Împreună, ne salvăm sau ne distrugem

Starea de urgență este instituită legal și o realitate imediată nu mai poate fi pusă la îndoială. Epidemia s-a întins și în Romania. Ne place sau nu, numărul celor contaminați este grăitor, chiar dacă numărul deceselor din cauza gripei este mai mare în toată Europa decît al celor din cauza epidemiei de coronavirus.

Încep să nu mai aibă importanță resentimentul politic, bășcălia, îndoiala și toate celelalte socotite specifice poporului nostru. România are nevoie de un examen de solidaritate. Din păcate, conducătorii noștri nu sunt capabili să-l declanșeze. Ghinion! Alte țări pot. Toată presa spaniolă, după anunțarea stării de urgență care va începe tot de luni, a apărut cu o pagină de gardă pe care scrie mare „Lo paramos unidos” (Vom învinge împreună). Este vorba de epidemie și de virus. La noi nu apare, pentru că presa tipărită nu prea mai există. Și nici uniți nu suntem!

Cîrteala continuă. Și bășcălia. Unii s-au grăbit să marcheze incoerența și bîlbele autorităților, întîrzierea și neclaritatea deciziilor. La asta suntem doctori. Adică în văzut ce nu e bine și la scos ochii! Criza de materiale sanitare este însoțită de o criză de încredere. Or, în lipsa unui semnal convingător de solidaritate și unitate al celor care ne conduc, ar trebui să răspundem cu un spirit civic și patriotic. Să ne ajutăm între noi. Să ne sprijinim. Să deschidem porțile sufletului către gesturi de altruism și bunătate, de sprijin și de înțelegere. Ce nu poate face Guvernul, Președinția, SRI-ul sau Ministerul Sănătății să facem singuri. Nu-i așa de complicat ca tinerii de pe o stradă sau dintr-un bloc să cumpere apă și pîine celor mai în vîrstă, obligați de vulnerabilitatea lor să rămînă mai mult timp izolați.
”Primăria Sectorului 4 a înființat, în subordinea Biroului Call-Center al instituției o echipă specială care va prelua toate solicitările persoanelor aflate în carantină sau în izolare la domiciliu pe raza sectorului 4”.

Primăria Sectorului 1: Suntem alături de tine

Ce-ar fi ca asemenea call-centers să fie organizate în toate sectoarele, în orașele mai mari sau mai mici și care să fie concepute și organizate pentru sprijinul persoanelor defavorizate și al celor vîrstnici, trecuți de 70 de ani. Inițiativa de la Primăria Sectorului 4, condusă de Daniel Băluță, ar trebui preluată rapid de celelalte, chiar și de ONG-uri, mai ales de cele ale studenților și elevilor. Decît în parcuri, la party-uri sau în excursii, mai bine într-o campanie de solidaritate și de sprijin cu cei mai amenințați.

Copiii din Bârsana și românii de pretutindeni

Înainte de a ne plînge de medicamente, de aparatură și de conducători, ar trebui să ne plîngem de incapacitatea de a fi solidari, deși, în istoria recentă, românii au probat-o la cutremurul din 1977, la prăbușirea comunismului în 1989, la nenumărate inundații. Epidemia ar trebui să declanșeze același spirit de unitate, să ne organizăm singuri ca niște oameni cu un adevărat solidari. La un număr de telefon sau la o adresă de e-mail se pot anunța (înscrie) oamenii singuri care au nevoie de cîte ceva. De sprijin, de vorbit, de comunicat mai departe. Unii studenți s-ar putea înscrie chiar și pentru conversații cu adulți însingurați și fără ajutor. Chiar și atîta ar alina și face un pustiu de bine! O englezoaică a conceput o carte poștală electronică. O poate folosi oricine, precizînd ce nevoi are. Și alți oameni pot trimite mesaje cu serviciile pe care le-ar putea oferi, fie și la telefon sau numai pe internet. Ministrul Sănătății din Anglia pregătește un plan de protejare a celor trecuți de 70 de ani. Noi nu putem cere așa ceva de la un Guvern care nu se poate proteja pe sine. Dar să ne gîndim și să ne organizăm puțin, pentru a da un sprijin celor în pericol, asta putem încerca. Nu ne costă nimic și ne-ar ridica în ochii noștri în această perioadă de derută.
Dacă nu suntem în stare de asemenea organizări și reacții minime, degeaba cîntăm ca apucații:

–”Noi suntem români/ Noi suntem români/ Noi suntem aici/ În veci, stăpîni.”