Cotidianul: Dacă te întorci cu gândul la copilărie, care este prima amintire gastronomică ce îți vine în minte? Ce mâncare îți plăcea cel mai mult atunci și cine o pregătea?
Chef Cristina Mălai: Mi-e greu să aleg o singură amintire. Pentru mine, copilăria este un amestec de gusturi și de oameni dragi.
Orice mâncare făcută de mama, cornulețele mătușii mele de la nunți, colțunașii bunicii și cartofii făcuți de tata. Pe aceștia din urmă mi-i amintesc în toate variantele posibile: prăjiți, înăbușiți, tăiați în tot felul de forme, unele rotunde, altele hexagonale. Nu știu cum reușea, dar până și un cartof devenea ceva special în mâinile lui.
Cred că de acolo vine și relația mea cu gastronomia: din lucruri simple, făcute cu grijă. Astăzi pot să folosesc tehnici complicate, dar gusturile acelea nu le pot reproduce întocmai. Pentru că nu îți amintești doar ce ai mâncat, ci și cine ți-a gătit.

De unde a început povestea ta în gastronomie? A fost o pasiune descoperită în copilărie sau ai ajuns în bucătăria profesională printr-o întâmplare?
Nu cred că există un singur moment în care te trezești și spui: gata, eu o să-mi petrec viața într-o bucătărie, în picioare, lângă cuptoare, în temperaturi imposibile și cu un nivel de stres pe care oamenii normali încearcă să-l evite. (Râde.)
Cred că meseria asta te cucerește treptat. La început descoperi mâncarea, apoi tehnica, apoi oamenii și, într-un final, descoperi că bucătăria este un univers în sine.
Ce m-a atras și mă atrage în continuare este faptul că nu termini niciodată de învățat. Gastronomia se schimbă, tu te schimbi, gusturile oamenilor se schimbă. Dacă ai impresia că le știi pe toate, probabil că tocmai ai încetat să evoluezi.

Care au fost primele experiențe de lucru într-o bucătărie profesională și ce ai învățat din acea perioadă? Îți amintești un moment în care ai simțit că aceasta este meseria pe care vrei să o urmezi?
Primele bucătării profesionale sunt o școală de viață destul de brutală. Nu există foarte mult romantism când ai zeci de bonuri în față și cineva îți spune că trebuie să te miști mai repede.
Am învățat că disciplina este la fel de importantă ca talentul. Că organizarea îți poate salva un serviciu și că respectul pentru ingredient începe cu lucrurile aparent banale.
Și am mai învățat ceva: poți fi un bucătar foarte creativ, dar dacă nu știi să lucrezi într-o echipă, creativitatea ta nu valorează mare lucru într-o bucătărie profesională.
Nu știu dacă a existat un singur moment de revelație. Cred că au fost multe momente mici în care mi-am dat seama că, oricât de grea ar fi meseria, îmi place prea mult ca să renunț la ea.
Ai povestit că ai învățat meserie lucrând în diferite bucătării. Care au fost oamenii și experiențele care te-au influențat cel mai mult la începutul carierei?
Eu cred că poți învăța ceva de la aproape fiecare om cu care lucrezi. Uneori înveți cum să faci lucrurile, alteori înveți foarte clar cum să nu le faci.
Am întâlnit oameni care m-au inspirat prin disciplină, prin creativitate, prin felul în care tratau ingredientele sau prin capacitatea de a conduce o echipă.
Pe măsură ce am evoluat, am înțeles că nu vreau să copiez stilul nimănui. Vreau să iau tot ce este valoros din experiențele mele și să construiesc ceva care mă reprezintă.
Cred că un chef bun trebuie să aibă suficientă personalitate încât să-și găsească propria voce, dar și suficientă modestie încât să continue să învețe.
Care au fost cele mai dificile momente din primii ani de profesie? Ce te-a făcut să mergi mai departe într-un domeniu care presupune multă muncă, disciplină și rezistență la stres?
