meritele Regelui si mai ales venirea in tara lui, si imi pare rau nu pot sa mai continu, pt.ca vreau sa imi publice oful, nu? Tara a fost vinduta de secu active la lovitura de stat, si le convine ca Justitia/Procura sa nu functioneze, ca in alte tari, ca de altfel cine poate sa mai traga la raspundere pe cineva?
O zi buna
Con
P.S. Eminescu a fost facut legionary din prima zi de Pedro Romany, care nici in ziua de azi nu aduce dovezi cum au plecat cei 30 mii de omuleti rosii, veniti ca sa faca explozia mamaligii, cu avizul de la Malta/Gorbaciov
România este privită în „Protocoalele” lor ca o Țară Sfântă, un Nou Canaan sau Țară a Făgăduinței! CU sau FĂRĂ români sau cu români mancurtizați?! Asta este întrebarea! Deocamdată, Patria este o ruină, ca după război, iar românii sunt refugiați, ca după război!
Das, procesul Ceausestilor a fost corect!!!
Corect , fiindca a avut loc cf legilor, jurisprudentei si .. cutumelor RSR!!!
Mai rau … sau mai bine, alegeti!, in momentul procesului actiona starea de necesitate edictata cf legii . Adica mai pe sleau constitutia RSR fusese suspendata si se instituise starea de asediu! Ori asta inseamna .. tribunale „speciale” cu proceduri „speciale” sau mai precis martiale cf legii martiale- care nu e atat lege cat „uzanta” .
Unica morala ar fi ca daca nu iti placx curtile martiale nu te apuci sa suspenzi constitutia!!