S-a stabilit în Franța în urmă cu 32 de ani (1990). A plecat cu baze profesionale bovarice (de provincial): studiase, în România, istoria și teoria artei. Acolo a urmat cursuri de greacă veche, iar acum are o serie de volume despre filosofia și posteritatea filosofică a Antichității târzii publicate la mari edituri franceze. Editurile din țară nu i-au urmărit parcursul și sunt uimite, azi, să afle că a fost onorată pentru toată cariera sa cu Premiul Academiei Franceze.
Anca Vasiliu, născută în 1957, a intrat în pielea gloriei. Nici rafinatul profesor de greacă veche care a fost Petru Creția, dacă ar fi plecat din țară în 1990, n-ar fi putut reuși ce a reușit Anca Vasiliu: era deja prea vârstnic. Dar poate că el, Creția, ar fi abordat începuturile filosofiei grecești… Acolo stă greul greului, dacă are dreptate E.R. Dodds: acele începuturi reprezintă o decadență a Greciei de dinainte de presocratici. O temă și o abordare pe care Occidentul de azi nu e dispus să le ia în serios. Anca Vasiliu a urmat pașii unor profesori francezi care deveniseră preocupați de imaginea sinelui în gândirea filosofilor grecilor și de acel fel de a filosofa care dorea să întemeieze o „artă” a salvării sufletelor.
Deprovincializarea preocupărilor Ancăi Vasiliu a fost totală. Aici suntem încă obsedați de posteritatea comunismului, acolo, iată, fascinează mai degrabă posteritatea Antichității târzii. Cândva, cei care stăpânesc neprovincial greaca veche se vor întoarce și spre izvoarele misteriale ale raționalismului grec, acelea care fac atât de naturală adoptarea perspectivei mistice în lucrările Antichității târzii.
Azi, cu Anca Vasiliu, precum altădată cu Brâncuși, se face semnificație clară starea noastră de provincialism cultural: nu putem ieși din ea doar prin delocalizarea studiilor noastre personale; e necesară și „delocalizarea” lucrurilor pe care le încărcăm cu potențe universalizante. Pe cine interesează aici, la noi, lucrul pe care îl numim suflet? Nici măcar pe teologi. Studiile cu temei clasicist din Occident încă mai văd filonul de aur care străbate munții înțelesurilor din cuvântul „suflet”.
Nevindecatul nostru bovarism intelectual visează circuitele majore ale circulației culturale fără să răspundă cinstit dacă producem ori nu mașini de Formula 1. Suntem adesea convinși că le producem și toată chestiunea ar sta doar în politica de traduceri a marilor edituri din lume.
Avem, iată, un recordman în materie de traduceri, pe Mircea Cărtărescu, dar nu avem ecouri din zona comentariilor care contează din care să rezulte că scriitorul nostru ar fi considerat în lume un mare scriitor.
Și Anca Vasiliu a făcut parte, biologic, din generația optzeciștilor. Acum, opera ei face parte din patrimoniul francez, dar nu optzecismul a așezat-o acolo, nici faptul că nu mai scrie în românește, ci împrejurarea că întreaga ei carieră a fost edificată pe o fundație din patrimoniul universal, și anume pe întrebările care s-au ridicat din felul în care o paradigmă așa-zis păgână a trebuit și a putut să dea seama despre singularitatea paradigmei creștine.
Da,nu e de ajuns că poți crea intelectual la superlativ, trebuie s o faci Intr o limbă „cu ștaif”. Mutatis mutandis, Abba a devenit de notorietate mondială , creând in engleză. Henri Coandă s a desăvârșit profesional in Franța, iar Paulescu a pierdut Nobelul insulinei rămînind român.
Felicitari sincere pt succesul binemeritat inregistrat de dna. Vasiliu Anca, in Franta, cu lucrari despre filozofia in antichitatea greaca, scrieri care i-au adus Premiul Academiei Franceze. Totusi, Romania se poate mandri cu scoala din epoca „comunista”- severa si temeinica, care a produs talente si valori de calibrul dnei, Vasiliu apreciata in cadrul culturii franceze – atat de exigenta.
nu ar trebui sa existe acesti cuvant si inteles, provincialitate. o alta inventie a celor care ne dezbina. oraseni si provinciali? avem cuvinte reale care trebuie sa ne uneasca: TALENT, INTELIGENTA, CREATIVITATE, ALTRUISM. IUBIRE DE SEMENI, FARA A NE INCURCA INTR-O POLITRUCIE, CARE SE PARE ca a intunecat multe minti cu adevarat speciale in cautare de bunastare. in acest mod oengeurile lui soroshel au atras, precum lumina, fluturii, pervertindu-le talentul si menirea: aceea de a aduce bucurie celor care ii urmaresc, citesc, admira.