Cred că cel mai greu este să înveți să trăiești cu ritmul meseriei. Gastronomia îți cere foarte mult și, uneori, dacă nu ești atent, îi dai mai mult decât ar trebui.
Am trecut prin perioade în care munca a ocupat aproape tot spațiul din viața mea. Și cred că una dintre lecțiile importante pe care le-am învățat este că rezistența nu înseamnă să duci orice, la nesfârșit.
Multă vreme, în industria noastră, am confundat epuizarea cu performanța. Dacă lucrai enorm și dormeai puțin, părea că ești un profesionist dedicat. Astăzi cred că un profesionist bun trebuie să știe și să construiască un sistem care funcționează fără să se distrugă pe sine.
Ce m-a făcut să continui? Îmi place ceea ce fac. Chiar și în zilele în care îmi vine să arunc șorțul pe geam. (Râde.)

În 2021 ai participat la emisiunea Chefi la cuțite. Ce te-a determinat să faci acest pas și cât de mult ți-a schimbat participarea parcursul profesional?
Participarea la Chefi la cuțite a fost o experiență importantă pentru mine, pentru că m-a scos din zona în care eram obișnuită să funcționez.
În bucătărie ai un anumit tip de control. Știi ce ai de făcut, ai instrumentele tale, ai ritmul tău. În televiziune lucrurile sunt complet diferite. Ai camere, presiune, emoții și trebuie să rămâi tu însăți în mijlocul tuturor acestor lucruri.
Cred că experiența m-a ajutat să înțeleg că pot comunica și dincolo de farfurie. Că am lucruri de spus, nu doar de gătit.
Nu cred că o emisiune te transformă automat într-un chef mai bun. Meseria se construiește în bucătărie, în ani de muncă. Dar televiziunea îți poate oferi curajul și vizibilitatea necesare ca oamenii să descopere cine ești.
Ai spus că experiența televizată te-a ajutat să capeți mai multă încredere în fața camerei. Cum ai descoperit această latură a ta și cum ai ajuns să îmbini bucătăria cu activitatea de creator de conținut?
Am descoperit că îmi place să comunic. Și că nu trebuie să fiu un personaj perfect ca să o fac.
Social media mi-a oferit posibilitatea să arăt gastronomia așa cum o văd eu: cu tehnică, cu pasiune, cu umor și, uneori, cu tot haosul care vine la pachet.
Nu mă interesează să prezint o lume în care toate farfuriile ies perfect și toată lumea zâmbește permanent. Bucătăria reală este mult mai interesantă decât atât.
Îmi place și faptul că pot ajunge la oameni care poate nu vor lucra niciodată într-o bucătărie profesională, dar care sunt curioși să înțeleagă ce se întâmplă acolo.
Și, evident, uneori mă distrez. Nu putem să fim dramatici în jurul unei tigăi toată viața. (Râde.)
Privind în urmă, care a fost momentul în care ai simțit că ai trecut de la statutul de bucătar la cel de chef? Ce responsabilități și provocări noi au venit odată cu această schimbare?
Cred că devii chef în momentul în care înțelegi că nu mai este vorba doar despre cât de bine gătești tu.
Un bucătar bun poate face o farfurie extraordinară. Un chef trebuie să creeze condițiile în care o întreagă echipă poate produce constant acea farfurie, la același standard.
Încep să conteze oamenii, costurile, organizarea, furnizorii, dezvoltarea meniului și capacitatea de a lua decizii sub presiune.
Și mai există o responsabilitate: oamenii din echipa ta se uită la tine. Felul în care reacționezi, felul în care comunici și felul în care gestionezi o problemă influențează întreaga bucătărie.
Pentru mine, trecerea de la bucătar la chef a însemnat să înțeleg că leadershipul nu se măsoară în cât de tare poți să strigi într-o bucătărie, ci în cât de bine funcționează echipa ta.
În prezent, ești implicată în cadrul unui restaurant îndrăgit. Cum a apărut această colaborare și ce a însemnat pentru tine trecerea de la lucrul într-o bucătărie la construirea unui concept gastronomic și a unui business?
