Încă o ”treabă murdară” și un sacrificiu pentru kurzi?

În perioada unipolarității americane de după războiul rece, în strategia americană a schimbărilor de regim a apărut axioma că acestea nu se pot face decât cu bocancul pe teren. Aceasta implică pierderi umane și materiale mari de partea americană. S-a adăugat, în Afganistan și Irak, furtunul cu miliarde dolari conectat la o mulțime de misiuni non-militare, ONG-uri care să promoveze feminismul în Hindukuș.

Trump vrea să inventeze schimbarea de regim prin telecomandă

Administrația Trump a pus capăt acestui dezmăț pe bani contribuabililor. Însă același guvern încearcă ceva ce pare imposibil – schimbarea de regim prin telecomandă, prin raiduri aeriene. În Iran nu există bocanc american pe teren. Există cel mult pantofii agenților secreți ai Israelului. Cancelarul german Friedrich Merz declara în 2025 că Israelul face ”treaba murdară” în locul puterilor occidentale. Însă Israelul și Statele Unite par să subcontracteze ”treaba murdară”.

Primul indiciu a venit chiar în prima zi a războiului. Atunci, oficialii americani vorbeau despre ”marele popor iranian” care trebuie să se revolte împotriva liderilor și să schimbe regimul. Ar fi o șansă pe care iranienii nu au avut-o de decenii și care le este oferită acum de SUA și Israel, a spus președintele Donald Trump. Într-o adresă televizată, premierul Benjamin Netanyahu a fost ceva mai explicit. El nu a mai vorbit despre poporul iranian. ”O, cetățeni ai Iranului – persani, kurzi, azeri, baluci – acum este momentul să vă uniți forțele pentru a îndepărta regimul și a vă asigura viitorul”.

Minoritatea azeră este cea mai importantă, de circa 17 milioane de locuitori, în zona de nord a țării, spre frontiera cu Azerbaidjanul. Formează aproape 20% din populația Iranului și au mișcări incipiente de secesiune. În plus, Azerbaidjanul are o relație apropiată cu Israelul – de aici au venit armele moderne folosite în războiul victorios cu Armenia, în Nagorno-Karabah. Însă azerii iranieni nu sunt organizați pentru război. Kurzii, da. Dacă nu cei din Iran, atunci cu siguranță cei din Kurdistanul Irakian și cei din Siria.

Convorbiri între kurzi și Casa Albă

Trec patru zile de la apelul premierului Netanyahu la secesiune în Iran și CNN scrie, citând surse oficiale, că ”CIA lucrează pentru a înarma forțele kurde pentru a duce la o revoltă în Iran”. CIA lucrează pentru a înarma forțele kurde cu scopul de a provoca o revoltă populară în Iran, au declarat pentru CNN mai multe persoane familiarizate cu planul. ”Administrația Trump a purtat discuții active cu grupuri de opoziție iraniene și cu lideri kurzi din Irak despre posibilitatea de a le oferi sprijin militar, au spus sursele. Forțele de opoziție kurde iraniene vor participa la o operațiune terestră în vestul Iranului în zilele următoare, a declarat un înalt oficial kurd iranian. «Credem că avem acum o șansă mare», a spus sursa. A adăugat că milițiile se așteaptă la sprijin din partea Statelor Unite și a Israelului”, scrie CNN.

Lideri ai milițiilor kurde din Irak declară pentru presa occidentală că au pregătit toate scenariile de război în Iran. Spun că au avut convorbiri între președintele Kurdistanului Irakian și președintele Donald Trump. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, confirmă că au avut loc aceste discuții. Dar neagă că s-a vorbit despre înarmarea kurzilor. Însă înarmarea nici nu este necesară – regiunea este scăldată în arme de decenii. Regiunile kurde au de suferit în aceste zile. Iranul bombardează Kurdistanul Irakian, de unde ar putea fi alimentată mișcarea de secesiune. SUA bombardează regiunea kurdă a Iranului, pentru a slăbi forțele guvernamentale de aici.

O lungă istorie de trădări aliate și erori strategice pentru kurzi

Peter Galbraith, fost asistent pentru Afganistan al secretarului general ONU, consideră însă că milițiile kurzilor din Iran nu ar putea prelua controlul în regiunea lor, nu au experiența necesară de luptă. Însă pot primi ajutorul kurzilor din Irak, chiar al celor din Siria și ajutorul american. Scopul kurzilor iranieni? Același ca al kurzilor din Turcia, Siria, Irak – un stat kurd. Pe care îl vizează de la finalul Primului Război Mondial. Însă tot de atunci ar fi trebuit să învețe că aliații i-au trădat de fiecare dată, cu Statele Unite în frunte, spune același Peter Galbraith.

Kurzii iranieni au fost trădați și de URSS, în 1946. În anii în care Marea Britanie și URSS au controlat acea parte a Iranului, kurzii iranieni au proclamat o republică socialistă nerecunoscută. A durat mai puțin de un an. Trupele sovietice s-au retras, armata șahului a intervenit, liderii kurzi au fost executați. În 1975, Henry Kissinger a susținut o rebeliune kurdă împotriva guvernului irakian. După ce regimul Saddam Hussein a făcut concesii teritoriale șahului Iranului, Kissinger retrage sprijinul kurzilor, care au fost masacrați de regimul Hussein sau au fugit în Iran. Același lucru s-a întâmplat și după Primul Război din Golf, în 1991, când kurzii irakieni s-au ridicat din nou împotriva regimului Hussein.

