La aproape jumătate de an de la accidentul de schi din Austria, Şerban Huidu a revenit, pas cu pas, la viaţa normală. Şi chiar dacă nu e 100% recuperat, chiar dacă încă vorbeşte mai greu decât îi trec ideile prin cap, Cârcotaşul este, din nou, el însuşi. Într-un interviu acordat Libertatea, Huidu vorbeşte despre accident şi despre efectele lui.
„Nu pot confirma că ‘dincolo’ ar fi ceva. Sunt nepot de preot, am cântat în strană, cred că Dumnezeu e lângă noi, aproape, în toate, dar nu-ţi pot spune că Raiul există. Cel puţin la mine a fost doar un imens somn negru, fără vise. (…) Dacă îţi vorbesc rar, calm, n-am nici o problemă, doar dacă vreau să vorbesc repede se mai încurcă treaba. „Afazie” se numeşte asta pe care-o am eu acum. Adică vorbesc ceva mai greu decât gândesc, de fapt. Dar fac exerciţii de dicţie şi de kinetoterapie 2-3 ore, zilnic”, spune Şerban Huidu.
Cât despre accident, Cârcotaşul spune că încă nu-şi aminteşte episodul: „Nu-mi mai amintesc nimic din întâmplarea aia. Ultima imagine e din teleschi, când urcam spre pârtie, în acea zi de 29 decembrie. Apoi, ajung brusc în 16 ianuarie, când mi-am revenit în simţiri. Între ele, nu mai ştiu nimic. Blank, blackout, vid. Dar ştiu că erau copii, da, pe care i-am evitat şi m-am buşit de copacul ăla, că au fost martori la accident. Şi era o pârtie „albastră”, adică pentru începători. Pe alta, cu grad mai mare de dificultate, la viteză mai mare, cine ştie cum ar fi fost.”