Regizorul David Lynch a împlinit vârsta de 75 de ani. Creator vizionar, îndrăgit de cinefili, Lynch este un regizor ale cărui experimente cinematografice au devenit filme-cult – de la Blue Velvet / Catifeaua albastră, la celebrul serial Twin Peaks. Pe tot parcursul carierei sale, el a îndrăznit mai mult decât alți cineaști, deschizând astfel noi drumuri pentru cinematografie și anticipând epoca de aur a serialelor de televiziune.
Excentric, retras, învăluit de mister. David Lynch a creat sau chiar a anticipat unele trăsături fundamentale ale cinematografiei contemporane, ca să nu mai vorbim despre cât de mult au influențat filmele sale artele vizuale și literatura. Fără Wild at Heart (1990), Quentin Tarantino și mare parte din cinemaul american din ultimele decenii probabil că nu ar fi existat. La urma urmei, împletirea dintre înalt și jos, decorul muzical realizat cu multă imaginație, imaginile de epocă, toate acestea se regăsesc în filmografia sa.
Twin Peaks a fost primul serial din istoria modernă a televiziunii, și sunt mulți cei care susțin că este în continuare cel mai bun realizat până acum. Twin Peaks poate fi considerat pe drept cuvânt embrionul, strămoșul epocii de aur a serialelor de televiziune. Este filmul care a dus ideea de experiment vizual și narativ mai departe decât a îndrăznit oricine altcineva.
David Lynch, coșmarurile și întîmplările din Twin Peaks și Mullholland Drive
Regizor-cult, David Lynch este un artist vizionar pasionat de artă. Primul său lungmetraj, Eraserhead (1977), a fost mult timp proiectat, noaptea târziu, în numeroase cinematografe americane de artă. Au urmat primele nominalizări la Oscar pentru The Elephant Man (1980), produs de Mel Brooks, Dune (1984), sau Blue Velvet (1986), cu Dennis Hopper, Isabella Rossellini și Kyle McLachlan. În 1990, Lynch abordează un teritoriu nou, pe cel al televiziunii, creând serialul Twin Peaks, care va deveni punctul de referință al tuturor producțiile de ficțiune TV ale secolului, și care va fi reluat în Fire Walk With Me (1992), și apoi în noul Twin Peaks, din 2017.
Lynch primește Palme d’Or-ul la Cannes cu Wild at Heart, și lansează alte două filme de excepție, Lost Roads și Mulholland Drive. Cariera sa va fi încununată, în 2006, cu Leul de Aur de la Veneția, și în 2019, cu Premiul Oscar.
Unii critici, precum și unii cinefili spun că există o diferență uriașă între David Lynch și generațiile ce i-au urmat: în ciuda faptului că a creat noi căi, el este, de asemenea, cel care a pus un mare punct, marcând astfel finalul unei tradiții. Este ultimul mare narator puritan, obsedat de problema răului. Un reprezentant al acelei vene gotice și moraliste, un urmaș al lui Nataniel Hawthorne și Edgar Allan Poe. Angoasa pentru pierderea inocenței povestită în Blue Velvet (1986) a depășit jocul de genuri și replici; a vorbit onest despre ceva teribil de grav.
De ani de zile, filmele sale sunt adorate de cinefili, chiar și de cei mai superficiali, care ar fi putut căuta semnificații ascunse, filozofii, teorii ale punctului de vedere sau paradoxuri temporale. Mulholland Drive, unul dintre marile sale filme (care a fost și episodul pilot al unei serii la care ulterior avea să se renunțe), a făcut obiectul unor studii bizare de ani de zile, care rareori au înțeles sensul inspirației lui Lynch: o inspirație care este, mai presus de toate, o obsesie pentru dileme morale, pentru misterul răului, dar și pentru acela, și mai greu de spus, al Binelui.
În acest sens, două alte mari titluri sunt revelatoare – The Elephant Man (1980) și The Straight Story (1999), povești despre modul în care bunătatea umană își poate face loc în lume, sau poate ceda: primul, o reflecție asupra semnificației umanității în fața misterului suferinței, iar cel de-al doilea, chiar călătoria bătrânului Cain ce urmează să se împace cu Abel.
La fel ca toți marii creatori de filme puternice, Lynch este predispus la tentația de a se repeta (și uneori – rareori – a făcut-o). Ani la rând s-a închis în tăcere, nerăspunzând criticilor de cinema. A urmărit lucruri pe care mulți le considerau bizare (a creat o fundație pentru predarea meditației transcendentale) și a reușit să se încadreze în sistemul de la Hollywood într-un moment istoric: între sfârșitul Noului Hollywood, pornind de la underground (marcat de începutul său
hiper-experimental, cu Eraserhead, în 1977), către strălucirea lucidă și manieristă a anilor ’80, până la triumful serialelor de televiziune. Lynch și-a asumat și și-a pus amprenta pe fiecare dintre aceste faze. Le-a răsturnat, le-a parodiat, readucându-le înapoi la propriile sale obsesii de autor autentic.
Cei care au încercat să-l imite au eșuat întotdeauna, însă semințele cinematografiei sale sunt împrăștiate peste tot, de la cinema, TV sau mass-media, în chiar modul nostru de a privi lumea, în neliniștea cu care vedem parcursul, cu sensuri pe care nu le înțelegem întotdeauna, în profunzime, al vieții noastre de zi cu zi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.