EXPLAINER SMR Doicești și energia la triplu preț. România, pionier sau cobai?

Proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) din Doicești, județul Dâmbovița, a ajuns în centrul unui scandal politic. Totul a pornit de la premierul Ilie Bolojan, care a pus la îndoială fezabilitatea proiectului. Premierul e de părere că reactoarele nu sunt rentabile, iar România nu și-ar primi înapoi investiția.

În replică, șeful PSD Sorin Grindeanu a explicat faptul că stoparea proiectului de SMR de la Doicești ar supăra partenerul strategic occidental, SUA. Grindeanu a criticat dur declarațiile lui Bolojan.

Premierul și-a găsit însă un aliat nesperat în Petrișor Peiu, economistul AUR, care i-a dat dreptate. Peiu a transmis că reactoarele de la Doicești ar produce cel mai scump tip de energie posibil, concluzionând că afacerea ar trebui cel puțin amânată.

Înainte de tot acest scandal, însă, președintele Nicușor Dan a anticipat discuția despre energie nucleară de Ziua Europei, când a criticat continentul pentru renunțarea la energia nucleară. Declarația președintelui este una trunchiată, doar câteva țări europene renunțând în trecut la acest tip de energie.

Ce sunt SMR-urile

Pentru definirea SMR-urilor sunt în general folosite două criterii, conform Stanford. Acestea trebuie să fie mici, adică să aibă o capacitate de 50–300 MW (până la o treime din dimensiunea unui reactor convențional), și modulare, ceea ce înseamnă că sunt construite din componente fabricate în uzine pentru a obține economii de scară. Faptul că sunt „mici” este însă relativ, energia produsă de un astfel de reactor fiind suficientă pentru a alimenta 300.000 de locuințe.

Mecanismul folosit de SMR-uri este identic cu cel al reactoarelor nucleare mari. „SMR-urile produc căldură care este folosită pentru a fierbe apa, a genera abur, a pune în mișcare o turbină și un generator și pentru a produce electricitate într-o centrală termoelectrică”, explică sursa citată.

În momentul de față, însă, tehnologia este la un stadiu incipient. Principalele motivații pentru aceste inovații țin de posibilitatea de a fi pe viitor „implementate mai rapid și mai ieftin, datorită costurilor inițiale mai reduse și producției eficiente în masă în fabrici”.

În lume, există două astfel de reactoare care operează comercial, conform Stanford. Primul a fost operaționalizat în Rusia, în 2020, iar al doilea în China, în 2023. Totuși, realizarea acestora s-a făcut cu mai multe probleme. „Ambele proiecte au avut perioade de dezvoltare mai lungi, costuri mai ridicate și factori de capacitate inițiali mai mici decât se anticipase.”

Fratele falimentar al SMR Doicești

Ce este clar e faptul că vestul a fost întrecut de est în cursa pentru operaționalizarea unui SMR, deși proiectele implementate acolo au avut probleme. Totuși, România are teoretic oportunitatea de a deveni pionier pentru lumea occidentală, așa cum îi place președintelui s-o denumească, în materie de astfel de reactoare.

Ideea proiectului s-a născut în noiembrie 2019, conform unui editorial semnat pentru Digi24 de ministrul Energiei de atunci, Virgil Popescu, când „Nuclearelectrica semnează un memorandum de înțelegere cu compania NuScale Power pentru explorarea opțiunilor de a dezvolta un proiect SMR (reactoare modulare mici) în România”.

NuScale a pornit inițial două proiecte de SMR: unul în Utah, SUA, iar al doilea la Doicești, în colaborare cu Nuclearelectrica. Fratele mai mare al proiectului dâmbovițean a fost însă anulat în 2023. Sfârșitul proiectului a venit după ce costul estimat al SMR-ului din Utah a crescut de trei ori, o problemă similară cu cea identificată în Rusia și China.

„Așa cum a fost anunțat în 2015, proiectul UAMPS presupunea inițial construirea a 12 module de reactor capabile să genereze 600 MW, cu scopul de a începe operațiunile „în jurul anului 2023” și la un „cost overnight” de 3 miliarde de dolari.

