George Brăiloiu: înger sau demon?

Foarte multe laude pentru omul de afaceri George Brăiloiu, „patriotul” care a spălat onoarea statului român, prin cumpărarea celebrelor manuscrise ale lui Emil Cioran, la un preț de peste jumătate de million de euro. Însă, ceea ce presa uită să menționeze este natura controversată a afacerilor sale din vânzarea și cumpărarea aerului murdar, din care câștigă sute de milioane de euro cu firma sa, KDF Energy. În dauna aceluiași stat român, care, culmea!, îl decorează cu „Meritul Academic” pentru gestul său mai mult sau mai puțin dezinteresat.

Pentru împrospătarea memoriei, vă prezentăm câteva extrase din două articole de investigație, prin care jurnaliștii demonstrează modul în care băiatul deștept din energie, George Brăiloiu, este artezanul unor uluitoare inginerii financiare cu statul român. Așadar, cu o mână devalizează bugetul statului, iar cu alta, o face pe eroul național, cu mărunțișul din buzunar.

Dacă mai punem la socoteală și bizara sa ascensiune profesională, de la avocat, funcționar bancar, agent de bursă, la mandatul, în Turkmenistan, de director de firma de consultanță care prestează servicii pentru Turkmengaz (a doua companie de profil din lume, dupa Gazprom), coroborată cu accesul său la informații clasificate, putem fi îndreptățiți să-l bănuim de anumite colaborări. Mâine-poimâine îl vedem candidat la funcția supremă în stat.

Invităm cititorii Cotidianului să judece singuri:

Articolul din data de 21/10/2009 al ziarului Deșteptarea Bacău, intitulat „Inginerie financiară cu certificate de carbon: La CET, gazele poluante miros a milioane de euro” (http://www.desteptarea.ro/inginerie-financiara-cu-certificate-de-carbon-la-cet-gazele-poluante-miros-a-milioane-de-euro.html), semnat de Mircea Merticariu și Lucian Bogdănel.

„În iulie 2009, CET Bacău a vândut către o firmă bucureșteana – KDF Energy – 150 de mii de certificate de carbon. Pentru fiecare certificat vândut, CET a primit 15,05 euro, totalul tranzacției ridicându-se la suma de 2,25 milioane de euro. În plus, furnizorul de agent termic a dat în administrare aceleiași firme alte 96 de mii de certificate. În urma înțelegerii, CET a obținut încă 770 de mii de euro, fiecare certificat dat în administrare către KDF aducând în conturile furnizorului băcăuan câte 8 euro, la un comision de administrare de 3 la sută. Tranzacționarea certificatelor de carbon a ridicat mai multe suspiciuni, în condițiile în care vânzarea lor a fost făcută printr-o procedura netransparentă.

Argumentul invocat de reprezentanții CET este cel putin bizar. Marius Stănilă, directorul de vânzări al companiei, a motivat comercializarea certificatelor prin urgența achitării unor penalități către E.ON Gaz. Înțelegerea parafată cu KDF ridică o serie de probleme de natură fiscală, cea mai importantă fiind cea a plății TVA către statul român.(…)

Tranzacția convenită în iulie de CET și KDF Energy intră sub incidența prevederilor instituite de Codul Fiscal. Taxa pe valoare adaugată (TVA) care este suportată de CET Bacău în urma înțelegerii din vară ajunge la aproximativ 400 de mii de euro. Chestionat pe aceasta temă, Marius Stănilă a afirmat că legislația româna nu-l obligă să vândă certificatele pe bursă, chiar dacă tranzacția ar fi fost lipsită de TVA.

Jucătorii de pe piața certificatelor de carbon își extrag profitul din tranzacționarea pe bursele speciale de carbon a certificatelor de emisii. În urma achiziției celor 150 de mii de certificate, KDF Energy își va recupera TVA-ul de la statul român, ceea ce reprezintă peste 400 de mii de euro. Pe de altă parte, CET Bacău se alege cu o datorie față de bugetul de stat, rezultata din valoarea TVA. (…)

Marius Stănilă a motivat vânzarea certificatelor prin penalitățile presante pe care CET le avea de achitat furnizorului E.ON Gaz. „În iulie se apropia termenul de plată a unei rate a datoriilor către E.ON Gaz. Înțelegerea cu E.ON a fost că dacă plătim la timp ne șterg 50% din penalități. Am vândut la KDF, deoarece aceștia ne-au plătit 2,25 milioane de euro în avans, așa cum am cerut. Le-am vândut ca să mai supraviețuim până acum. Problema cu TVA-ul este cumva rezolvată. Statul ne-a dat aproape 11 milioane de lei pentru ștergerea datoriilor”, a spus Stănilă.

