Am înţeles, în ultima vreme, că noul Big Brother e Big Pharma.
La noi n-a prea existat ministru al sănătăţii care să ţină cu Big Pharma până la constituirea guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloş. Miniştrii de la sănătate ţineau partea sistemului medical de stat, cu toate mafiotizările sale.
Primul cabinet care a redus bugetul sănătăţii a fost Guvernul Orban. Ministrul de finanţe în acest guvern, Florin Câţu, a declarat chiar în Parlament că e cazul să nu mai considerăm sănătatea şi educaţia priorităţi.
Pe timpul celui de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu a existat o încercare de a prioritiza sistemul privat din domeniul sănătăţii. Atunci s-a opus Raed Arafat şi a devenit erou naţional.
Iohannis a dat verde pentru ca miliardele de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să se poată scurge către partea privată a sistemului. Dar a venit pandemia.
O reţea de tip PR l-a menţinut pe Vlad Voiculescu în atenţia publică după ce Guvernul Cioloş a ieşit din funcţiune. Cioloş însuşi pare să fi fost ghidat de interese externe ca să rămână în prim-plan. Sub neoliberalul Câţu, noului ministru al sănătăţii, acelaşi tehnocrat fără şcoală Vlad Voiculescu, specializat în procurarea de medicamente, dar deloc în medicină ori în sănătate publică, nu-i va sta nimic în cale pentru a face pe placul Big Pharma, fratele său cu şcoală.
Gurile rele spun că lobby-ul pentru privilegierea sectorului nostru privat din sănătate se desfăşoară cu sprijinul SIE. La fel a fost şi pe vremea lui Băsescu, iar revolta pro-Arafat ar fi fost încurajată de SRI.
Ce înţelege Vlad Voiculescu prin depolitizarea managementului în sănătate? Că şi juriştii ori economiştii pot fi eligibili să devină manageri de spitale. Guvernul Cioloş a dat o ordonanţă de urgenţă în acest sens. Urmarea? Politizarea a putut aduce chiar şi un manager de Pompe Funebre la conducerea unui spital.
Acum, terenul politizării este de trei ori mai extins ca înainte de ministeriatul lui Vlad Voiculescu. E ca şi cum o firmă de salubrizare ar arunca gunoaie pe străzi, cum zicea Clotilde Armand că s-ar fi întâmplat în sectorul 1.
Acea ordonanţă de urgenţă voiculesciană era gândită, chipurile, să fie urmată de alta, care ar fi introdus obligaţia concursurilor pentru ocuparea funcţiei de manager de spital. Această a doua OUG s-ar fi împotmolit. Dar de ce să baţi în cuie conducerea tuturor spitalelor?!
Pas cu pas – în stil Voiculescu. Faci primul pas, neavând habar cum ar putea arăta al doilea ori dacă nu cumva al doilea ar introduce un rău mai mare decât ţi-ai imaginat că repari cu primul.
Cândva va deveni o urgenţă (deşi este de mult) să reconsiderăm dreptul egal al serviciilor secrete de a avea afaceri sub acoperire. Dezbaterea aceea ar fi primul semnal că vrem să reparăm această democraţie stricată rău de tot. Ştiţi de ce a trebuit să moară acel Condrea din afacerea dezinfectanţilor pentru spitale? Firma sa (vorba vine, căci el era doar o săgeată) cerceta tulpini microbiologice din seria celor considerate potenţiale arme biologice. O făcea în beneficiul unei ţări străine? Când soţia sa a aflat secretul, a trebuit să o interneze trei luni la balamuc ca să facă necreditabilă eventuala dezvăluire a secretului. În cele din urmă, l-a dezvăluit, dar nimeni din presă n-a avut curajul să urmărească pista aceea. Nici măcar nu a mai fost luată ca ipoteză pentru descifrarea „accidentului” lui Condrea.
Nu ştiam, atunci, că urma să devenim doctori în tulpini virusale şi nu ne imaginam că un an de şcoală economică la Viena te poate face tehnocrat emerit, propulsat spre conducerea Ministerului Sănătăţii de două ori.
Acum, a doua oară, Voiculescu s-a aşezat în fotoliul de ministru după o tragedie: incendiul de la ATI-ul de la Piatra Neamţ. Avea rapoarte pe masă despre problematica riscurilor din sistemul sanitar încă din 23 decembrie. Nu le-a deschis. A mai primit unul pe 14 ianuarie. Nu l-a deschis nici pe acesta. Acum minte că nimeni din minister nu ştia de rapoartele acelea.
Câţu era informat, probabil, că rapoartele rămăseseră nedeschise şi de aceea a cerut să i se raporteze ce s-a implementat din cuprinsul lor. Zero, atâta s-a implementat! Să vedem ce putere are Câţu în faţa Big Pharma. Normal ar fi să ceară demisia lui Voiculescu pentru dezinteres total în chestiunea acestei implementări.
Nu se stie exact traseul scolar al lui Vladutz dar se cunoaste cel al actualului Julien. De la unul din cele mai slabe grupuri scolar agricole din tara a fost bagat pana la urma de unchi intr-o facultate obscura care cu greu isi completa numarul de scolarizare. Apoi tot unchiul l-a purtat de mana in Bucuresti si i l-a dat in primire lui Tariceanu care l-a facut pe semetist sau ce-o fi el mare scula in ministerul agriculturii. Peste tot pe unde a continuat a fost un mare zero dar s-a remarcat prin lucraturi securiste interne. Mai nou muratura a dat-o pe extern. Baiatul este atat de semianalfabet incat nu a fost in stare sa-si procure si el o diploma de afara ca toti colegii sai din usrcruce. Chiar pe bani dar totusi trebuie sa stii sa-ti scrii corect macar numele.