Fanatismul centrului se înstăpânește peste Europa

În decurs de trei zile, în ”grădina democrației” (așa cum a fost numită UE de către șeful diplomației europene, Josep Borrell) s-au întâmplat două incidente profund anti-democratice, grăitoare pentru ”fanatismul centrului” care conduce acum Europa și țările membre.

Pe 13 aprilie, la Berlin, poliția a întrerupt curentul electric și a anulat o conferință a activiștilor pro-palestinieni din Europa, printre ai cărei organizatori s-a numărat fostul ministru de Finanțe al Greciei Yanis Varoufakis. Serviciile secrete și poliția germană au monitorizat îndeaproape pregătirile și au recurs la gestul de forță după intervenția prin teleconferință a activistului Salman Abu Sitta, autorul unui eseu în care arăta că îi înțelege pe militanții Hamas. Din acest motiv, autorul a primit interdecția de a intra în Germania și de a interveni în dezbateri publice în Germania. Lucrurile nu s-au oprit aici. Și lui Yanis Varoufakis i-a fost interzisă participarea la conferință, la fel și intervențiile prin intermediul internetului.

Decizia anulării conferinței pro-palestiniene din Germania a fost susținută printr-o declarație politică a Uniunii Creștin Democrate (care va urma, cel mai probabil, la guvernare), a Partidului Social Democrat, Partidului Liberal, Verzilor (toate aflate la guvernare).

După trei zile, pe 16 aprilie, la Bruxelles, poliția a baricadat strada și hotelul în care începuse Conferinta Național Conservatorismului European, cu participarea premierului ungar Viktor Orban, a fostului candidat prezidențial din Franța Eric Zemmour, a britanicului Nigel Farage (unul dintre liderii mișcării pro-Brexit), a fostului ministru conservator de Interne de la Londra Suella Braverman, a unui cardinal din Germania.

Ca și la Berlin, poliția i-a urmărit pas cu pas pe organizatori (fundația MCC de la Bruxelles, finanțată în mare parte de guvernul de la Budapesta, și care a lansat în ultimii ani mai multe publicații de orientare conservatoare în limba engleză). Hotelul în care a început conferința și care a fost baricadat de poliție era a treia locație găsită de organizatori, în primele două fiind refuzați de proprietari, după intervenția poliției și primarilor socialiști din ”Capitala Europei”.  Potrivit lui Nigel Farage, și proprietarul celui din urmă hotel, de origine tunisiană, a fost abordat de primar, iar soția sa a fost amenințată.

Finalul incidentului de la Bruxelles a fost însă diferit. Organizatorii au atacat decizia primarilor din Bruxelles în contencios administrativ și au câștigat – conferința s-a reluat pe 17 aprilie. Decisiv, poate chiar și în decizia judecătorilor – a fost cuvântul premierului Belgiei, liberalul flamand Alexander de Croo: ”Ce s-a întâmplat astăzi la hotelul Claridge este inacceptabil. Autonomia municipală este piatra de temelie a democrației noastre, însă ea nu poate fi mai presus de constituția belgiană, care garantează libertatea cuvântului și a adunărilor pașnice, începând din 1830. A interzice adunările politice este neconstituțional. Punct”, a spus de Croo, în ziua incidentelor.

Marile publicații și agenții de presă au scris foarte puțin despre ce s-a întâmplat la Berlin, unde cenzura, și în special autocenzura, a fost mult mai fermă. În cazul conferinței conservatorilor de la Bruxelles, poziția pemierului de Croo a fost considerată lumină verde de către agenții și ziare și astfel au apărut mai mute relatări. Se încearcă și un soi de ”damage control”, prin scoaterea în prim-plan a deciziei instanței administrative în favoarea liberei exprimări.

Reacția autorităților, fie ele municipale sau guvernamentale din Belgia și Germania este un simptom al sindromului destrămării unei ordini neoliberale și tehnocrate, al alunecării ”Europei democratice” către o formă de tiranie sui-generis. Cu alegerile europene bătând la ușă și cu spaima pierderii unor procente însemnate din electorat, cei mai periculoși extremiști din Europa se dovedesc a fi chiora centriștii aflați mai peste tot la guvernare, în aliante care mai de care contra naturii – un exemplu elocvent este România – și văzând mai peste tot coloana a cincea a Rusiei si pericolul dezinformării.

Soluția găsită de acești guvernanți nu face decât să agraveze problema percepută de ei. Reprimarea dreptului fundamental la liberă exprimare și adunare a fost folosită în cazul a doua evenimente total diferite. Conservatorii reuniți la Bruxelles militează pentru o politică dură împotriva migrației și susțin Israelul în războiul din Gaza. La Bruxelles va vorbi unul dintre liderii ziariștilor pro-Israel din Marea Britanie, Melanie Phillips, care a negat recent că în Gaza s-ar instala foametea, chiar dacă acest lucru a fost recunoscut chiar și de șefa USAID. La Bruxelles va vorbi Eric Zemmour, născut într-o familie de evrei berberi din Algeria, al cărui discurs anti-migrație și anti-musulman face ca poziția Marinei Le Pen să pară de-a dreptul de stânga. La Berlin a fost organizată o conferință pro-palestiniană și pro-migrație, pentru Europa ușilor deschise, cu o mulțime de paricipanți profund marxiști, cu Yanis Varoufakis în frunte. Reacția autorităților a realizat imposibilul – unirea pentru moment a acestor două extreme împotriva fanatismului guvernelor tehnocratice de centru.

