Scopul omului de știință este căutarea adevărului,
iar idealul lui,
bunăstarea omenirii –
Gheorghe Marinescu
Muzeul Municipiului București organizează în perioada 24 mai – 1 septembrie 2024, expoziția Gheorghe Marinescu, o viață dedicată muncii, științei, progresului despre personalitatea, descoperirile și cercetările neurologului Gheorghe Marinescu, cu artefacte care i-au aparținut marelui neurolog român.
Gheorghe Marinescu (n. 23 februarie 1863 – d. 15 mai 1938) este fondatorul școlii românești de neurologie, un pioner al aplicării metodelor histologice și histopatologice în domeniul neurologiei, al metodelor anatomoclinice și electrofizice în cercetarea științifică, membru al Academiei Române, profesor al Facultății de Medicină din București, șef al Serviciului de Boli Nervoase al Spitalului Pantelimon, ulterior al Spitalului Colentina.
Printre faptele științifice ale savantului român care au revoluționat lumea medicală, amintim realizarea primelor radiografii pentru studierea scheletului mâinii în acromegalie (1896) și ulterior efectuarea radiografiilor pentru studierea craniului uman în colaborare cu fizicianul român Dragomir Hurmuzescu (1865 – 1954), dar și realizarea primului film documentar științific (1898). Cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume privind tulburările mersului în afecțiunile neurologice: „Tulburările mersului în hemiplegia organică“. Acest demers științific i-a atras atenția inventatorului și tehnicianului Auguste Lumière (1862 – 1954), servind totodată drept material de suport pentru descoperiri medicale ulterioare.
Rezultatele răsunătoare ale cercetărilor sale sunt fructificate într-o serie de lucrări monografice, prefațate, coeditate sau generos elogiate de alți cercetători: Celula nervoasă, publicată în două volume, în 1909, considerată o lucrare de referință în neurologie, Materia, viața și celula (1914), Hipnotismul din punct de vedere medico-legal (1923), Cercetări histo-chimice asupra fermenților oxidanți în fenomenul vieții (1924), Bătrânețe și reîntinerire (1926), Reflexe condiționate (1935), Tonusul muşchilor striați (1937), etc.
Prin acest proiect expozițional se aduce în atenția publicului biografia, descoperirile și cercetările doctorului Marinescu. Astfel, expoziția își propune să fie o incursiune în viața neurologului care va cuprinde un segment dedicat pregătirii lui Gheorghe Marinescu (parcursul său către medicină, fotografii de familii, diplome), apoi veți cunoaște cei mai importanți coloboratori ai medicului, precum: Victor Babeș, Jean Martin Charcot, Pierre Marie, Jean Neylies, Constantin Parhon. Parcursul expozițional continuă cu expunerea unor publicații redactate de Gheorghe Marinescu printre care: Atlas de Histologie Patologică a Sistemului Nervos, Celula Nervoasă, Studiul emotivității prin reflexul galvanic. Alături de fotografii, corespondență și desene de epocă, un loc important în expoziție este ocupat de aparatul de proiecție Pathé care i-a aparținut lui Gheorghe Marinescu și masca mortuară preluată de Nicolae Minovici (1868-1941) și realizată de Mihai Onofrei.
Având veritabila vârsta de 75 de ani, cu trei zile înainte să moară, Marinescu așterne câteva gânduri în legătură cu organizarea înmormântârii sale:
„Nicio floare, niciun discurs; acei care m-au iubit să întrebuințeze banii pentru copiii săraci și vorbele bune pentru a încuraja pe cei suferinzi. Să nu se uite că cei ce trăiesc în lipsă și chiar în mizerie sunt prea numeroși, că cei cu dare de mână, cei îmbogățiți prin mijloace neoneste trăiesc din exploatarea, într-un fel sau altul, a celor ce muncesc. Plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors, n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita țară românească! Ea este datorită ușurinței sau grabei cu care s-au dezlegat problemele vitale ale patriei. Lipsa de adevărată educație cetățenească și a sentimentului datoriei, precum și un orgoliu imens sau unele ambițiuni trecătoare au dat naștere la mai multe anomalii sociale. Cine le va îndrepta?”
Articol scris de Silvia Zamfir, șef secție Antropologie Urbană, MMB
Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, București – d. 15 mai 1938, București) a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie.
În 1882 – după absolvirea Seminarului Central – se înscrie la Facultatea de Medicină din București.
Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator, își continuă studiile (doctorale) începând din 1889 la Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul Salpetrière condusă de Jean-Martin Charcot.
În 1897 susține la Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul Mâna suculentă în siringomielie. În același an – întors în țară – primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din București.
Astfel, Gheorghe Marinescu si-a IUBIT ‘UNICA sa TARA’/ România ! TARA pe care a IUBIT-O si RESPECTAT-O in mod permanent !
În 1906 fiind ales membru titular al Academiei Române, unde rostește discursul de recepție „Progresele și tendințele medicinei moderne”. Iar în 1912 fiind ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris.
PS. A iti face un DOCTORAT la Paris nu inseamna a fi ‘diasporean’.
PS. A LUCRA (vremelnic) in STRAINATATE si a COLABORA (dpv. stiintific) cu STRAINII nu inseamna a fi ‘diasporean’.
INSEAMNA doar A FI RECUNOSCUT (ca valoare stiintifica) de catre STRAINI. Astfel, devenind din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris.
Hmmm,. De fapt a fost un diasporean și din greșeală s-a intors acasă,..la bucurești,.Poate și din motivul că avea cei mai mulți pacienți duși cu pluta de studiat..