În țara cu cele mai multe mame minore, un deputat ne spune că, la 13 ani, corpul le anunță pe fete vocația

Într-un podcast pentru „Lupta unei generații, cu Samuel Zărnescu”, deputatul AUR Mihail Neamțu vorbește cu patos despre rolul femeii, ce înseamnă menstruația și când sunt pregătite femeile să facă copii.

„Foarte multe fete, când au 13-14 ani și trăiesc prima experiență menstruală, că această menstruație le anunță vocația, potențialul de a deveni mame”.

În țara cu cel mai mare număr de mame minore, un reprezentant al poporului spune public că la 13-14 ani, tocmai asta le transmite corpul fetelor, că biologic, acum au capacitatea de a deveni mame. Nu doar că au capacitatea, ci că asta le e menirea.

Iar o astfel de abordare o auzim de la un membru al unui partid căruia îi este frică de educația sexuală. Deci cum vine asta, la 13 ani, fetele să fie conștiente că pot deveni mame, dar să nu le învățăm cum să se protejeze de o sarcină la o vârstă prea fragedă.

OMS spune că mamele adolescente înseamnă cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani. 

„Și ce crezi? La 16 ani, și pentru asta am fost acuzat. Că de ce Neamțu a spus că Regina Maria la 16 ani… Păi da, la 16 ani ea a fost logodită cu cel care mai târziu a devenit rege. Vreau să dau un exemplu din istoria recentă a României, de acum 100 de ani. Marea Regina Maria, la 16 ani era căsătorită”.

Neamțu face aici o comparație, o dă exemplu pe regina Maria, ca să înțeleagă tot poporul că dacă însăși Regina a devenit mamă la 16 ani, asta înseamnă ceva măreț. Doar că acum 100 de ani nu putem spune că este istoria recentă dacă ne referim la drepturile femeilor. În ultimii 100 de ani, femeile au câștigat multe drepturi, cel puțin în teorie.

Să o luăm cronologic.

• În 1929, pentru prima dată, anumite categorii de femei au obținut dreptul de a vota la alegerile locale.

Pentru a putea vota, trebuiau să îndeplinească una dintre următoarele condiții: să fie absolvente ale ciclului inferior secundar, normal sau profesional; să lucreze ca funcţionare de stat, judeţ sau comună.

Așadar, era important să fie independente, educate, pentru a primi acest drept de vot, care atunci era, de fapt, un privilegiu; și nu să devină mame, așa cum consideră Mihail Neamțu că e prioritar. 

• Constituția din 1938 și Legea electorală recunosc dreptul de vot femeilor care au împlinit vârsta de 30 de ani (dar în condiții de dictatură, acest drept nu a fost practic exercitat)
• În 1946, prin Constituție se introduce dreptul de vot universal pentru populația majoră, indiferent de sex.
• Iar în 1948 se interzic orice forme de discriminare bazate pe sex. Constituția din 1948 prevedea chiar că, pentru muncă egală, femeia are dreptul la salarizare egală cu bărbatul.

Așadar, este redundant ca Mihail Neamțu să facă această analogie, fiindcă nu e relevant pentru societatea modernă.

„Așa vedem cum în Biblie, la fel cum în Biblie, multe femei au fost făgăduite de un tată, de familie, unui bărbat cuminte. La 18, iartă-mă, corpul unei femei este perfect făcut pentru a naște”.

Cum se poate ca în 2026, să fie folosit un astfel de argument, ca și cum ar fi normală situația în care o fată să fie promisă de familie unui „bărbat cuminte”? Cuminte sau nu…orice adjectiv i-am adăuga, oricum ar fi acest bărbat, nu schimbă cu nimic faptul că respectiva fată este promisă după bunul plac al altora.

*UNICEF definește căsătoria infantilă ca orice căsătorie sau uniune înainte de 18 ani.

Chiar Codul civil prevede, prin articolele 271 și 259, că actul căsătoriei se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al acestora. 

Astăzi, părinții nu le mai impun copiilor nici măcar ce facultate să urmeze, darămite să se căsătorească cu cine vor ei.

Să ne aducem aminte și de derapajul, dur criticat, al lui George Buhnici, care ne spunea cât noroc are că soția sa arată ca o minoră. Un moment în care a fost sancționată sexualizarea corpurilor fetelor și mai mult, normalizarea atracției față de copii.

„Iar noi știm asta, da? Bunica mea are 97 de ani pentru că a născut foarte devreme. Bunica mea trăiește. Și are, atenție să nu exagerez, cred că 5 sau 6 sau 7 sau 8, nici nu mai știu câți, strănepoți, aproape 10 strănepoți, pentru că ea a dat naștere mamei mele foarte devreme”.

