G. Piperea: Când conceptul drobului de sare pare rezonabil

Când povestea cu drobul de sare este mai plauzibilă decât programele (ne)economice ale autorităților pandemice.

Guvernul a anunțat un program de ajutor de stat pentru companiile mari constând într-o garanție guvernamentală pentru creditele de capital de lucru și de investiții. Garanția asigura 80% din totalul garanției necesare creditului și are o valoare cumulată totală de 8 miliarde de lei.
Companii mari sunt cele care au acumulat munți de lichidități în perioada pandemiei, atât din trimiterea acasă a angajaților (homeworking sau șomaj tehnic), cât și din „optimizare” fiscală – o grămadă de taxe, impozite și contribuțîi nu au fost achitate în perioada pandemiei, întrucât Guvernul a decis să nu execute silit și să nu aplice penalități și majorări de întârziere pentru neplata la termen de către TOȚI contribuabilii (amărășteni și mari deținători de lichidități, laolaltă).
Sunt tot companii mari și cele care au avut adevărate explozii de vânzări în perioada pandemiei – cele din domeniul mâncării (care s-a vândut continuu, ca în sezonul de vârf, direct în magazin) și al produselor de larg consum (care s-au putut livra la domiciliu, prin comenzi online).
Evident, sunt companii mari și mallurile, care cer acum redeschiderea magazinelor, în condiții de afluență foarte redusă de clienți, precum și plăți de chirii (majorate și umflate cu penalități).
Sunt companii mari, mai ales, băncile, ale căror cifra de afaceri și profitabilitate nu numai că nu au avut de suferit în pandemie, ci chiar au crescut. Iar acum, cu noul „produs” bancar garantat de stat, vor mai adaugă la cifra de afaceri alte cca 10 miliarde de lei.
Sunt convins că, spre deosebire de IMM Invest, care merge parcă stă, acest program guvernamental va demara că din pușcă și se va epuiza rapid, în maxim 2-3 săptămâni. Căci companiile mari, spre deosebire de IMM-uri, sunt „bancabile”, că să mai exprim în banchereză. Companiile mari fac parte, de altfel, din grupuri de societăți, care au posibilități multiple de obținere a creditării și garantării – de la împrumuturi în cadrul grupului, la operațiuni de credit comercial (mai ales sub formă termenelor de plata), la reverse-factoring și la credite bancare cu garanții intra-grup. Costurile la care se împrumută companiile mari sunt derizorii, astfel că, exceptând cine știe ce comisioane obținute de ministrul – jucător de pacanele de la finanțe, chiar nu văd de ce s-a lansat acest program.

De altfel, programul este chiar dăunător economiei și societății, din două motive :
(i) aceșți bani ar fi putut fi puși pe piață pentru a sprijini consumul, sub formă unor venituri minime garantate, a unor pensii majorate cu 40% în septembire și unor alocațîi dublate pentru copii; este culmea penibilului să spui că nu ai bani pentru asemenea cheltuieli sociale și să arunci pe fereastră, cu atâta aplomb, miliarde de euro;
(îi) aceșți bani ar fi putut fi mobilizați pentru sprijinul real al IMM-urilor aflate în dificultate financiară, entități care sunt motorul consumului (prin faptul că creează sau mențîn locuri de muncă și venituri sustenabile) și placă turnantă a companiilor mari cu consumatorii; este de-a dreptul pernicios să te împrumuți la costuri de 4-5%, pentru a aruncă niște miliarde de euro în gaură neagră a garanțiilor guvernamentale oferite unor actori economici care nu au nevoie de ele și să ignori tocmai acea parte a societățîi – IMM-urile și clasa de mijloc – care reprezintă, în același timp, coloana vertebrală morală a societățîi și motorul economic al acesteia.

Fără bani pentru consum, producția și investițiile companiilor mari se vor transformă în stocuri de mărfuri nevandabile ceea ce va duce, inexorabil, la concedieri. Reamintesc că, deja, în domeniul acoperit de corporații, șomajul a atins 20%.
A mobiliza acești bani în favoarea companiilor mari este nimic altceva decât a încerca să arunci nuci în pod cu furcă. Sau a încerca să cari apă de la fântână cu ciurul. Ori a încerca să bagi în casă lumina solară cu ligheanul. Raportat la asemenea tipuri de prostie, până și conceptul drobului de sare pare rezonabil.