KDF Energy a crescut ca Făt-Frumos: de 200 de ori într-un an

KDF Energy este replica economică a lui Făt-Frumos din basme. Compania a luat ființă în 2002. Mai multe comunicate plasate în presă în ultimele luni atestă că firma derulează operațiuni financiare de zeci de milioane de euro. În septembrie 2009, KDF a deschis o reprezentanță regională la Atena, prilej cu care oficialii companiei au declarat că cifra de afaceri pe anul în curs va depăși suma de 200 de milioane de euro. Datele consemnate la Registrul Comerțului arată că întreaga afacere este controlată de o persoană fizică, George Brăiloiu. KDF a raportat în 2008 o cifră de afaceri de doar 3,85 de milioane de lei (sub un milion de euro!) și o pierdere netă de 312 mii lei (peste 3 miliarde de lei vechi). Mai mult, bilanțul aferent anului 2008 arată că firma e anglodată în pasive. Cuantumul datoriilor depășește suma de 2, 65 milioane lei, în timp ce cheltuielile sar de 4,32 de milioane lei. Necosmetizat, bilanțul KDF vorbește de la sine.”

Articolul din data de 01/07/2010 din Cotidanul.ro, intitulat „Cum se vinde aerul României fraiere? Estul sălbatic al certificatelor de emisii de gaze” (http://www.cotidianul.ro/118693-Estul-salbatic-al-certificatelor-de-emisii-de-gaze), semnat de jurnalista Claudia Ion.

„Aerul şi fraierul

Neperturbate de vigilenţa autorităţilor, sute de SRL-uri s-au înfiinţat peste noapte, cu scopul precis de a trage foloase de pe urma comercializării de certificate de emisii. De cele mai multe ori, ele fac un export, încasează TVA şi dispar. Altele, cu o putere de negociere de invidiat, reuşesc să cumpere certificate de la poluatori autohtoni, întâmplător sau nu cu capital de stat, la preţuri ridicol de mici, ajungând şi până la 2 eurocenţi bucata, în condiţiile în care preţul mediu este undeva pe la 15-16 euro pe bucată. Aceste informaţii vin chiar de la jucătorii pe piaţa bursieră, care au fost ofertaţi cu astfel de chilipiruri, dar care au sesizat potenţialul lor fraudulent.

Surprinzător este, însă, că autorităţile de reglementare au încercat de mai multe ori o transparentizare a pieţei, dar s-au lovit, paradoxal, de înşişi reprezentanţii ministerelor de resort. În aprilie 2009, Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a emis un aviz prin care certificatele de emisii de gaze erau asimilate valorilor mobiliare. Drept consecinţă, se impunea comercializarea lor numai prin burse de valori. Această clasificare înseamnă combaterea speculei şi a evaziunii fiscale, asigurarea transparenţei şi a echităţii preţurilor, printr-o strictă supraveghere a numărului de certificate tranzacţionate, a vânzătorilor, cumpărătorilor şi intermediarilor, precum şi plata către stat a unei taxe pe tranzacţie.

Dar, mai ales, înseamă eliminarea TVA, şi astfel, a posibilităţii fraudei carusel. Conform unor surse oficiale, la adăpostul anonimatului, această măsură a fost întâmpinată cu puternice reacţii din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cel al Mediului şi Pădurilor, prin secretarii lor de stat, care s-au opus vehement unei astfel de clasificări. La scurt timp, avizul a fost suspendat şi s-a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru interministerial, prin care să se ajungă la „clarificări tehnice” ale înregimentării fiscale a certificatelor de emisii de gaze. Grupul a reuşit performanţa să îngroape toată chestiunea, prin evitarea tuturor întrunirilor de lucru. „Practic, a fost un anti-joc”, remarcă oficialii autorităţilor de reglementare.

În februarie 2010, CNVM a emis un nou aviz, prin care califica certificatele de emisii drept instrumente financiare, dar excepta poluatorii de la tranzacţionarea prin bursă. Poluatorii puteau face schimb de certificate ei între ei, dar, dacă apelau la un mijlocitor, trebuiau să le tranzacţioneze prin bursă. Compania românească KDF Energy, unul dintre SRL-urile cu un volum de tranzacţionare de 10 milioane de certificate, conform propriilor declaraţii, nu a fost de acord cu această calificare.

A dat în judecată CNVM şi a obţinut, în doar 10 zile, suspendarea avizului la Curtea de Apel. Deci, în prezent, nu mai are efecte. În condiţiile în care justiţia română este mereu blamată pentru termenele lungi de judecată, putem considera acest proces un adevărat miracol al împărţirii dreptăţii în România. CNVM ne-a declarat că „va exercita recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării Avizului”.

Judecătorul acestei speţe este Victor Hortolomei, cel despre care presa a scris, de curând, că a dat câştig de cauză, la Curtea de Apel, unei companii declarate învinse la licitaţia pentru noul sediu al Bibliotecii Naţionale, pentru că oferea un preţ cu 6 milioane de euro mai mult decât câştigătorul. George Brăiloiu, acţionarul unic al KDF Energy, a declarat că, din punctul său de vedere, „justiţia funcţionează eficient”. (M.S.)