Cineva îmi spunea cu tristețe că iar o să cîștige Frica. Frica întreținută cu propaganda orchestrată de oamenii din instituții publice. Cu falsurile ei grosolane. Că ieșim din UE, din NATO, că ne întoarcem în comunism, că vom reveni la carul cu boi, că ne ducem cu rușii etc. Mașinile de pompat frică au funcționat din plin. Furia a tăcut. Nu le-a contracarat. George Simion, nici atît. A evitat întîlnirile cu presa. A sărit peste mitingurile din campanie. S-a dus la o singură dezbatere, a pus la cale o coliziune cu o echipă speriată de la Digi24 și s-a dus să îi încingă pe francezi și să se răcorească pe seama implicării lui Emmanuel Macron.
Toate ieșirile sale au fost speculate împotriva lui. Plus greșelile neprovocate de adversari. Cea cu înscrierea pe liste pentru case ieftine, cea cu românii din Republica Moldova. Frica în război cu Furia s-a arătat a fi mai puternică pentru că a fost organizată și întreținută de autorități, de tinerii să le zicem studioși, de televiziuni, de intelectualii mobilizați.
Studenții din Cluj și din București au fost organizați să cheme populația la vot pentru a apăra țara de ieșirea din Europa, de parcă ar fi putut aluneca spre Africa. Sunt convins că mulți tineri nu înțeleg prea bine ce-i cu și dacă ar susține sau nu sprijinul militar pentru Ucraina. Anti-comunism, anti-fascism, anti-extremism, da! Chiar și anti-Putin!
Furia celor nemulțumiți n-a avut instituții, n-a avut decît o televiziune și n-a avut alături nici o instituție de stat. Cei plecați la muncă, șomeri, sătui de învîrtelile celor instalați la putere au pierdut. Furia nu a fost organizată. A fost instinctivă, fiziologică, individuală. Sistemul a funcționat perfect și în culise, și în televiziuni, și a dat o mînă de ajutor în diversiuni pe cînd nemulțumiții nu s-au văzut în stradă decît rar și numai în orașele mari.
Frica a provocat îndoială, a stîrnit zvonuri, a promovat pericole. Furia s-a clătinat în fața valului de pericole umflate, cele mai multe false, unele speculate, altele reale. Frica a fost promovată cu viclenie, Furia a suferit de naivitate, de amatorism. Cum să cîștigi războiul bazîndu-te pe o campanie sintetizată în sloganul „Respect” cînd el are o conotație defensivă, politicoasă, aristocratică, în timp ce George Simion este oricum, numai un om definit de respect nu. Cu „Respect” nu poate fi răsturnată nici o putere, nici un sistem și nu poate fi învins nici un bîlbîit. Respectul nu exprimă nemulțumirea și nici revolta. El este mai degrabă o invitație la conviețuire, la înțelegere, la politețuri. Cum să te înțelegi cu sistemul umblînd cu mănuși și învîrtind o sabie de catifea? Adică să te porți cu Respect în războiul cu un sistem care te-a oprimat și te-a călărit?
( Editorial în curs de redactare)
Cu „Respectul” pierzi alegerile. S-a dovedit!
frica de cefe late, nea Cornele!
Cum ai putut dumneata sa sustii asemenea grobieni?
Santaj, interes, oportunism?
Pacat, incepusei sa pari altceva.
La ce conteaza ce a fost? Conteaza ca tinereteul a invins.
Si-a ales un presedinte tanar, care nu a avut timp sa aiba mintea corupta. Ca unul de-al lor, pre limba lor le promite si le va permite sa fie romani in tara lor. Felicitari!
Scriam IERI că aveam de Gând să le prezint lui GEORGESCU și SIMION o LISTĂ de Grave MIZERII de TOATE SOIURILE din România, sedimentate de 35 de ani, ca STRAT de Mizerie NeVidanjată, peste STRAT de Mizerie InTărită.
O să FAC Lista.
Dar NU o să mă adresez AUTISTULUI, că TotNuPricepeNIMIC.
O să o POSTEZ AICI, dacă Cenzorii se vindecă de FRICĂ
…cineva întreba de ce mai avem nevoie de alegeri. Chiar asa – de ce?
Ca fapt divers, poate și comic, la secția unde am mers să votez până și păsările cerului (aliniate frumos pe un fir de telegraf) stăteau la intrare ca să urmărească situația de pe teren! 🙂
Să nu știe băieții sistemului ce se întâmplă în secțiile de votare îmi sună a insultă.
Ei au manevrat situația, ei să se spele cu alesul pe cap, că banii așteptați de la centru nu cred să mai vină ca înainte.