A reprezentat pentru mine una dintre cele mai intense experiențe profesionale de până acum.
Să construiești un restaurant de la zero este complet diferit de a conduce o bucătărie. Dintr-odată nu mai gândești doar meniuri și rețete. Gândești un concept, o identitate, un produs, o experiență pentru client și, bineînțeles, un model economic.
Am fost implicată în foarte multe etape ale dezvoltării proiectului, de la conceptul gastronomic și produsele din meniu până la organizare și operațiuni.
A fost și o lecție foarte serioasă despre antreprenoriat. Pentru că poți avea un produs bun, poți avea clienți, poți avea vizibilitate, dar asta nu garantează automat un business profitabil sau scalabil.
Cred că este important să vorbim și despre partea asta a industriei. Restaurantele nu funcționează doar din pasiune, iar creativitatea trebuie susținută de cifre, strategie și un model operațional sănătos.
Experiența m-a învățat enorm, inclusiv despre mine ca om. A fost ca o oglindă: eu m-am schimbat odată cu proiectul, iar proiectul s-a schimbat odată cu mine. Au fost niște ani interesanți, cu lecții pe care probabil nu le-aș fi învățat niciodată dacă aș fi rămas exclusiv în bucătărie.

Ce ai păstrat din fiecare etapă a carierei tale și ce ai simțit că trebuie să schimbi pentru a evolua? Există o experiență profesională pe care o consideri decisivă pentru felul în care lucrezi astăzi?
Am păstrat curiozitatea, disciplina și plăcerea de a crea. Cred că acestea sunt lucrurile care m-au însoțit indiferent de etapa profesională.
Ce am schimbat este felul în care privesc munca și succesul.
La început credeam că, dacă muncești suficient de mult, poți rezolva aproape orice. Astăzi știu că munca este esențială, dar nu este suficientă. Ai nevoie de structură, de oameni potriviți, de decizii bune și de capacitatea de a recunoaște când ceva trebuie schimbat.
Am devenit mult mai interesată de partea de business a gastronomiei. De eficiență, de procese, de tehnologie și de felul în care putem construi afaceri care să funcționeze pe termen lung.
Cred că evoluția înseamnă și să ai curajul să renunți la anumite convingeri, chiar dacă ai investit ani întregi în ele.
Cum îți imaginezi următorul capitol al carierei tale? Ce proiecte, provocări sau direcții profesionale ți-ai dori să explorezi în anii următori?
Am foarte multe idei. Probabil prea multe pentru liniștea oamenilor din jurul meu. (Râde.)
Îmi doresc să duc activitatea din cadrul restaurantului mai sus și, poate, în mai multe orașe. Mă gândesc la pop-up-uri, evenimente și la un brand care să stea pe picioarele lui. Idei de sandvișuri am nesfârșite. Mă interesează să-mi împing propriile limite și, de ce nu, și pe cele ale pieței.
Vreau să mai creez concepte. Am învățat nu doar să le imaginez, ci și să le construiesc și să le fac să funcționeze.
Mă atrag producția alimentară, retailul și felul în care tehnologia poate face mai bună munca din HoReCa.
În același timp, îmi doresc să mă implic mai mult în consultanță și educație gastronomică. Mi-ar plăcea să predau, în special tehnici de preparare a cărnii și sosuri, dar și să transmit mai departe lucrurile pe care le-am învățat despre funcționarea unei bucătării profesionale.
Și vreau să continui să comunic, să creez conținut și să dezvolt brandul Chef Malai.
Cred că următorul capitol nu mai este doar despre ce pot construi cu propriile mâini, ci despre ce pot construi cu experiența, ideile și oamenii potriviți.
Iar dacă am învățat ceva până acum, este că viața nu respectă întotdeauna rețeta. Dar asta nu înseamnă că nu poți obține ceva extraordinar din ingredientele pe care le ai.
Foto credit: Alexandru Vasile