În fine, la nivel înalt

O polemică de nivel înalt s-a pornit pe www.contributors.ro (minus comentariile galeriilor): Andrei Cornea argumentează în contra ideii filosofului italian Giorgio Agamben potrivit căreia actuala pandemie este un experiment religios. Prestigios în lumea gândirii de mare anvergură cât toţi filosofii noştri la un loc, italianul nu sugerează o conspiraţie religioasă, ci o afirmă explicit. În perspectiva gândului său, avem de-a face cu o primă încercare de a impune ştiinţele viului drept o nouă religie, una nu mai puţin dogmatică în practicile ei omeneşti decât ceea ce am cunoscut în istoria Bisericii.

Anticreştină în esenţă, noua religie ce stă în spatele pandemiei urmăreşte să familiarizeze omenirea cu viitorul nostru biotehnologic, spune Agamben. Un viitor în care frica de Dumnezeu are a fi înlocuită cu frica de virusuri.

Ne-am focusat pe urmările economice ale pandemiei (care, vorba lui Soros, pot fi anulate printr-o simplă emisiune monetară ce ar deveni cadou veşnic către cei păbubiţi), dar am ignorat că evenimentele au lucrat şi într-un plan ce nu poate fi cuantificat: capacitatea sufletelor şi a minţilor de a se lipsi de spirit critic în faţa unui pericol considerat a fi un mare necunoscut, apărut, iată, din senin. Nu e ceva extraterestru (frica de astfel de entităţi nefiind generală), ci ceva ce ţine de viul microbiologic, ceva ce ţine, aşadar, de misterele vieţii de pe Pământ.

Ar fi existat cândva o vreme în care ne-am fi temut de fulgere şi atunci am fi inventat zeii. Acum ar putea veni o vreme în care ne vom teme de aerul pe care îl respirăm şi de ceea ce atingem cu mâinile. Cum să ne imaginăm preoţimea acestei noi paradigme de simţire? Ca un serviciu „liturgic” exercitat de virusologi, spune Agamben, de necontrazis, de nesuspectat, de nepolitizat. Virusologii sunt singurii experţi care au „telefon roşu” cu Dumnezeul mutaţiilor genetice ale virusurilor.

O observaţie personală: constat că noua biserică, finanţatorii virusologilor, nu se mai delocalizează în căutare de forţă de muncă ieftină, ci aduce de oriunde, din orice ţară, forţă de muncă ieftină în locurile unde munca oficiază… slujbe. Numărul şomerilor, în creştere, se arată a fi totuna cu slujitorii cei mai fideli ai noii biserici.

Noul şomaj (viral de-a dreptul) are a oferi ieftinătatea muncii care până ieri-alaltăieri se găsea mai ales în China.

Care fidel occidental al noii religii (frica de virus) ar mai refuza un salariu mic după câteva luni de şomaj, mai ales dacă media ar vorbi mereu de noile valuri ale mutanţilor?

Noua religie are o componentă economică, e clar. Iar Agamben este autorul celei mai savante cărţi despre paradigma economico-teologică. Politico-teologicul îşi dă duhul la terapie intensivă. Ar fi putut fi salvat? Doar dacă politrucii lui nu ar fi avut gândire de turmă ori măcar dacă s-ar fi documentat mai bine despre mai vechile autoimunizări şi ar fi aflat că încetinirea practică a răspândirii virusului amână procesele de autoimunizare şi, astfel, pune paie pe focul din posibile noi focare. Acum au aflat. Cu mare întârziere. Iar OMS a şi zis, liniştitor, că nu va exista un val doi. Că, adică, strategia Organizaţiei a fost genială. La fel, altădată, preoţii aduceau la rampă icoanele care opreau… seceta. Nu se oprea? Păcatele oamenilor erau de vină.

OMS recunoaşte că nu are explicaţie „divină” pentru blândeţea virusului în Europa de Est (minus Rusia) şi dă apă la moară celei mai dure ipoteze „ateiste”: ar fi existat misiuni de infectare în Europa de Vest…