EXCLUSIV Expert în inginerie hidrotehnică, despre scufundarea barjelor în Dunăre: „Frecție la un picior de lemn”

Întrebările legate de Dunăre și Centrala Nucleară de la Cernavodă curg, autoritățile caută soluții, iar o parte din populație privește cu îngrijorare. Pentru a căuta câteva răspunsuri, Cotidianul a stat de vorbă cu Dan Stematiu, profesor universitar emerit, conducator de doctorat la Departamentul de Inginerie Hidrotehnică din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.

În 2007, România a mai trecut printr-o situație similară. Dan Stematiu a făcut parte la acel moment dintr-o echipă care a monitorizat problema.

„Situația de atunci a fost la fel de critică. Și atunci a trebuit oprit unul dintre reactoare și s-a declanșat la vremea respectivă un studiu și un proiect pentru rezolvare. Ca de obicei, a murit într-un sertar”, își aduce aminte acesta.

Întrebat cum a trecut România peste acea criză, profesorul a răspuns: „cu ajutorul lui Dumnezeu”.

„Atunci, perioada critică pe Dunăre a fost mai scurtă. Nu s-a făcut niciun fel de intervenție fizică”, a adăugat acesta.

În ceea ce privește proiectul gândit în 2007 și „mort în sertar”, Dan Stematiu a dat câteva detalii pentru Cotidianul.

„Era o soluție de realizare a cotelor pentru asigurarea apei de răcire prin ridicarea de nivel. Deci, când Dunărea era cu nivel scăzut, ca acum, se ridica o barieră între golful de intrare la prizele centralei și Dunărea propriu-zisă și se pompa, menținându-se un nivel mai ridicat în zona prizelor de la răcire. Adică se evita această situație critică. Deci nu apă lipsește, ci nivel lipsește”, a spus acesta.

„Peste două luni, toată lumea uită și rămâne cum a fost”

Revenind la criza actuală, Dan Stematiu susține că problemele din zonele cu debite foarte mici nu sunt unele de debit, ci de cotă.

„Nivelul Dunării coboară atât de mult, încât sorburile pompelor de răcire nu mai pot funcționa. Deci, marea problemă pleacă de la această cotă care, nefericit la data proiectării, a plecat pe niște premise care ulterior nu s-au mai realizat. Soluția cu schimbarea debitelor între zona de braț și Dunărea Veche sau Dunărea propriu-zisă e, de asemenea, foarte veche. Ea ar fi benefică în mai mare măsură chiar pentru navigație decât pentru centrala nucleară. Ambele sunt beneficiare.

Proiecte există, încercări există. Dar, de fiecare dată după ce a trecut momentul, a venit Dunărea mare și s-a uitat. Deci, lucrurile probabil că vor fi la fel și de acum încolo. O să fie multă tevatură, foarte multe comentarii, acuze și așa mai departe. Peste două luni, toată lumea uită și rămâne cum a fost”, a declarat Dan Stematiu pentru Cotidianul.

„Navigația, din nefericire, nu beneficiază de fonduri”

În ceea ce privește cauzele, profesorul susține că nu e vorba despre natură, în condițiile în care „ingineria poate regla într-un anumit moment și natura”.

„Adică o lucrare care există ca proiect și care are aprobări ar fi putut să existe și să elimine această discrepanță între debitele care merg la bifurcație. Doar că un asemenea proiect trebuie și finanțat și realizat.

Navigația, din nefericire, nu beneficiază de fonduri, decât extrem de puține. Pentru că ei consideră că navigația nu aduce niciun profit. E adevărat că navele care circulă pe Dunăre nu plătesc nimic pentru circulație, drept care toate lucrările acestea nu se regăsesc într-un venit imediat. Însă ei ar fi principal beneficiar.

Iar nucleara ar fi putut avea o soluție alternativă, care, de asemenea, inginerește există. Nucleara, în acea zonă de unde sunt absorbțiile pompelor de răcire, unde există un bazin, închiderea acelui bazin și închiderea cotei prin pompare din Dunăre. Și ăsta există, un proiect foarte frumos. Existent, aprobat, de asemenea nematerializat”, spune Dan Stematiu.

„Ce se face acum e o situație disperată”

Totodată, acesta nu este foarte optimist că scufundarea barjelor, anunțată de autorități, ar putea fi cea mai bună soluție.

„Ce se face acum e o situație disperată, în care cu acele barje încărcate pe care le scufundă, să creeze un fel de epiu și să mai echilibreze cumva debitele între braț și Dunărea Veche. Nu e rău, dar probabil că e în mare măsură o frecție la picior de lemn. Adică probabil se vor câștiga niște centimetri, nu foarte mult. Buni și ăia, până la urmă, dacă totuși o să salvăm centrala”, a precizat profesorul.

