Secţiunea “Focus Silviu Purcărete – un univers regizoral” începe astăzi, patru montări excepţionale urmând a fi văzute pe scenele bucureştene
Starul săptămânii teatrale care începe astăzi cu opera într-un act “Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini şi se încheie duminică 4 noiembrie cu montarea shakespeariană “Măsură pentru măsură”, trecând însă prin “Aşteptându-l pe Godot” al lui Samuel Beckett şi “Călătoriile lui Gulliver” după Jonathan Swift, este, la prima vedere, un regizor cum nu se poate mai străin de acest statut. Pe cât de generos şi fecund în artă, pe atât de scump la vedere şi zgârcit la vorbă. E notorie graba cu care se retrage în umbra spectacolelor proprii, lăsându-i pe alţii să le „explice”. Silviu Purcărete merita, de bună seamă, de ani buni ca cea mai importantă reuniune teatrală autohtonă să-i cuprindă într-o singură „ramă” creaţiile mai noi şi mai vechi, toate la fel de proaspete însă şi dorite de un public întotdeauna numeros.
Ofelia Popii în Faust
Hiperbolice ori miniaturale, supra- ori hiperrealiste, ludice, tandre, comice şi pline de graţie, ori, dimpotrivă, pline de cruzime, universurile create de Silviu Purcărete nu pot fi aduse la acelaşi numitor. Dacă o secţiune Purcărete ar fi, în mod cert, un pariu câştigat pentru orice festival din lume, de la Avignon la Edinburgh – unde, de altfel, spectacolele i-au şi fost ovaţionate -, iată că FNT se poate lăuda la ediţia 2012 cu patru repere ale vastului său univers regizoral. Văzute în suită, ele compun o imagine elocventă nu doar asupra unui artist inconfundabil, ce trece cu lejeritate de la Shakespeare la Beckett şi de la Jonathan Swift la Giacomo Puccini, ci şi asupra unor poli de creativitate ai mişcării noastre teatrale.
Imposibil de reţinut numai unul dintre spectacolele memorabile semnate de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, toate invitate, după 1990, pe marile scenele ale lumii – de la “Ubu Rex cu scene din Macbeth” de Alfred Jarry şi William Shakespeare, “Phaedra” după Euripide şi Seneca, “Danaidele” şi “Orestia” de Eschil, la “Titus Andronicus” şi “Noaptea de la spartul târgului” (“A douăsprezecea noapte”), ambele de Shakespeare.
Celebra Noapte valpurgică, din Faust
Deşi descoperită mai recent, afinitatea lui Purcărete cu cele două trupe ale Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu s-a concretizat în antologicele “Pilafuri şi parfum de măgar” după „O mie şi una de nopţi”, “Metamorfozele”, după Ovidiu, şi, mai ales, în sublimul “Faust” de J.W. Goethe, uriaş succes la Festivalul de la Edinburgh, ediţia 2009.
După “Cumnata lui Pantagruel”, montare inspirată din scrierile lui Rabelais, Silviu Purcărete colaborează pentru a doua oară cu admirabilii actori ai Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, rezultatul fiind şi de această dată unul remarcabil.
Metamorfozele
Secţiunea consacrată regizorului la Festivalul Naţional de Teatru debutează astăzi, la Opera Naţională Bucureşti, cu cele două reprezentaţii succesive – orele 17.00 şi 20.00 – ale spectacolului “Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini, montare a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.
Silviu Purcărete găseşte în “Gianni Schicchi” ocazia de a dezvălui o lume comică şi grotescă, unde drama este împachetată în hohote de râs şi de plâns ce se succedă în ritm allegro.
Probabil cel mai aşteptat titlu al secţiunii, “Călătoriile lui Gulliver”, exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, este şi primul spectacol din România produs la comanda “Festivalului Internaţional de la Edinburgh”, el aducându-i regizorului, în cadrul ediţiei din 2012 a marelui eveniment teatral, Premiul „Herald Angel” acordat de Bank of Scotland. “Gulliver…” va avea, de asemenea, două reprezentaţii: vineri 2 noiembrie – orele 18.00 şi 21.30 – la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti.
Opera Gianni Schicchi în viziunea lui Purcărete
Silviu Purcărete propune o abordare inedită a romanului lui Swift, în care fantezia se împleteşte cu o aspră satiră politică, socială şi culturală la adresa lumii actuale. Călătoriile lui Gulliver demolează orice amintire din copilărie legată de acest personaj faimos. Cei care cunosc doar superficial opera irlandezo-englezului Jonathan Swift (1667-1745) vor fi surprinşi peste măsură de creaţia regizorului.
Tot Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu prezintă şi spectacolul “Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett sâmbătă 3 noiembrie, ora 21.30, şi duminică 4 noiembrie, ora 18.00, la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului „Bulandra”.
În spectacolul lui Purcărete, vagabonzii lui Samuel Beckett, Vladimir şi Estragon, un fel de Stan şi Bran tragici, aşteaptă cu înfrigurare. Un Estragon îngrăşat excesiv, care se chinuieşte să se încalţe şi să se descalţe, este secondat de un Vladimir uscat, parcă sfârşit de boală şi de frică, în interpretările lui Constantin Chiriac şi Marian Râlea. O muzică divină de Schubert însoţeşte anunţul făcut de un copil celor doi: „Nu, domnule!”. Godot nu vine nici de astă dată…
O furtună
Producţie a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” Craiova, “Măsură pentru măsură” de William Shakespeare va încheia Festivalul, printr-o unică reprezentaţie, duminică 4 noiembrie, ora 21.30, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti.
