Asumarea răspunderii mă lasă rece! Că mergem pe varianta salariilor şi pensiilor tăiate sau pe cea a majorării taxelor, tot un drac! Tot într-o mizerie rămânem. Una fizică, alta morală şi, nu în cele din urmă, instituţională. De ani şi ani ducem zeci, poate sute de mii de bolnavi închipuiţi, de pensionari plictisiţi de muncă şi de paparude puse pe strâns bani pe seama dregătoriilor politice. De ce să mai ascult încă o dată vrăjeala lui Emil Boc? Sau a lui Traian Băsescu.
plecat noaptea la Palatul Snagov să-şi instruiască ordonanţele? Cade guvernul, tot Georgia şi Nuţi, Monica şi Roberta învârt banii din buget. Scapă, tot acolo suntem! Dacă o duduie cum este Elena Udrea, fără nici o experienţă managerială, doar pricepută în învârteli şi manevrări de dosare prin tribunale, primeşte un important sector al economiei româneşti, ce să mai pretindem de la Radu Berceanu sau Adriean Videanu. Pe lângă Udrea şi Georgia, ei sunt profesionişti.
Ele, pe lângă cei amintiţi mai sus, sunt nişte artiste. Dintr-o fiţă, o privire şi un zâmbet au făcut carieră. Răspund de dezvoltare, de turism, de memoria eroilor, de spitale, de vămi, de şcoli, de spitale. Şi toată România o ţine într-un banc. E plin Internetul de poze sexy cu Elena Udrea, de bancuri, caricaturi şi vulgarităţi. Nici ea, nici preşedintele nu realizează cum au ajuns bătaia de joc a tuturor. Nici măcar nu-şi dau seama că din moment ce o nulitate managerială a ajuns la dezvoltare, un Moş Teacă modern la Apărare, de ce n-ar ajunge şi ţiitoarea unui popândău să răspundă de cultul eroilor.
În SUA sau în Rusia, grija pentru memoria eroilor este la fel de importantă ca şi cea faţă de cei vii. Ba aş zice, este chiar mai încărcată de emoţie şi respect. În România a fost pasată unui căprar. A servit şi el partidul. Iar căprarul a plasat funcţia la o amantă. Generalii tac şi înghit în sec. Ministrul Apărării se umflă în pene şi bate toaca pe fruntea sa răsunătoare. E mândru de ce-a făcut. Ţine guvernul agăţat la putere şi face favoruri pentru duduile care ştiu ce-i aia o afacere imobiliară. Ce dacă râde lumea? Ce dacă se enervează Traian Băsescu? Ce, el e mai bun? Nu-i ţine el cu voturile independenţilor toată trupa de popândăi aflată la putere?
Numirea Georgiei Voicu la Oficiul Naţional pentru Comemorarea Eroilor este parte din comedia românească a democraţiei. Toată lumea se distrează. Nu se revoltă nimeni. Aberaţia rămâne să meargă mai departe. O cucoană de Dorobanţi, pe numele căreia s-au înregistrat afaceri „di granda”, este acum împinsă pe scenă pentru a înţelege că dacă se enervează Traian Băsescu poate să-şi bată joc şi de amintirea celor căzuţi pentru patrie.
Dosarul Georgiei Voicu publicat pe cotidianul.ro este suficient pentru o debarcare fulgerătoare. Şi cu toate acestea, spre distracţia şi sila tuturor, Gabriel Oprea picoteşte în Parlament lângă Elena Udrea, iar Emil Boc citeşte ca o moară stricată nişte teorii care nu înseamnă nimic. Învârte doar maşina vorbelor de pomană. Şi ţara râde, de parcă ar fi aproape de sfârşitul lumii!
Credeţi că mai contează sau nu dacă trece Moţiunea de cenzură?
