Incredibil ce a vrut să facă David Popovici înainte de a deveni campion mondial

Incredibil ce a vrut să facă David Popovici înainte de a deveni campion mondial. Numele lui David Popovici învârte și acum de zor aparatura performantă din redacțiile marilor publicații de sport de pe mapamond. Românul a câștigat într-o manieră de-a dreptul senzațională titlul de campion mondial în proba de 200 m liber în bazinul indoor de la Singapore și și-a căpătat două porecle după ce în ultimii 50 de metri s-a impus pur și simplu zburând prin apă: Uraganul și David Turbo.

Deja miercuri va începe lupta pentru supremația în proba de 100 metri, unde regele este momentan chinezul Pan Zanhle. David a făcut însă la Singapore după cursă niște dezvăluiri absolut de necrezut, explicând că i-a fost atât de frică încât a ajuns chiar să se intereseze de bilete de avion pentru întoarcerea acasă, să renunțe la a mai concura.

Campionul mondial a explicat frica nu prin teama de a concura ci de faptul că anul acesta au mers perfect lucrurile la antrenament și frica a apărut din întrebarea până unde poate să-și bată propriile performanțe.

„Cu trei zile înaintea să înceapă concursul, am pățit ceva ce nu am mai pățit niciodată, anume să îmi fie frică. Îmi doream să mă întorc acasă. M-a cuprins frica asta.
Am început să mă uit inclusiv după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să se ocupe, să îi anunțe pe toți că nu voi mai concura. Îmi părea rău de toți oamenii care au venit și au luat bilete, familie.
Simțeam că nu pot să continui. Și, cum le spuneam și lor mai devreme, nu dintr-o frică de a pierde sau de a nu merge în timpii pe care îi așteaptă lumea, ci dintr-o frică de a-mi atinge potențialul.. Tocmai pentru că anul ăsta am început să mă simt foarte bine în antrenamente, să ating niște timpi pe care nu i-am mai atins niciodată.
Toată astea m-au făcut să înțeleg cât de mult pot să mă apropii de ceea ce credeam eu că sunt limitele. În momentul în care am văzut că pot să ating cumva acel potențial și să-l văd atât de aproape, m-a cuprins o frică incredibilă. Cred că sportivii nu vorbesc suficient despre asta.
Simt că e responsabilitatea mea să o fac. E frumos să-ți cânte imnul, e frumos să iei medalie, gloria de la aeroport, tot ce vine la pachet, dar prea puțină lume vorbește despre momentele grele. Astea au fost niște momente foarte dificile, așa că sunt și mai mândru de medalia asta”.