Foamea de bani a împins Guvernul la o buzunăreală febrilă. De unde să facem rost de bani, s-a întrebat pafaristul financiar Emil Boc, împreună cu marinarul şi cu motociclistul amorezat? Întrebarea aceasta ne vine tuturor în minte cu o insistenţă dictată de împrejurări economice neplăcute. După felul în care răspundem, mai ingenios sau mai tălâmb, ne şi calificăm ca inteligenţe economice sau ca naivi incurabili.
Un prieten îndrăgostit de o domnişoară focoasă şi-a dat seama că pierde trenul dacă nu se îmbracă mai elegant şi n-o scoate la restaurantele scumpe din oraş. Frumos, puternic, amicul meu traversa o anume suferinţă financiară. „Aşa că într-o zi”, povesteşte el, „am făcut o cafea tare şi m-am pus de înşirat o listă cu toate ideile mele de a face bani. Să joc la Loto, să dau o spargere, să vând ceva din casa părinţilor etc. Şi în cele din urmă, am trecut pe listă şi căratul bagajelor în Gara de Nord. După o jumătate de oră mi-am dat seama că unele nu-s bune de nimic. N-o să câştig nici la Loto iar de spart banca mă şi gândeam cum mă admiră tata şi mama la emisiunile de ştiri. Şi am început să tai de pe listă. Şi Loto, şi spargerea băncii. Pe urmă am tăiat şi vânzarea tabloului de la bunica. Încet-încet, pe lista mea de business a rămas o singură idee. Să car geamantane în Gara de Nord! Hmm, am zis eu. Ce să fac? Să încep cu 1 leu, cu 50 de bani? Şi deodată m-am deşteptat. Mi-am zis singur:
Du-te dracului! Eşti un mare prost!
Aşa s-a încheiat şi cariera mea de om de afaceri şi aşa am ajuns să am o nevastă cuminte, cuminte de tot. Modestia întruchipată!”.
Cam aşa stau lucrurile şi cu guvernul Emil Boc! A vrut să facă rost de bani tăind din pensia bunicii şi din leafa părinţilor. Şi impozitând casele cu până la 300%. Să plătească bogaţii şi bătrânii şi cei care au maşini puternice!
Posesor de tărtăreaţă şi dotat de Guvern cu Mercedes mare, Emil Boc n-a avut nici o ezitare să mărească impozitele pentru bolizi. Pe el şi aşa nu-l costă nimic! În acelaşi timp, toţi românii sunt gata să-l susţină. La urma urmelor, vrei cai-putere, plăteşti distracţia cu lei tramvai până nu-ţi mai vine să te dai în spectacol! Şi dacă poţi, plăteşti distracţia şi să fii sănătos!
Prostia cea mare vine de la impozitarea exagerată a caselor. Pe lângă faptul că reprezintă o măsură de tip proletar, ea mai este şi neeconomică. Şi antisocială! De ce? Pentru că o casă este o investiţie necesară. Reprezintă şi stabilitatea, dar şi tezaurizarea unei familii după o muncă îndelungată. Mai multe case reprezintă acelaşi lucru. Toate contribuie la dinamizarea economiei încă din faza de proiect. În momentul în care 5-6 case ale unei persoane sunt date în folosinţă, ele încep să se constituie într-o formă de protecţie socială pentru persoana sau familia respectivă. Devin o parte a pieţei. Tinerii care nu pot să investească într-o casă au ce să închirieze. Scumpind taxele care însoţesc existenţa unei case, statul pune o piedică şi celor care trăiesc în chirie. În acelaşi timp, cu taxele majorate, inteligenţa guvernului Boc alungă investitorii imobiliari. Supra-impozitarea caselor îi determină pe unii să schimbe placa. Să se mute cu investiţiile imobiliare pe alte pieţe. Să se retragă în bănci şi să caute alte forme de securizare a banilor şi a proprietăţii. În acţiuni pe pieţe străine, în fonduri de investiţii (tot pe afară!), în aur şi artă şi în multe altele. Suprataxarea face ca multă lume cu un potenţial financiar mediu să fugă din piaţa românească.
Şi Traian Băsescu, şi Emil Boc au o mentalitate de comunişti repartizaţi la bloc. Habar nu au ce înseamnă proprietatea şi că suprataxând casele ei nu fac decât să omoare şi această formă de mini-afacere. Folositoare pentru cei mai puţin norocoşi, dar şi pentru statul român!
Vezi să nu priceapă şi cei doi această poveste simplă!