Purcărete, un veritabil specialist în Shakespeare, propune o lectură clară şi nuanţată a textului, în care toate elementele şi detaliile se îmbină şi îşi răspund într-un tablou de extraordinară frumuseţe şi desăvârşit echilibru. Muzica lui Vasile Şirli ritmează dansul macabru al viziunilor tulburătoare pe care le evocă această piesă. Un spectacol sceptic, sarcastic şi amar. Un spectacol despre om şi oameni.
Două momente speciale completează secţiunea “Focus Silviu Purcărete – un univers regizoral”: o proiecţie de film şi o lansare de carte virtuală.
În absenţa regizorului, aflat pe alte meridiane pentru a-şi onora proiectele artistice, Festivalul Naţional de Teatru oferă publicului şansa unei priviri indiscrete, dar cu atât mai seducătoare, în laboratorul de creaţie al unui mare spectacol. Joi, 1 noiembrie, ora 18.00, la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului „Bulandra”, va fi proiectat documentarul “Insula. Într-O furtună: Silviu Purcărete”, realizat de regizorul Laurenţiu Damian.
Ubu Rex cu scene din Macbeth
“O Furtună” reprezintă a treia montare semnată de Silviu Purcărete după piesa lui Shakespeare. Spectacolul a avut premiera anul acesta la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
Conceput ca un triptic: partea I – “La repetiţii”, partea a II-a – “În culise”, partea a III-a – “Spectacolul”, filmul apreciatului cineast Laurenţiu Damian este deopotrivă un exerciţiu de admiraţie şi un document.
„«Furtuna» este un text atât de bogat şi misterios încât dacă acum ar trebui să mă mai apuc o dată de el, cred că aş găsi cu totul alte uşi prin care să intru. Este un labirint foarte ciudat. Sunt şi drumuri drepte, şi întortocheate, iar de fiecare dată ajungi în acelaşi loc, însă tot timpul descoperi alte faţete”, mărturisea Silviu Purcărete într-un interviu recent.
Marian Râlea şi Constantin Chiriac în Aşteptându-l pe Godot
„Filmul «Într-O furtună: Silviu Purcărete» este un film despre ceea ce nu vede spectatorul. Este un travaliu dincolo de cortină. Regizorul-mag desăvârşeşte un act teatral alături de un grup de admirabili actori. Apoi, rămâne în culise şi nu mai poate interveni. Spectacolul se joacă, iar magul devine şi el un spectator. Peste timp acest film va avea valoare de document. Poate de aceea am filmat ore de material cu Silviu Purcărete, tocmai cu el, care detestă camera de filmat şi publicitatea”, afirmă autorul filmului.
Sâmbătă 3 noiembrie, ora 15.00, la Librăria “Bastilia”, Editura “LiterNet” va lansa e-book-ul “Măsură pentru măsură” conţinând textul spectacolului craiovean, o apariţie care mai demonstrează încă o dată, dacă era nevoie, faptul că Silviu Purcărete face parte dintre regizorii foarte fideli textului pe care îl pun în scenă.
Călătoriile lui Gulliver
Regizorul Silviu Purcărete a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1974, clasa prof. Valeriu Moisescu). A lucrat la Piatra Neamţ, Constanţa, Bucureşti şi, din 1988, la “Teatrul Naţional” din Craiova, unde a realizat spectacolele care l-au consacrat, după 1990, pe plan mondial: “Piticul din grădina de vară” de Dumitru Radu Popescu (1989) şi “Ubu Rex cu scene din Macbeth” de Alfred Jarry şi William Shakespeare (1990), urmate, la acelaşi teatru, de “Titus Andronicus” de Shakespeare, “Phaedra” după Euripide şi Seneca, “Danaidele” şi “Orestia” de Eschil, “Noaptea de la spartul târgului” (A douăsprezecea noapte) şi “Măsură pentru măsură” de Shakespeare. Alte spectacole: “Richard al III-lea” de Shakespeare, “Decameronul” după Boccaccio, “Trei surori” de Cehov, “Don Juan” de Molière, “Troilus şi Cresida” de Shakespeare, “Pilafuri şi parfum de măgar” după “O mie şi una de nopţi”, “Cumnata lui Pantagruel” după prozele lui François Rabelais, “Faust” de J.W. Goethe (2007, la Teatrul Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu, spectacol care a obţinut un notabil succes la Festivalul de la Edinburgh, ediţia 2009), “Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, “Metamorfozele” după Ovidiu, precum şi spectacole de operă. A lucrat la teatre din Anglia (“Royal Shakespeare Company”, “Nottingham Playhouse”), Austria (“Burgtheater”), Franţa (“Théâtre de l’Union”), Norvegia (Teatrul Naţional din Bergen, “Det Norske Teatret”, Oslo), Portugalia (“Teatrul Naţional São João”), Ungaria (Teatrul „Katona József” din Budapesta şi Teatrul “Csokonai” din Debrecen), precum şi la Operele din Bonn, Cardiff, Viena, Essen. În 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges, pentru care produce câteva spectacole şi unde creează o şcoală pentru tineri actori.
Silviu Purcărete, dându-le indicaţii precise lui Ilie Gheorghe şi Ofeliei Popii în timpul repetiţiilor la Faust
Este distins cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor şi cu titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în Franţa.
A obţinut Premiul Criticii şi Premiul pentru excelenţă artistică al “Fundaţiei Hamada”, în cadrul “Festivalului Internaţional de la Edinburgh” (1991), Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la “Festivalul Americilor” de la Montreal (1993), Premiul “Golden Globe Peter Brook” pentru cea mai bună regie teatrală (1995), Premiul Criticii la Festivalul de teatru de la Dublin (1996), Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional Shakespeare de la Gdansk (2006), Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie (1993 şi 2005) şi Premiul UNITER pentru Excelenţă (1997 şi 2010 – cu echipa spectacolului “Faust” al Teatrului Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu).