În ceea ce privește detonarea stâncii Pârjoaia, Dan Stematiu este de părere că „orice fel de intervenție aduce un minim de plus, dar e de parte de a rezolva probleme”.

„Chestiile astea făcute pompieristic, ne adunăm, vine Statul Major și face o explozie…În primul rând, din nefericire, exploziile în zonă de rocă nu sunt în apanajul militarilor. Dacă veneau cu artificierii din Valea Jiului, probabil că era mult mai bine. Dar așa a fost opțiunea”, a adăugat acesta.

„Am avut intenția să creăm decarbonizare și am închis în fericire tot ce exista centrală pe cărbune, fără să punem nimic în loc”

Dan Stematiu mai susține că actuala criză a energiei nu este legată numai de centrala de la Cernavodă.

„Ea (n.r. criza) vine din spate. Am avut intenția să creăm decarbonizare și am închis în fericire tot ce exista centrală pe cărbune, fără să punem nimic în loc. Adică acele mutații către gaz nu s-au materializat decât în parte. Posibilitatea de acumulare a acestei energii solare care este diurnă dependentă, pe care o ai în miez de zi în exces și nu ai noaptea, și asta ar fi putut să existe. La Tarnița-Lăpuștești există un proiect care are 40 de ani, 30 și ceva de ani de când există, și care cu o mie de megawatt ar fi salvat și compensat în mare măsură chiar ieșirea din funcțiune a unui grup. Nici ăla nu s-a făcut.

Proiecte, discuții, aprobări, impact pe mediu, reautorizări și așa mai departe. Nu se face nimic. Există unul similar în zona Bicazului, la Bicaz Frasin, care ar fi putut aduce 500 de megawatt. Nici ăla nu s-a făcut. Bateriile de încărcare a energiei solare sunt deocamdată foarte scumpe, cu rentabilitate discutabilă. Dar chiar în condițiile astea, și acolo ar fi trebuit să existe un backup, o rezervă care să te scoată din situația asta.

Dacă lucrurile rămân în felul acesta, prezentăm eroismul Armatei care a reușit să facă o explozie și că puneam niște barje și credem că cu asta vom rezolva, e rușinos”, a declarat Dan Stematiu.

„Nu se pune problema că nu avem apă pentru marile așezări”

În perioada următoare, profesorul spune că discuția ar trebui să se concentreze, în principal, pe menținerea nivelului actual al apei din Dunăre.

„Deci el (n.r. reactorul 2) funcționează în regim de avarie, dar funcționează. Dacă reușim să menținem cota actuală, mă rog, dacă se poate și un pic să crească, e foarte bine. Pentru că în tot bazinul Dunării este o secetă foarte mare. Noi depindem extrem de mult de ce vine din amonte. La sârbi, Drava și Sava, care sunt contributori de bază în Dunăre, sunt cu debite foarte reduse și ele. Deci dacă Dunărea nu se alimentează de nicăieri, trebuie să coexistăm cu această situație, care este foarte neplăcută. Însă, din nou repet, nu este o criza apei.

Noi avem, în mod fericit, lacurile de acumulare. O rezervă bună. Undeva la 70%, ceea ce, pentru perioada de vară se intri cu 70%, e foarte bine. Deci nu se pune problema că nu avem apă pentru marile așezări. Deci chestia asta trebuie să o eliminăm din discuție. Deși văd că încep speculații și de genul ăsta”, a precizat Dan Stematiu.

„În zona energiei s-au făcut foarte multe neglijențe”

Totodată, acesta a adăugat că, atunci când vine vorba de problema din energie, „nimeni nu spune, dar și Porțile de Fier, care sunt un contributor principal, suferă”.

„Pentru că neavând debit, lucrează un grup din șase. Evident că dacă cinci părți din ce produce nu pot produce, este și acolo o lipsă importantă în sistem. Lucrurile sunt, din nefericire, foarte complexe. În zona energiei s-au făcut foarte multe, nu aș spune greșeli, ci pur și simplu neglijențe. Probabil neglijențe din lipsă de cunoștință. Dacă cei care s-au perindat nu sunt profesioniști și nu înțeleg însemnătatea problemei, evident că nici nu acționează în consecință”, a completat Dan Stematiu.

Profesorul a comentat și teoriile conspirației lansate în spațiul public, pe care le-a dezmințit.

„Gura lumii e slobodă, iar prostie este peste tot. Evident că nimeni nu poate stoca Dunărea. Cel mai mare lac pe Dunăre îl avem noi, la Porți, care poate stoca debitul pentru o zi. Deci e o aiureală completă că cineva ne-a furat apa. Oamenii, în ziua de astăzi, speculează și probabil că, într-un final, e o speculă către zona politică”, a precizat Dan Stematiu.