14 iunie 2011
Am tot evitat să scriu zilele acestea despre teribila reorganizare administrativ teritorială a României. Unul dintre motive este acela că variantele puse în discuție suferă nu doar de politicianism, ci și de un evident neprofesionalism.
Am să dau un singur exemplu: după cum știm, Constituția României (articolul 3) spune că teritoriul național se împarte „sub aspect administrativ”, în comune, oraşe şi judeţe. Tot Constituția spune că unele orașe pot fi municipii, în condițiile legii. Așadar, organizarea teritoriului înseamnă comune, orașe, municipii și județe.
Această formulă este considerată acum a fi depășită, cel puțin în ce privește situația din jurul marilor orașe. Dezvoltarea firească a acestora s-a făcut peste teritoriul comunelor limitrofe, care s-au trezit năpădite de industrie de tot felul, de construcții de locuințe sau de zgârie-nori pentru birouri. În câțiva ani s-a constatat că rețelele de utilități nu mai fac față, ca de altfel și fostele ulițe nevoite să devină bulevarde. Nu mai spun că legislația s-a dovedit incapabilă să țină pasul cu situația din teren, înregistrându-se astfel anomalii în transportul public, în distribuția de gaze sau electricitate, etc.
Soluția cunoscută de toată lumea, specialiști, oameni politici, administrație publică este simplă: marile orașe, viitoarele centre regionale trebuie să devină metropole, iar metropola trebuie să devină o entitate administrativă nouă, alături de celelalte. Mă surprinde absența acestei prevederi din toate planurile aflate acum în discuție. Evident, această situație presupune schimbarea Constituției dar este doar încă un motiv care se adaugă la tote celelalte. La precedenta revizuire din 2003, nimeni nu s-a gândit la asta, deși metropole ca formă de organizare a teritoriului există pretutindeni în lumea dezvoltată. Chiar și acum, aș face un rămășag: nimeni nu s-a deranjat să întrebe la Catedra de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din Institutul de Arhitectură cum ar trebui făcută reorganizarea.
* * *
Mai sus scriam că am evitat să mă exprim pe tema „reorganizării” României. Dacă o fac totuși, alături de motivul prezentat mai sus, mai adaug unul, de suflet: ungurii nu vor doar să împartă România după criterii convenabile lor, ci vor să împartă și Oltenia, în două !
După cum se vede din desenul de alături, propunerea UDMR-ului este cu o „Oltenie de Sus” compusă din județele Gorj și Vâlcea și o „Oltenie de Jos” compusă din județele Mehedinți, Dolj și Olt.
Băi fraților, nu se găsește cineva să le spună ungurilor din guvern că Tudor Vladimirescu este oltean ? Că mânăstirile din Vâlcea sunt exemple de arhitectură veche oltenească ? Că la Turnu Severin se vorbește cu perfectul simplu ? Că până și pe Ceaușescu ni l-am asumat, cu Scorniceștiul lui cu tot ? Că Oltul, chiar dacă izvorăște din județul Harghita se varsă-n Dunăre în județul Olt ? Că Jiul este fluviul nostru ?
Dacă n-au aflat toate astea, mă ofer eu să-i plătesc un bilet lui Hunor la primul concert al lui Tudor Gheorghe. Ca să știe că „Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam”.