”Cu o majoritate infimă, moldovenii au votat DA pentru aderarea la UE, într-un referendum care a avut loc în contextul «unei interferențe fără precedent» a puterilor străine. Aceasta este opinia UE, al cărei purtător de cuvânt Peter Stano a acuzat Rusia și aliații săi că «urmăresc să destabilizeze procesele democratice din Republica Moldova»”, scrie Gavin Mortimer, pentru The Spectator.
”Dar și UE și aliații săi știu câte ceva despre destabilizarea proceselor democratice. În 2008, când era încă un ziar cu o plajă largă de opinii, The Guardian a publicat un editorial intitulat ”Ce nu pricepe UE din NU-ul irlandezilor?” Editorialul era un răspuns la decizia UE de a le transmite irlandezilor că au făcut o greșeală respingând Tratatul de la Lisabona la acel referendum. De aceea, urma să fie organizat un al doilea referendum. Atunci, George Galloway remarca că ”probabil vor urma unul și încă unul, până când irlandezii vor da răspunsul corect”. Până la urmă, nu a fost nevoie și de un al treilea referendum în Irlanda. Electoratul irlandez a făcut ceea ce a fost instruit de la Bruxelles să facă și a votat DA la al doilea referendum.
În 2005, francezii au îndrăznit să voteze NU la referendumul pentru Constituția Europeană, cu o majoritate de 55%. Clasa politica de la Paris s-a înfuriat, la fel și elitele de la Bruxelles, iar acordurile au fost făcute atunci în spatele ușilor închise. Și astfel Constituția Europeană a primit o noua coafură, devenind Tratatul de la Lisabona. De această dată, Franța nu a mai făcut greșeala de a lăsa plebea să voteze și votul a avut loc doar în Parlament. Jean-Luc Melenchon, care a părăsit Partidul Socialist, dezgustat de această duplicitate, a spus că ”Europa este ilegitimă în Franța începând din 2005”, iar Marine L e Pen a vorbit despre ”cea mai gravă trădare de după al doilea război mondial”.
La trei zile după ce francezii respinseseră Constituția Europeană, olandezii au făcut același lucru, cu un vot și mai clar, de 61%. BBC scria atunci că ”reproșul constant este că Bruxellesul nu ascultă”. Bruxellesul a reacționat la rezultatul referendumurilor din Franța și Olanda promițând o ”perioadă de reflecție”. Comisia Europeană s-a retras la un castel din Belgia pentru a se gândi cum să refacă legătura cu plebea.
Președintele Jose Manuel Barroso a spus că este musai să câștige încrederea cetățenilor ”creând locuri de muncă, îmbunătățind securitatea și protejând mediul înconjurător”. Cum a funcționat acest plan? Zona euro a devenit haotică și tot mai multe țări aleg guverne anti-sistem, din cauza disperării și furiei create de imigrația scăpată de sub control și de insecuritatea generată astfel.
Austria este ultimul exemplu. Luna trecută, Partidul Libertății a câștigat alegerile generale cu 29%, pe o platformă anti-migrație. Însă, în cursul acestei săptămâni, președintele Alexander Van der Bellen a însărcinat Partidul Popular, care a ieșit pe locul al doilea, să formeze o coaliție cu Partidul Social Democrat, care a terminat pe locul al treilea. Președintele și-a justificat decizia spunând că niciun partid nu a dorit sa colaboreze cu Partidul Libertății. Herbert Kickl, liderul Partidului Libertății, l-a acuzat pe președinte că nu respectă ”procesele normale” din Austria.
Din partea UE nu a venit niciun comunicat cum că Austria nu a respectat procesele democratice. Și nici anul trecut nu a existat un asemenea comunicat, atunci când în Olanda s-a întâmplat ceva asemănător. Geert Wilders a câștigat alegerile din Olanda însă nu a putut deveni premier din cauza că perdanții au refuzat să-i accepte victoria.
În 2022, Giorgia Meloni a devenit premier al Italiei. În loc să celebreze faptul că Italia are primul premier femeie, Ursula von der Leyen a avertizat-o pe Meloni că ar fi bine să respecte ce i se cere de la Bruxelles, pentru că UE are ”instrumentele” necesare pentru statele care ”merg într-o direcție problematică”.
Predecesorul lui von der Leyen a fost Jean-Claude Juncker, care, împreună cu președintele de atunci al Consiliului European, Donald Tusk, și-a băgat nasul în afacerile interne britanice, în 2018. ”Brexitul va deveni realitate, cu toate consecințele sale negative, dacă nu va exista o schimbare de opinie în rândul prietenilor britanici”, spunea Tusk, într-un mesaj care urmărea să submineze procesul democratic. Juncker a spus că speră ca aceste cuvinte să fie auzite la Londra.
Au trecut vremurile în care UE putea ocărî țările pentru destabilizarea democrației. UE a devenit o organizație care intimidează țările mici și le ignoră pe cele mari. Nu ascultă pe nimeni.
Poate că e bine că moldovenii au votat DA la referendum; dacă ar fi învins tabăra NU, Bruxellesul ar fi cerut reluarea consultării.”
Franta, desi imens imperiu colonial, n-avea ofiteri de stat major, @Radu Humor. (cf. WW1: victoriile-i tzin de miracolul soldatilor, nu de ofiteri. De unde, si gaselnitza ulterioara a Liniei Maginot, expresie a lasitatii).