Huidu: Nu pot confirma că „dincolo” ar fi ceva. La mine a fost un somn negru, fără vise

La aproape jumătate de an de la accidentul de schi din Austria, Şerban Huidu a revenit, pas cu pas, la viaţa normală. Şi chiar dacă nu e 100% recuperat, chiar dacă încă vorbeşte mai greu decât îi trec ideile prin cap, Cârcotaşul este, din nou, el însuşi. Într-un interviu acordat Libertatea, Huidu vorbeşte despre accident […]

De cotidianul.ro - Autor
Huidu: Nu pot confirma că „dincolo” ar fi ceva. La mine a fost un somn negru, fără vise

La aproape jumătate de an de la accidentul de schi din Austria, Şerban Huidu a revenit, pas cu pas, la viaţa normală. Şi chiar dacă nu e 100% recuperat, chiar dacă încă vorbeşte mai greu decât îi trec ideile prin cap, Cârcotaşul este, din nou, el însuşi. Într-un interviu acordat Libertatea, Huidu vorbeşte despre accident […]

La aproape jumătate de an de la accidentul de schi din Austria, Şerban Huidu a revenit, pas cu pas, la viaţa normală. Şi chiar dacă nu e 100% recuperat, chiar dacă încă vorbeşte mai greu decât îi trec ideile prin cap, Cârcotaşul este, din nou, el însuşi. Într-un interviu acordat Libertatea, Huidu vorbeşte despre accident şi despre efectele lui.

„Nu pot confirma că ‘dincolo’ ar fi ceva. Sunt nepot de preot, am cântat în strană, cred că Dumnezeu e lângă noi, aproape, în toate, dar nu-ţi pot spune că Raiul există. Cel puţin la mine a fost doar un imens somn negru, fără vise. (…) Dacă îţi vorbesc rar, calm, n-am nici o problemă, doar dacă vreau să vorbesc repede se mai încurcă treaba. „Afazie” se numeşte asta pe care-o am eu acum. Adică vorbesc ceva mai greu decât gândesc, de fapt. Dar fac exerciţii de dicţie şi de kinetoterapie 2-3 ore, zilnic”, spune Şerban Huidu.

Cât despre accident, Cârcotaşul spune că încă nu-şi aminteşte episodul: „Nu-mi mai amintesc nimic din întâmplarea aia. Ultima imagine e din teleschi, când urcam spre pârtie, în acea zi de 29 decembrie. Apoi, ajung brusc în 16 ianuarie, când mi-am revenit în simţiri. Între ele, nu mai ştiu nimic. Blank, blackout, vid. Dar ştiu că erau copii, da, pe care i-am evitat şi m-am buşit de copacul ăla, că au fost martori la accident. Şi era o pârtie „albastră”, adică pentru începători. Pe alta, cu grad mai mare de dificultate, la viteză mai mare, cine ştie cum ar fi fost.”

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.