Inflație și stagnare: Europa sub șocul energetic global

Principalele institute economice din Germania și-au revizuit semnificativ în jos prognozele de creștere pentru următorii ani, din cauza scumpirii energiei pe fondul războiului cu Iranul. Pentru 2026 se estimează o creștere a PIB-ului de doar 0,6%, față de 1,3% prognozat anterior, iar pentru 2027 – 0,9% în loc de 1,4%. Specialiștii consideră că șocul energetic afectează puternic redresarea economică în Germania și Europa, deși politica fiscală expansionistă atenuează parțial impactul.

Inflație și contracție în prima economie a UE

Creșterea prețurilor la energie determină și o inflație mai ridicată: 2,8% în 2026 și 2,9% în 2027, peste estimările anterioare. Inflația reduce puterea de cumpărare și afectează consumul populației. Tendința este vizibilă și în zona euro, unde prețurile continuă să crească peste ținta Băncii Centrale Europene. Aceste prognoze vor sta la baza planificării economice și bugetare a guvernului german.

Bruxelles: economisiți, există risc de stagflație

Este scenariul asupra căruia a avertizat recent comisarul european pentru Energie, Valdis Dombrovskis. Economia Uniunii Europene riscă să intre în stagflație din cauza creșterii prețurilor la energie provocate de războiul din Iran, a spus Valdis Dombrovskis. Această situație combină creșterea economică slabă cu inflația ridicată. Chiar și în cazul unor perturbări limitate, creșterea economică ar putea scădea cu circa 0,4 puncte procentuale în 2026, iar inflația ar crește cu până la un punct. Dacă problemele persistă, impactul negativ asupra economiei ar fi și mai puternic. Daca perturbările vor fui mai mari, creșterea economică ar putea fi cu 0,6% mai mică în 2026, dar și în 2027.

Un alt comisar de la Bruxelles ne cere să economisim. „Nimeni nu știe cât va dura criza, dar cred că este important de subliniat că nu va fi de scurtă durată”, a declarat, potrivit Politico.eu, comisarul european pentru Energie, danezul Dan Jørgensen, după o videoconferință extraordinară a celor 27 de miniștri ai Energiei din UE, desfășurată la Bruxelles, pe 31 martie. „Chiar dacă mâine ar fi pace, nu vom reveni la normalitate prea curând”, a spus el pentru Politico, adăugând: „Cu cât reușim să economisim mai mult petrol, în special motorină și combustibil pentru aviație, cu atât vom fi într-o poziție mai bună.”

Polonia taie TVA, accize și plafonează prețurile carburanților

Începând de marți, Polonia a stabilit prețuri maxime pentru carburanți: benzina 95 nu trebuie să depășească 6,16 zloți/litru (1,44 euro), iar motorina 7,60 zloți/litru (1,77 euro). Autoritatea fiscală poloneză monitorizează respectarea regulilor, cu amenzi de până la un milion de zloți pentru încălcări. Guvernul lui Donald Tusk a redus TVA-ul la combustibili de la 23% la 8% și accizele, ca răspuns la criza energetică provocată de războiul din Orientul Mijlociu, costul lunar al măsurii fiind estimat la 1,6 miliarde zloți (373 milioane €).

În alte state UE, Austria a adoptat un plafon temporar, reducând prețul cu circa 10 cenți pe litru, iar Franța a oferit subvenții de 70 milioane € pentru sectoarele afectate. Luxemburg și Olanda pregătesc scenarii de sprijin, dar evită intervenții directe, iar Cehia analizează reduceri de accize. Germania reacționează mai lent. De la 1 aprilie, benzinăriile pot crește prețurile o singură dată pe zi. Regulile de transparență și concurență vor fi întărite. În Germania, prețurile energiei au crescut cu 7,2% față de anul precedent.

