Lansarea pe ecrane a filmului “Hobbit: o călătorie neaşteptată” îl readuce în atenţie pe scriitorul britanic J.R.R. Tolkien, maestrul unui gen foarte citit, dar privit de multe ori cu superioritate de către critică: fantasy.
Acest gen literar, care foloseşte de obicei fenomenele magice, supranaturale, se deosebeşte de science fiction prin absenţa preocupărilor pentru temele ştiinţifice. Aparţinând culturii populare, genul este dominat de forme medievale şi include vrăjitori, personaje cu puteri supranaturale.
Într-un sens mai larg, s-ar putea spune că el se întinde de la vechile mituri şi legende la lucrări recente, foarte apreciate în zilele noastre.
Dacă vrem să-i descoperim ascendenţa, este suficient să ne gândim la “Epopeea lui Ghilgameş”, la “Beowulf”, la “Mahabharata” sau la “O mie şi una de nopţi” şi la “Cavalerii Mesei Rotunde”.
Istoria modernă a genului fantasy începe, după mai toate părerile, cu George MacDonald, autorul scoţian al unor cărţi ca “The Princess and the Goblin” sau “Phantastes”, ultimul, din 1858, fiind considerat primul roman fantasy pentru adulţi. MacDonald a avut o mare influenţă asupra unor scriitori contemporani ca Tolkien.
Foarte mulţi cititori privesc fantasy ca pe un sub-gen, un divertisment puţin kitsch pentru copii, adolescenţi sau adulţi care vor să evadeze din realitate şi să se refugieze în lumea elfilor şi a vajnicilor cavaleri. “Dispreţ sau necunoaştere a unui curent?”, se întreabă într-un articol criticul Baptiste Liger.
În pofida multor păreri ale criticii, există totuşi o mare comunitate de fani, de toate vârstele, ai acestui gen. Primul volum integral din “Tronul de fier” de George R.R. Martin a fost vândut în aproape 160.000 de exemplare, în Franţa, iar “Moştenirea”, apărut la “Bayard”, al patrulea volum al sagăi “Eragon”, de Christopher Paolini, s-a numărat printre cele mai mari succese ale anului 2012, cu peste 200.000 de volume în format mare, care au stârnit gelozia laureaţilor premiilor literare din această toamnă.
Volumul a bătut recorduri de vânzare
Există deja o efervescenţă editorială în jurul “Papei” acestui gen, cu prilejul lansării în prima jumătate a lunii decembrie, a filmului “Hobbit: o călătorie neaşteptată”, semnat de Peter Jackson, considerat evenimentul cinematografic al acestui sfârşit de an. Este primul dintr-o serie de trei pelicule, celelalte două urmând să apară în 2013 şi 2014. Seria este o adaptare a romanului cu acelaşi nume, apărut în 1937, şi se înscrie în continuarea adaptării “Stăpânului Inelelor”, care s-a bucurat de un succes mondial.
Termenul fantasy nu şi-a găsit un corespondent în alte limbi. “Într-un sens mai restrâns, operele fantasy se desfăşoară într-o lume în care magia şi elementele supranaturale sunt esenţiale şi în care atmosfera este de inspiraţie medievală şi uneori epică”, potrivit lui Vincent Ferré, profesor de literatură comparată la “Paris Est-Créteil”.
Graţie adaptării pentru un serial de televiziune de mare succes a “Tronului de fier”, ajuns la 15 volume, scriitorul american de 64 de ani George R.R. Martin a devenit vedeta genului. Tonul scrierilor sale, mai întunecat decât al altor scriitori, şi uşurinţa sa de foiletonist i-au fermecat pe fani.
Fiul unui tipograf din Montana, copil supradotat, Tolkien a publicat în 2001, când n-avea decât 18 ani, primul volum din “Eragon”, ajuns astăzi la 40 de milioane de exemplare în toată lumea şi adaptat pentru ecran în 2006, producţie adorată de tineri.
Literatura fantasy s-a născut în lumea anglo-americană. Conferenţiara Anne Besson, de la Universitatea din Artois, afirma că genul s-a născut în epoca victoriană, sub influenţa curentului gotic, a reînvierii Evului Mediu din secolul al XIX-lea şi a picturii prerafaelite. Ca o reacţie la naturalismul unui Zola, de exemplu.
Dacă “Stăpânul Inelelor” a fost apreciat la apariţia lui, adevăratul succes a venit abia la mijlocul anilor ’60, când studenţii din campusurile universitare americane au făcut din el simbolul împotriva războiului, a puterii şi a arbitrariului, după cum scrie Vincent Ferré. Ei au fost urmaţi de ecologişti, care l-au ataşat celebrării naturii.
Imagine din filmul Hobbit, o călătorie neaşteptată
Povesea din “Hobbit”, a cărei acţiune se desfăşoară înaintea celei din “Războiul Inelelor”, îl are ca personaj principal pe Bilbon Sacquet, unchiul lui Frodon. Bilbon era un locuitor al Pământurilor de Mijloc care respingea pericolul, acţiunea, aventura şi evita alte rase. Aprecia plăcerile simple. Dar, într-o seară, 13 pitici au intrat la el însoţiţi de magicianul Gandalf the Grey şi l-au convins să pornească cu ei într-o călătorie către Lonely Mountain, unde se găsea o comoară păzită de un dragon. În timpul călătoriei, personajele trec prin mai multe încercări, participă la Bătălia celor Cinci Armate, iar Bilbon se întâlneşte cu o creatură numită Gollum şi intră în posesia unui inel magic care îi permite să devină invizibil. Întors acasă, devine un mare prieten al elfilor şi scrie Cartea Roşie, povestea acestei călătorii.
Pe continent, în anii ’60, genul n-a prins în zona intelectuală. Era epoca noului roman şi a structuralismului. În schimb, la începutul anilor ’80, a fost descoperit cu pasiune de publicul tânăr. Entuziamul s-a răsfrânt şi asupra altor scriitori, cum ar fi Robert E. Howard, părintele lui Conan, Michael Moorcock, Terry Pratchett…
Adolescenţii captivaţi atunci de acest gen au început apoi să scrie ei înşişi. Este vorba despre autori ca Fabrice Colin, David Calvo, Mathieu Gaborit, Henri Loevenbruck sau Pierre Grimbert.
Fantasy este, în esenţă, un gen prielnic imaginarului, creând o lume nouă în care cititorul poate intra, pe care o poate face a lui, care se continuă în ilustraţii, puneri în scenă, reluări ludice, cum sunt jocurile video sau filmele.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.