Unul după altul, gâfâind, legaţi de o funie, cordon ombilical, tandră legătură, bunicul râzând cu gura până la urechi, el viteazul, urlându-mi în ureche ce zici, timpul e continuu sau dimpotrivă, aşa zicea şi se gândea de bună seamă la anii douăzeci, la gramofon, la vitalizare şi la dirijabil, unul după altul, când pe acoperiş, când prin horn, tiptil, străbătând podul, atenţie acolo e o prăpastie, sau poate un monstru care varsă foc, începutul secolului XX a însemnat ruptura dintre social şi individual, ca dinamitând individualismul scara, scara e o astfel de discontinuitate, ce căutam bunicule, îi strigam aproape de ceafa asudată, ceafa aceea ca un munte. Ca un ultim vals. Că nu vei înţelege. Ridică lumânarea. Fii atent. Şi deschide apoi cufărul şi se răspândeşte în jur miros de mare. Vei înţelege.
Fanfara municipală duduie, locomotiva duduie, politica provincială duduie, noi n-avem nevoie de Europa, urlă socialiștii provinciali, molfăind la plăcinte, noi vrem cu America, urlă neoliberalii provinciali molfăind la plăcinte, bunicul îi înjură sănătos pe toți ăștia, fanfara municipală atacă un vals, vine nu știu care de la București cu o tiribombă guvernamentală, prin văzduh trece o cometă, discontinuitățile se țin lanț, sunt un fel de văluriri nebune, Iohannis ne zice el ce ne zice, vreo trei cuvinte, vreme de două ceasuri, Orban ne cântă la chitară iar Boc dă cu coasa prin pajiștea Clujului, Băse ne cheamă pe covertă, să frecăm puntea dar noi, vai, noi înfulecăm plăcinte moldovenești și ne credem mari și tari, scara, zice bunicul, scara aia e magică, ea te duce spre un alt univers, ne dăm în călușei și ne spargem în figuri cu jocuri electronice, vin și Batman și Ivan Turbincă, noi aplaudăm, nene, uite-așa aplaudăm și înfulecăm de-a plăcinte, vine și Donald Trump să înfulece și el o plăcintă, Macron & Cioloș, și ei, vine și Mugur Isărescu, vine și Mircea Dinescu, Patapievici și el, Titulescu, Maiorescu, Arghezi și Temistocle Popa, Andra și cu Esca, Zăvoranca, Columbeanu, toți în păr, să înfulece plăcinte, și înfulecăm noi așa, plăcinte, ce înfulecăm și ne râdem de unul, de altul, care cum vine cu parascovenia politică pe scenă să ne facă o cântare, ia plăcinta neamule!
