În Franța, protestele împotriva creșterii vârstei de pensionare aproape că au dus la căderea guvernului, iar opoziția de stânga are în vedere organizarea unui referendum, după ce președintele Emmanuel Macron a decis să treacă reforma prin asumarea răspunderii guvernului, fără un vot în Parlament. Anularea vizitei în Franța a regelui Marii Britanii este un semn că statul nu reușește să țină în frâu mișcarea de protest.
Olanda se confrunta de circa un an cu protestele fermierilor împotriva unor măsuri draconice pentru reducerea poluării cu compuși pe bază de azot, măsuri care presupun desființarea unui procent însemnat din fermele olandeze. Un partid al fermierilor înființat în 2019 a câștigat surprinzător alegerile locale din Olanda, spre îngrijorarea guvernului liberal al lui Mark Rutte.
Deși nu este cunoscută pentru mișcări ample de protest, Germania ar putea fi următoarea pe listă. La începutul acestei săptămâni, aeroporturile și gările din Germania au fost paralizate de cea mai mare grevă din ultimele decenii, după cum notează Reuters. Sindicatele germane cer majorarea salariilor, pentru ca oamenii să facă față inflației. Patronatele oferă o creștere a salariilor de 5% și o plată unică de 2.500 de euro pentru fiecare angajat, însă sindicatele nu vor să audă de creșteri salariale mai mici de 10,5% sau chiar 12%.
Berlinezii au arătat că nu sunt interesați de ortodoxia ecologistă a edililor, absenteismul mare invalidând un referendum pentru ca orașul să devină neutru din punct de vedere climatic până în 2030.
Cotidianul elvețian Neue Zurcher Zeitung scrie că presa germană este defazată și nu tratează subiectele importante pentru populație. Unii membri ai guvernului federal încep să-și dea seama de acest lucru și încearcă să-și schimbe abordarea în mod radical, spre nemulțumirea instituțiilor de la Bruxelles și a multor state UE. Este cazul liberalilor din coaliția de guvernare, care nu mai sunt de acord ca Germania să renunțe la motoarele cu ardere internă, începând din 2035. Germanii nu pot renunța la singurul motor pe care știu să-l producă și încearcă soluția de compromis a trecerii la combustibilii sintetici. Într-atât de supărătoare este această tentativă pentru ecologiștii europeni, încât Politico a ajuns să o compare cu planurile lui Adolf Hitler de a obține carburanți sintetici.
Guvernele par să fi subestimat consecințele sociale uriașe pe care le are inflația în societățile în care piața muncii este dereglementată, așa cum se întamplă în Occident. La criza inflaționistă din anii 1970, propusă mereu ca termen de comparație, majoritatea salariilor și pensiilor creșteau în același timp cu inflația. Asta genera probleme pentru băncile centrale, însă asigura menținerea veniturilor relative.
”Acum însă, avem un dezechilibru uriaș între veniturile relative ale celor care pot negocia majorări ale salariilor și ale celor care nu pot face asta. În aceste condiții, inflația nu este doar un fenomen economic, ci și un soc politic”, scrie Eurointelligence. ”Mai multe sindicate din sectorul public organizează ceea ce numesc eufemistic greve de avertisment. Nimic nu se mișcă în Germania de azi. Ei fac greva pentru a primi majorări salariale de peste 10%, iar lipsa acută a forței de muncă pune sindicatele într-o poziție foarte puternică”.
Un articol de opinie publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung arata că, indiferent cum se vor încheia grevele anunțate în Germania, criza politică este garantată, iar problema este că guvernul nu este pregătit pentru așa ceva. ”Guvernul german pleacă încă de la premisa că își poate atinge țintele fiscale prevăzute chiar în Constituție, dacă majorează cheltuielile pentru apărare și cheltuielile pentru tranziția energetică, evitând creșterea taxelor și finanțând toate cele de mai sus storcând banii de la angajați. Germania este condusă de o coaliție de trei partide, fiecare cu propriile priorități fiscale și de investiții. Aceste partide nu înțeleg că sindicatele vor dori compensații reale pentru niște șocuri reale la nivelul veniturilor, iar asta va arunca în aer toată planificarea bugetară a guvernului”, scrie FAZ.
Comentariul amintit vorbește despre o măsură care exemplifică foarte bine contradicțiile din politica guvernului – biletul de tren de 49 de euro între oricare două gări din Germania. Guvernul vrea să facă mai atractiv transportul feroviar, însă nu acceptă că asta presupune mai mulți angajați sau tehnologii noi care să mărească productivitatea. Inconsistențele acestea sunt vizibile și in alte politici ale guvernului german, precum tranziția energetică care a dus la o utilizare mai mare a cărbunelui, în loc să o elimine.
@Transumanu
Din pacate este adevarat ce ne-ai aratat despre cabala celor 300 de blestemati condusa de Rothschilzi. Capusele astea chiar ne doresc disparitia.