Sigur le-a spus ce-au vrut sa auda… nu se premiaza Adevarul acolo, de acei eretici, schismatici, atei, adica ce ne invata Teologia crestina, doar ortodoxa care nu le place.
Sa nu ne inselam – teologia crestina are in Parintele Staniloae (si nu numai) un gigant al duhovniciei (care include micimea „spiritualitatii”) care lamureste limitele grecilor in timp ce dezvaluie care e treaba cu „sufletul”.
… mai cititi… cu binecuvantare de la duhovnic!
Gigione Daca ai iesi din bula nationalista ai intelege lumea asa cum este ea. Dar se pare ca nationalismul si patriotismul au devenit apanajul prostilor si provocatoriloe. Meri ma si mai citeste ceva istorie, ceva literatura. Poate te dezmeticesti. Iesi naibii din capcana asta cum ca tot universul are ceva cu Ro si cu romanii. Nepriceputule,sa nu folosesc alt cuvant.
gheorghe Esti un crestin adevarat. Plin de invidie si ura, bravos. Cuvintele cu greutate folosite de tine sunt inventate de crestini. In afara cretinitatii ele nu au valoare. Pardon,crestinatatii. Toata ura asta,invidia, rautatea din lume a pornit de la crestinism nesimtitule.
ABCD Comunismul nu a creat nimic. Ce a preluat din interbelic, a distrus. De ce romanii se realizeaza in afara, hm? Pentru ca mentalitatea romanului este una mediocra ce refuza intelectualii. Voi laudati pe un Puric, pe un Marga. Niste suficienti .Dar valabili doar in spatiul miorlaitic. Nu spun mai multe. Intelectualii interbelici au fost interzisi de comunism.
Al naibi de provinciali suntem dacă ce ce pleacă dintre noi în capitale lumii reușesc ce nu reușesc cei crescuți în gândire liberă, de mare deschidere și cu nenumărate resurse de informare. Umiliți și desconsiderați în continuare domnule Ioan Buduca România, învățământul și mediul cultural “comunist” românesc pentru că a pus în fapt bazele culturale unor personalități de valoare. Felicitări doamnei Anca Vasiliu. În continuare Nasc și la România oameni.
„dacă ar fi plecat din țară în 1990, n-ar fi putut reuși ce a reușit Anca Vasiliu: era deja prea vârstnic. ”
-daca si cu parca, e un simplu panseu de Gîgî.
in rest si Buduk ar putea confirma:
exista ceea ce se numeste „menstropauza intelectuala”,
si instaleaza si la barbati!
Draga ANCA Vasiliu, esti o mare bucurie si satisfactie pentru generatia mea optzecista. Ma simt onorat de colaborarea pe care am avut-o cu ocazia exp. mele de la ” Curtea Veche”. Prestigiul pe care il aduci culturii romanesti, este exceptional!!
Excelentă analiză concisă.
Anca Vasiliu este demonstrația că, în culturi europene așezate, valoarea poate fi recunoscută.
Pentru traducerea la metru a unor autori români, cum e cazul numitului Cartarescu, pe banii contribuabilului roman, pentru această penibilă insistență de împingere a lui într-un eșalon european, oare va da cineva seama vreodată?
Este jalnic să folosești pârghii politice pentru a impune un nume în exterior, domnului însă nu îi este deloc jenă și nici susținătorilor săi.jalnic.
Daca privesti intreaga istorie a celor nascuti pe meleagurile Romaniei de azi, in tara erau cautati si promovati doar daca erau beizadelel cuiva din sistem, daca auveau zestre la dosar, daca nu deranjau si faceau parte din sistem. Daca priveai capitolul valoare si potential de a face ceva chiar exceptional in domeniul profesat, arau trimis la niveleul cel mai jos al societatii, erau umiliti, sicanati si intotdeauna taiati de la eventuale realizari, promovari si recunoasteri profesionale.
Si ce se intimpla daca acei cetateni romani, sicanati si batjocoriti de mediocrii sitemului? Sa privim ce a facut un Traian Vuia, un Emil Cioran, un Celibidace sau Enescu, o Herta Müller care a primit si un premiu Nobel pentru literatura, si multi altii romani, sasi, schwabi din Banat, maghiari, … de a caror talent si potential in Romania nu avea si nu are nimeni nevoie!
In noua tara (Wahlheimat) au fost si sunt apreciati si onorati pentru potentialul lor, pentru activitatea lor profesionala si realizarile profesionale care in Romania nu erau dorite de nimeni si care nici astazi nu sunt dorite. Multi raspindaci se pling ca cei au plecat n-au au vrut sa fie „patrioti” si sa stea in tara care nu ii doreste si in care nu se pot desfasura la adevarat lor valoare profesionala, insinund ca ar fi „tradatori”, adica asa cum le placea comunistilor sa auda despre cei plecati.