În 2018, NuScale Power a anunțat o modificare a designului, fiecare modul urmând să producă acum 60 MW de electricitate, adică 720 MW pentru întreaga centrală, susținând că acest lucru ar reduce costul „per kilowatt de la un nivel estimat de 5.000 de dolari la aproximativ 4.200 de dolari”.

Costurile estimate ale proiectului au crescut la 4,2 miliarde de dolari în 2018, apoi la 6,1 miliarde de dolari în 2020 și, în final, la 9,3 miliarde de dolari în 2023, după ce proiectul a fost redus la 462 MW în 2021. În cele din urmă, costurile au fost în mod clar prea mari pentru ca membrii UAMPS să le poată suporta”, explică un profesor de la universitatea din Vancouver, Canada, pentru Utility Dive.

Pe atunci, SMR-ul de la Doicești nu era încă semnat oficial. Dar autoritățile române au decis să continue. Sebastian Burduja, pe atunci ministru al Energiei, a declarat în 2024, într-un interviu acordat The Diplomat, că energia nucleară este necesară. Atât pentru atingerea țintei de decarbonizare, cât și pentru obținerea unei resurse la un preț „corect”.

„Aceste SMR-uri înseamnă energie sigură, energie la un preț corect, energie curată. Tehnologia NuScale ne oferă încredere. Oricât de mult ar încerca unii să ne abată de la drumul nostru. Este singura tehnologie certificată de cel mai strict reglementator din lume – NRC”, spunea Burduja atunci. Dar care este acest preț „corect”?

Mărul discordiei: Cât ar costa energia produsă de SMR?

O analiză postată pe Facebook de Ana Otilia Nuțu, analist pe domeniul energiei pentru Expert Forum, prezintă probabilele costuri ale energiei produse de SMR-ul de la Doicești ar putea ajunge să coste triplu față de prețul pieței.

„O centrală în care investești azi trebuie să-și recupereze costurile de investiție + operare din prețul pieței. E extrem de puțin probabil ca o capacitate nucleară de 460 MW, la cost de 5-6 miliarde de dolari, să-și recupereze vreodată costurile de investiții din prețul de piață. Cel mai probabil se va folosi o schemă de tip CfD (contract-for-difference). Pe scurt, dacă recuperarea investiției cere preț de, să zicem, 300 EUR/MWh și prețul din piață e 100, statul va trebui să pună diferența de 200 prin subvenție.

Subvenția va fi împărțită pe facturile consumatorilor de energie. Sub forma unei contribuții pentru CfD. Deci vom plăti cu toții costurile centralei SMR. Indiferent de unde vom cumpăra energie. Chestie care încarcă facturile tuturor consumatorilor cu respectiva contribuție, deși ”crește oferta de energie” și prețul din piața spot ar trebui să scadă. Cu cât prețul din piață e mai mic, cu atât contribuția pentru CfD pentru SMR va fi mai mare. Ea reprezintă diferența dintre costurile totale unitare ale centralei (date) și prețul de piață. Niciun câștig pentru consumatori, deci”, explică Ana Nuțu.

Ilie Bolojan a avut de asemenea aceeași poziție atunci când critica proiectul.

„Problema pe care o avem astăzi este că, dintr-o sumă importantă de bani, care a fost pusă la dispoziție de Nuclearelectrica, peste 240 de milioane de dolari, avem un teren la dispoziție, achiziționat la o valoare destul de mare. Avem o companie cu mulți angajați care au tocat destul de mulți bani. Și avem un studiu de fezabilitate. Dar toate acestea cu niște sume imense de bani.

În condițiile în care acest studiu de fezabilitate arată că, pentru a deveni realitate, avem nevoie de câteva miliarde de euro investiție. Miliarde pe care nu-i avem. Iar analiza prețului de vânzare a energiei electrice produse în acest posibil reactor arată că ar fi un preț care este mai mare decât cel de piață. Ceea ce pune probleme serioase vizavi de rentabilitatea unei astfel de proiect”, a declarat Ilie Bolojan, pentru B1TV.

Foștii miniștri liberali ai Energiei, despre profitabilitatea SMR Doicești

De altfel, în editorialul semnat pentru Digi24, chiar și fostul ministru Virgil Popescu, susținător al proiectului, admite că nu este clar dacă energia produsă va avea un cost profitabil.