După invazia americană în Irak, kurzii și-au creat o zonă semiautonomă cu capitala la Erbil – Kurdistanul Irakian. A fost zona cea mai prosperă și stabilă a Irakului, sub protecție americană. S-a terminat în 2017 (administrația Trump 1), când liderii kurzi au organizat un referendum pentru independență. Atunci, aliații americani au închis ochii și au permis guvernului central de la Bagdad să folosească tancurile Abrams pentru a ocupa o parte din Kurdistanul Irakian, în special Kirkuk și câmpurile petroliere de acolo.

Distrugem totul și numim astea schimbare

Iar apoi a venit abandonarea kurzilor sirieni din așa-zisele Forțe Democrate Siriene. În 2015, organizația jihadistă Stat Islamic proclama un califat în Siria și Irak. Războiul civil din Siria a precipitat expansiunea jihadistă. Susținuți de SUA, kurzii sirieni și irakieni au dus greul luptelor pentru oprirea expansiunii și distrugerea Statului Islamic. Și-au creat un proto-stat în nord-estul Siriei – Rojava. Operațiunile Turciei în Siria (nu mai puțin de patru între 2016 și 2020), cu toate riscurile implicate de prezența rusă în Siria, nu au vizat milițiile jihadiste, ci forțele kurde.

Scenariul se poate repeta și în cazul dezintegrării conducerii iraniene și al secesiunii kurde în Iran. Presa turcă vorbește de luni de zile despre un asemenea scenariu, care și-a făcut ecou și în presa occidentală. Turcia, membru NATO, urmărește stabilitatea regimului din Iran, pentru că aceasta înseamnă menținerea sub control a milițiilor kurde. SUA, liderul NATO, urmăresc înlocuirea regimului, iar președintele Trump și aliatul său Netanyahu nu sunt preocupați de stabilitatea noului regim. Dimpotrivă. ”Dacă vom avea o lovitură de stat, minunat. Dacă iranienii ies în stradă, e minunat. Dacă avem un război civil, e minunat. Israelului nu-i pasă de viitorul sau stabilitatea Iranului”, spune Danny Citrinowicz, expert la Institutul de Studii pentru Securitate Națională din Tel Aviv, citat de Financial Times.

În această lumină, Turcia este un aliat de conjunctură al actualului regim iranian. Faptul că NATO a doborât o rachetă lansată de Iran spre Turcia și că ambasadorul iranian la Ankara a fost convocat la MAE turc pentru a i se transmite îngrijorarea Turciei pare un aspect mai puțin important decât interesul comun al menținerii sub control a kurzilor.

Un ”trădator în serie” pentru kurzi

Statele Unite au abandonat Forțele Democrate Siriene, după căderea regimului Assad. Acum, Siria este condusă de un președinte ”de tranziție”, Ahmad al-Sharaa, care s-a aflat până la preluarea puterii pe lista teroriștilor jihadiști căutați de FBI. Guvernul Trump le cere kurzilor să predea armele și să se integreze în structurile noului stat condus de una dintre milițiile împotriva cărora kurzii au luptat împreună cu SUA. Acum, premierul Benjamin Netanyahu și președintele Trump le cer kurzilor iranieni să se ridice împotriva guvernului de la Teheran. ”Donald Trump a fost un trădător în serie al kurzilor. Cred că ar fi nesăbuit din partea kurzilor irakieni să creadă în ceea ce le promit Statele Unite, în special Donald Trump”, spune Peter Galbraith.

Obiectivele confuze ale SUA în Iran

Scopul guvernului israelian a fost ”distrugerea totală a acestui regim, a pilonilor lui, a tot ce îl ține la un loc: Gardienii Revoluției, milițiile Basij, capabilitățile strategice”, spune amintitul Citrinowicz. Obiectivul SUA este neclar. Președintele Trump a oferit declarații contradictorii în patru zile de război. Imediat după atac, cu o șapcă de baseball pe cap, Trump le-a cerut iranienilor să ”preia guvernarea”. O zi mai târziu a spus că și-a îndeplinit promisiunea de a-i ajuta pe iranieni să dea jos guvernul și că acum ”depinde de ei”. Tot pe 1 martie spunea: ”Avem trei variante foarte bune pentru conducerea Iranului. Pe 2 martie, Trump părea dezamăgit de eficiența loviturilor Israelului: ”toți candidații sunt morți”. ”Nu mai știm cine conduce țara acum. Nu mai știu nici ei”.

Între timp, kurzii iranieni primesc întăriri din Irak și se pregătesc de luptă. Obiectivele lor pot fi mai limpezi decât cele ale Statelor Unite. Obiectivul Turciei de a-i împiedica pe kurzi este și el mai limpede. Războiul inițiat de Statele Unite se poate extinde astfel și poate intra într-o logică regională, departe de cea a unei confruntări strategice cu China despre care vorbesc marile ziare de peste Ocean.