„Deci a existat o vreme aici, vreau să spun, a existat un timp istoric în care a naște devreme era un lucru normal. La 20 de ani nășteai primul copil, la 22 putea să fie al doilea, la 24 putea să fie al treilea. Să fii o mamă cu 3 copii la 24 de ani înseamnă să fii o mamă puternică, da?.

Compară-te rog situația de acum 100 de ani în care mamele la 24 de ani aveau 3 copii cu situațiile de astăzi în care mame la 42, 44, 45 de ani caută soluții tehnice de infertilizare in vitro pentru că ele și-au consumat ce? Pasiunea pentru o carieră.

Și-au slujit la altarul unei corporații, la altarul unei companii, ceea ce mă rog, o să înțeleg până la un punct. Adică e normal să vrei să ai o meserie sau să înveți un lucru, dar poate nu sacrificând cel mai important lucru din viață. Și după 45 de ani, sau 42 sau 43, intră într-un soi de criză ceasul biologic”.

Da, domnule Neamțu, ați zis bine „a existat un timp istoric”. Și în istorie am vrea să și rămână. Asta dacă ne întrebați.

Un timp istoric în care femeia era redusă la a face copii, în care nu avea dreptul să muncească, în care era considerată bună la casa omului doar ca să gătească și să dea cu mătura.

* Și inserez și datele dintr-un studiu recent, o treime dintre bărbații din generația Z, născuți între 1997 și 2012, consideră că o soție ar trebui „întotdeauna să‑și asculte” soțul. Ceea ce este îngrijorător.

Așadar, încă încercăm să scăpăm de etichete de tipul „femeia la cratiță”, „femeia de serviciu” și de idei cum că într-o căsnicie, „bărbatul e capul”. Deci chiar nu e nevoie ca în țara în care conceptul de egalitate de gen este luat în derâdere, un politician să încurajeze stereotipurile de gen.

La 20 de ani, domnule Neamțu, femeile pot face primul copil, la 22 pe al doilea, la 24 pe al treilea. Sau primul masterat, pe al doilea, pe al treilea.

Poate despre asta ar trebui să le vorbiți tinerilor, în schimb, doar sunteți președintele comisiei de cultură (în ciuda limbajului pe care l-ați avut). Poate ar fi trebuit să le spuneți fetelor că la 14 – 16 ani se pot gândi deja la ce liceu/facultate să dea, nu că se pot gândi să devină mame fiindcă așa le-a fost scris. Ci că au tot viitorul înainte și pot deveni ce doresc ele.

Diferența față de acum 100 de ani este aceea că ele aleg. Pot fi femei de carieră, pot fi mame, pot fi ambele. Ele aleg. Nu politicienii, nu familia și nici cei care comentează pe internet cum cred ei că e mai bine.

Diferența mai este că acum femeile vor să fie independente financiar, că poate vor să aibă o situație materială stabilă, să fie pe cont propriu, înainte de a avea un copil care vine și cu costuri, nu se crește doar cu dragoste, în lumea reală.

Violența financiară este, de asemenea, o formă gravă de abuz. Și multe femei sunt țintuite în căsnicii tocmai fiindcă nu au resursele financiare pentru a se desprinde de o relație toxică. Din nou, o spun studiile.

Așadar, dacă vreau ca până la 45 de ani să muncesc, e fix treaba mea. Cine stabilește care e cel mai important lucru în viața unei femei? Că e copilul sau e cariera? Deputatul Mihail Neamțu, care a avut privilegiul să poată urma studii după bunul plac? 

Între 18–22 ani (1996–2000), Mihail Neamțu a urmat prima facultate și a obținut Licența în Filozofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

La 22–24 ani (2000–2002), a plecat în Marea Britanie și a făcut un Master în Teologie (domeniul Patristicii) la Durham University.

La 24–27 ani (2002–2005), a continuat studiile universitare în țară și a obținut și o Licență în Teologie Ortodoxă, tot la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 

De ce o femeie nu ar avea dreptul să urmeze un parcurs academic/profesional, cu prioritate?

Nici nu știu dacă mai e necesar să punctez că România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește prezența femeilor în funcții de decizie politică și economică.

Un astfel de discurs, mai ales din partea unui reprezentant în forul Legislativ, consider că este inadmisibil.

Așadar, la 13, 14, 16 sau 18 ani, încă adolescenții, că e vorba de o fată sau un băiat, indiferent de gen, ar trebui să îi audă pe politicieni cum le vorbesc despre oportunitățile academice sau profesionale pe care le-ar putea avea, despre libertatea pe care o au să facă ce doresc ei în viață, nu un astfel de discurs total învechit și neadecvat, bazat pe credințe proprii care nu au nicio legătură cu realitatea de astăzi.