Exemplul SUA

Multe state se uită la exemplul SUA. A decretat Trump stare de urgenţă? A înţeles şi un provincial ca Iohannis că e necesar să facă la fel.  Acum, preşedintele SUA cere unei mari corporaţii precum General Motors, salvată de stat în 2009, să dea un exemplu altor întreprinderi cu zeci de mii de lucrători: să-şi oprească activităţile, adică.

Trump a înţeles că încetinirea cea mai drastică a contagiunii vine prin închiderea marilor aglomeraţii umane ale producţiilor industriale. Dacă nu va reuşi cu binişorul, Trump are la îndemână declararea stării de război, cu a sa Curte Marţială. Nu vrei să închizi fabrica? O rechiziţionăm noi, statul, temporar, şi o închidem.

Aceasta ar fi soluţia Wuhan în varianta ei tardivă. Ar putea funcţiona împreună cu izolarea ermetică a SUA: nu mai iese nimeni, nu mai intră nimeni. Zece săptămâni pentru ruperea tuturor lanţurilor contagiunii. Apoi, câtă vreme te vei teme că dacă deschizi graniţele va reintra virusul? Dacă exemplul SUA ar fi urmat de toţi, după câte săptămâni nu vei mai avea temeri că virusul ar putea reintra? Pentru asta ai nevoie de testele rapide: ca să ştii câţi oameni au trecut de infecţie şi au format anticorpi. Înţelegi, Orban?

Graniţele vor fi din nou sigure abia după ce 70 la sută din populaţia globală a format anticorpi trecând prin infecţie ori abia după vaccinarea în masă. Înţelegi, domnule Iohannis?
Italia a ordonat închiderea fabricilor fără o bază legală solidă: declararea stării de război. Unii patroni au închis, alţii nu. Oricum, disciplina socială acolo, în Peninsulă, s-ar putea să fie laxă şi sub starea de război. Această ţară va ajunge prima, probabil, la imunizare naturală. Cu un preţ mai mult decât îngrozitor.

Cunosc binişor intelighenţia italiană. După flerul meu, de acolo are să vină cea mai drastică reevaluare a mentalului contemporan. Un salt de conştientizare a unui păcat pe care n-am vrut să-l băgăm în seamă în ultimele secole: am dat apă la moară unor viziuni mult prea rupte de realitatea umană, care a fost pur şi simplu înjumătăţită prin unilateralismul materialismului teoretic, cel care neagă existenţa spiritului; materialismul ştiinţific n-are nicio vină, căci nu el proclamă că spiritualul ar fi doar o emanaţie a creierului. În intuiţia mea, din Italia vom afla (din nou) despre bazele spirituale ale răului, y compris ale bolilor. Urmaşii lui Giordano bruno vor risca din nou vorbind despre influenţele răului spiritual asupra vieţii.

Această întrupare a răului a fost profeţită, iar acest fapt are a fi luat în serios de urmaşii lui Bruno.