„Într-adevăr, nu s-a finalizat evaluarea tuturor costurilor. Însă trebuie luate în calcul toate avantajele ce le va aduce României așa cum le-am menționat mai sus. Când am plecat de la Ministerul Energiei în iunie 2023, datele arătau ca proiectul aduce beneficii pe toate planurile.”

În 2024, însă, Sebastian Burduja se arăta încrezător că proiectul de la Doicești va fi profitabil, în interviul pentru The Diplomat.

„Tehnologia SMR permite reduceri semnificative de costuri prin economii de scară. Putem extinde această tehnologie în întreaga regiune. Iar Nuclearelectrica poate prelua rolul de lider în tehnologia SMR pentru întreaga regiune.

Avem încredere că proiectul de la Doicești este semnificativ mai profitabil decât cel din Utah și că poate fi replicat în România și în întreaga regiune. Faptul că această tehnologie generează economii de scară este elementul definitoriu din punct de vedere economic.

Pro sau anti-SUA? Despre reactoarele de la Doicești. Bătălia titanilor din spatele luptelor politice de la București – Episodul II

Statutul de pionier, principalul argument pentru SMR-uri

Virgil Popescu sugera însă faptul că posibilul risc al unui preț ridicat este negat de avantajele strategice ale proiectului. Fostul ministru crede că „miza mare este pe tehnologie. Când o vom pune în funcțiune și vom fi primii din Europa, atunci toate celelalte proiecte vor avea nevoie de noi. De expertiza noastră, de inginerii noștri, de industria noastră”. Totodată, acesta subliniază că proiectul reprezintă primul parteneriat energetic dintre România și SUA. Deci ar fi important de păstrat și la nivel de mesaj.

Tot despre avantajele acestui statut vorbea și Sebastian Burduja în 2024, în interviul citat mai sus. „Este foarte important ca acest proiect să fie viabil. Deși va fi cel mai costisitor dintre toate proiectele următoare. El va deschide calea pentru dezvoltarea SMR-urilor în România și în regiune.”

România ar fi însă pionier doar pentru lumea occidentală. Așa cum am explicat mai sus, deja două SMR-uri sunt puse în funcțiune în Rusia și China. Comparația propusă însă de cei doi miniștri pune în balanță acest statut de pionier cu impactul pe care îl va avea un cost nerezonabil al energiei.

Așa cum explica Ana Nițu, „faptul că am cheltuit deja 200+ milioane de dolari pe studii și hârtii nu face necesar să aruncăm încă 5 miliarde ca să nu-i fi cheltuit degeaba pe primii 200+ milioane”. Decizia de a continua sau nu ține cont de banii pe care îi cheltuiești de acum încolo. Și de veniturile pe care te aștepți să le încasezi. Cei 200+ milioane nu mai influențează calculul de acum încolo, s-au cheltuit deja indiferent ce faci mai departe”.

Competitivitatea proiectului

Ana Nițu, în analiza mai sus citată, a scris despre termenul târziu de implementare. După 2030. Acest lucru ar putea să facă necompetitiv proiectul de la Doicești.

„Există deja azi tehnologii regenerabile intermitente + stocare care pot produce ”în bandă” competitiv cu tehnologiile clasice. De exemplu cu centralele pe gaz. IRENA a publicat chiar zilele trecute un studiu pe subiect. În același timp tehnologiile regenerabile și bateriile s-au ieftinit de 10-15 ori în ultimii 15 ani și reducerea de costuri / creșterea eficienței tehnologiilor continuă.

Dacă discutăm de orizontul de timp 2033, cu siguranță că vom avea competiție SMR cu regenerabile cu stocare mult, mult mai ieftine și mai eficiente decât azi. În condițiile în care chiar și azi SMR nu pare prea competitiv (vezi proiectul din Idaho). Darămite peste 10 ani de evoluție tehnologică accelerată. Deja discutăm de stocare pe termen lung. Noi tipuri de baterii. Stocare peste 100h, baterii solide, baterii fier-aer etc. Unele intră deja în exploatare chiar anii aceștia. Se dovedesc din ce în ce mai competitive. Pentru că imediat va veni reproșul: discutăm de energie ”în bandă”, nu de energie ”intermitentă”.”

Citește și: UE vs. SUA? Despre SAFE. Bătălia titanilor din spatele luptelor politice de la București -Episodul I