”Nu sunt prieten politic cu Nigel Farage, însă nu îmi place că cineva ca Nigel a fost împiedicat să vorbească doar pentru că ar fi spus niște lucruri care ar fi deranjat, inclusiv pe mine. Dacă nu ne întoarcem la fundamentul valorilor liberale nu vom avea nicio șansă să trecem de câmpul de mine al autoritarismului. Europa alunecă tot mai repede spre mlaștina unui autoritarism absurd. Atunci când istoria se repetă putem avea parte de o farsă, dar poate fi la fel de bine ceva la fel de crunt și de rău ca și prima dată”, a spus Yanis Varoufakis.

Fostul ministru din Grecia a rezumat un interviu acordat presei germane înaintea conferinței pro-palestiniene de la Berlin, interviu care, în opinia sa, a dus la interdicția decisă de autoritățile germane. ”Am fost întrebat: «De ce nu un congres pro-israelian, domnule Varoufakis?» I-am răspuns cu câteva întrebări.

Avem cumva două milioane de evrei dați afară din casele lor și ținuți într-o închisoare în aer liber, de opt ani, fără acces la lumea exterioară, cu apă și mâncare cât să nu moară de foame, fără șansa la o viață normală, bombardați periodic? Nu. Avem câteva mii de copii evrei ai căror părinți au murit și care acum se târăsc printre ruinele caselor lor? Nu. Sunt evreii bombardați cu cele mai sofisticate bombe și avioane din lume? Nu. Sunt scoși acum evrei din casele lor de niște bande înarmate? Nu. Sunt evrei supuși unui ecocid total pe pământul lor, fără vreun copac rămas în picioare și neputând să mai simtă gustul fructelor? Nu. Dacă răspunsul la aceste întrebări ar fi da, atunci aș participa chiar acum la un congres pentru solidaritate cu evreii.

Ne acuzați că susținem ura antisemită. Noi vă acuzăm ca sunteți prietenii antisemiților pentru că puneți semnul egalității între dreptul Israelului de a comite crime de război și dreptul evreilor de a se apăra. Ne acuzați că susținem terorismul. Noi vă acuzăm că confundați dreptul la rezistență în fața apartheidului cu atrocitățile împotriva civililor, că nu îi sprijiniți pe cei din Gaza să dea jos un zid care îi ține de opt ani într-o închisoare, la fel ca Zidul Berlinului. Ne acuzați că trivializăm atacul Hamas de pe 7 octombrie. Noi vă acuzăm că trivializați cei opt ani de epuare etnică împotriva palestinienilor și politica lui Netanyahu de a distruge soluția cu două state”, a spus Varoufakis.

De ce anume le este frică guvernanților, ONG-urilor și cenzorilor din ”grădina democrației”? Le este teamă că ar pierde o dezbatere rațională cu un lider politic marginal precum Yanis Varoufakis? Le este teamă că serviciile secrete nu pot găsi sau fabrica dovezi că un lider marginal precum Varoufakis ar fi finanțat de Rusia lui Putin sau ar fi un idiot util al Kremlinului? Le este teamă că dovezile finanțărilor ruse pentru populiștii de dreapta din Europa nu sunt suficiente pentru a-i aneantiza în justiție și în ochii electoratului, câtă vreme ei vorbesc despre spaimele a zeci sau sute de milioane de europeni? Le este teamă să se angajeze într-o dezbatere rațională cu realiști precum John J. Mearsheimer sau Jeffrey Sachs, care spun că extinderea NATO în Ucraina este o greșeală fatală? Sau cu ideile lui Pierre Manent, care spunea că Europa se transformă într-un aeroport de lux înconjurat de taberele de corturi ale imigranților? Conservatorii reuniți la Bruxelles vor ca aeroportul de lux numit Europa să-și închidă porțile pentru imigranți, în vreme ce stângiștii reuniți la Berlin spun că aeroportul numit Europa ar trebui naționalizat. Reacția absurdă și antidemocratică a guvernelor de centru a făcut ca cele două curente contrare de mai sus să se unească. ”Cred că Uniunea Europeană a trecut de punctul în care mai era posibilă o revenire. Dar nu mă predau. Fie de Stânga, fie de Dreapta, cei care cred în minima decență umană și în libertățile politice trebuie să reziste”, spune Varoufakis.

Cenzura, serviciile secrete și poliția sunt cele mai facile, dar și cele mai periculoase răspunsuri pe care le pot găsi guvernele la aceste probleme. Și chiar asta fac, transformând amenințarea dezinformării în pârghie a guvernării. ”Amenințarea dezinformării a devenit un sistem de putere, dincolo de mijloacele formale, oficiale, constituționale prin care ar trebui să opereze un guvern. A declara că o informație este adevărată sau nu înseamnă sa controlezi discursul public și să cenzurezi informația care deranjează autoritățile”, spunea jurnalistul Jacob Siegel, într-un interviu pentru UnHerd.