Pina la urma oamenii fac lucrurile sa mearga, sa existe Job-uri, sa fie un nivel de trai si sa exite medii intelectuale in care sa te poti dezvoalta si spoti contribui la cresetrea zestrei intelectuale sau realizarile ingineresti dintr-o tara. Si ce faci intr-o tara care nu te vrea, in care nu esti binevebit? te incrincenezi, doar ca tara se numeste Romania, si te-ai ascut acolo? Pina la urma tara in care poti trai decent din munca cinstita, unde esti apreciat si unde nu doreste nimeni sa pleci de acolo, adica noua patrie care ti-ai ales-o este tara pe care o numesti acasa. Romania este doar tara in care te-ai nascut si astazi nu esti bine venit, … , este tara condusa de mediocrii frustrati cu nu sunt in stare de mai nimic valoros, iar cei ce pot … . Dupa decembrie 89 toti am sperat ca se va schimba ceva si ca in sfirsit valorile vor conta si nu pilele, cunostintele si relatiile. Si inca nu am vazut o schimbare in aceasta directie, nici dup 33 de ani! Ce am vazut ca s-a schimbat este ca la lista „pilele, cunostintele sirelatiile” a mai aparut un al patrule punct „banii”!
Cei mai mari dusmani ai crestinismului nu sunt paganii, ci Editat ca tine.
@1, alupigus băi inteligentule!
da,dle Buduca,este necesara „externalizarea sufletului, privatizarea lui daca se paote”spre filonul de aur al Occidentului
sa-l delocalizam daca de paote- si nu ca se paoate- dumneata chiar ceri asta- ca daca încărcăm lucrurile cu potențe universalizante, numai atunci facce masini de formula 1,numai atunci ne da Academia Franceza premii !
Dumneata vezi ce timpenii spui?
Este munca sisifica a doamnei Anca Vasiliu ,a fost cinva un Ministru al Justitiei-Vasiliu pe timpul lui Ceausescu cind am dat un examen de defitivat,un om rasat,blind si la locul lui,nu stiu daca dna are tangenta.
Dar dta chiar alunei intr-un retorism ieftin-” Pe cine interesează aici, la noi, lucrul pe care îl numim suflet? Nici măcar pe teologi. Studiile cu temei clasicist din Occident încă mai văd filonul de aur care străbate munții înțelesurilor din cuvântul „suflet”.”Orice Om are suflet si intereseaza pe fieare in raport de nivelul sau de intelegere,de cultura si intelect ,in raport de cautarea la inrebari si raspunsuri, de cit iubeste sau nu adevarul,binele ,le cauta si-si gaseste salvarea in divinitate,in sfinta treime.
Dna A Vasiliu a ales singura cee a ales, a facut un conttrat sau un proiect sau a avut o functie,si-a pus geniul si cercetarea in sluba ideii,iedeilor si a obtinut recunoastere.Ne mindrim pt.ca iata,dinsa straluceste,merita, pe altarul ideilor .Ceea ce nu inseamna ca ttb.sa acuzati de bovarim si provincialism magnifica culura romaneasca ce face dovada universalitatii ei.Universalitate ce exprima Sufletul Romanesc,indiferent de ce Academie i-a acordat recunoastere,premii.
Gigione expresie de prost .Dacule sosocar.
Cer scuze dlui Buduca pt.exprimarea „Dumneata vezi ce timpenii spui?”.Poate tocmai pt.ca i-am citit cartea scrisa de dinsul”Sufletul Nathanic”,poate ca tocmai intre carte si ” Pe cine interesează aici, la noi, lucrul pe care îl numim suflet? „reprezinta un contrast ,nedumerirea venind spontan-
@1: Vezi ca si tu nu esti, prin vehementa, prea departe de ce combati. Lasa-i si pe altii sa respire alaturi de tine si, daca vor vedea in tine intr-adevar un monument, sigur il vei avea. Daca insa dai cu securea, de secure vei avea si tu parte.
Nu cunosc cine este aceasta doamna si nici nu sint in masura sa comentez asupra carierei domniei sale.
Ma tem insa ca autorul ii face un mare deserviciu insistind pe deprovincializare. Tara inseamna in primul rind provincia, care, prin osirdia ei, adesea nebagata in seama, sustine rafinamentul capitalei. Fara provincie, capitala e un cap fara trup. Ce se poate alege de el s-a vazut la Constantinopole in 1453.
Schimbind planul, lumea nu insemna doar marile metropole …
da @ileana