Asia ”fură” din motorina pentru Europa

Până acum, în Europa nu au fost luate măsuri pentru reducerea consumului de carburanți și energie, așa cum s-a întâmplat la momentul crizei energetice din 2022, la începutul războiului din Ucraina și reducerii importurilor de gaz din Rusia. Atunci, ministrul german al Economiei le cerea cetățenilor să-și scurteze dușurile cu câteva minute, în multe state UE se interzicea folosirea aerului condiționat sub o anumită temperatură. Acum, asemenea măsuri, sub forma de recomandare, au venit doar din partea Agenției Internaționale pentru Energie.

Însă în Asia se aplică deja măsuri restrictive. O mare parte din petrolul și gazele transportate prin strâmtoarea Hormuz este destinată economiilor asiatice. Impactul variază însă: în economiile dezvoltate precum Japonia sau Coreea de Sud, îngrijorările țin de inflație și perturbarea lanțurilor de aprovizionare, în timp ce în țările mai sărace problema este supraviețuirea zilnică.

Pe piețele spot, competiția pentru resurse a devenit acerbă: cine plătește mai mult obține livrările. Țările bogate își permit temporar prețuri ridicate. Bloomberg relatează că patru nave care transportau motorina spre Amsterdam și Gibraltar si-au schimba cursul către Asia. Același lucru s-a întâmpla, la începutul războiului din Golf, cu navele americane încărcate cu gaze naturale lichefiate. Cine oferă prețul cel mai mare câștigă, iar navele își schimba cursul.

Criză acută în Asia de Eud-Est

Țările mai sărace sunt dezavantajate. Filipine, care importă aproape tot petrolul consumat, au fost nevoite să reducă programul instituțiilor publice și să limiteze consumul de energie. Sunt afectate gospodăriile care folosesc gaz petrolier lichefiat pentru gătit și transportul public dependent de carburanți ieftini. Thailanda a interzis exporturile de produse petroliere și a plafonat prețurile folosind fonduri publice, însă această soluție este temporară. Bangladesh, extrem de dependent de importuri, se confruntă cu penurii severe, cozi la benzinării și oprirea unor industrii esențiale, inclusiv producția de îngrășăminte, ceea ce amenință agricultura.

În țările mai dezvoltate, problemele sunt diferite. Coreea de Sud a suferit ieșiri masive de capital și a intervenit cu un fond de stabilizare pentru a sprijini economia. Japonia recurge la rezervele strategice și ia în calcul repornirea centralelor nucleare. În schimb, China este relativ mai bine pregătită. Are  rezervel mari de petrol și diversificării aprovizionării. Rămâne însă vulnerabilă în sectorul gazelor. India se află într-o situație complicată: dependentă de importuri și prinsă între presiunile geopolitice legate de petrolul rusesc și riscurile reducerii livrărilor din Golful Persic.

Gaze cu 70% mai scumpe în Europa

In Europa, prețul gazelor a crescut cu 70%, după începerea războiului din Golf. Reducând drastic importurile din Rusia, Europa este dependentă de gazul natural lichefiat. Majoritatea volumului nu provine din Golf, însă prețul global a crescut din cauza distrugerilor suferite de instalațiile din Qatar. Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, estimează că vor trece ani până la reluarea fluxului normal de GNL. Aceste condiții au prins Europa cu cele mai scăzute stocuri – circa 28% din capacitate, după o iarnă grea.

Trebuie cumpărat un volum mai mare decât de obicei (cu 30 de miliarde de metri cubi mai mare, potrivit Reuters – capacitatea gazoductului Nord Stream aruncat în aer) la prețuri cu 70% mai mari. Euronews citează însă economiști care țin să ne asigure că UE nu va trece printr-o criză a energiei precum în 2022. Atunci au fost expuse vulnerabilități acumulate în decenii de dependență de Rusia. Acum avem o criză a energiei distribuită mai puțin uniform si, pentru moment, de o intensitate mai mică.

Relansare prin înarmare în Europa

Cu energie și mai scumpă (până la războiul din Golf, energia din UE era de 2,5 ori mai scumpă decât cea din SUA), țările europene ar trebui să producă tot mai mult armament. Aceasta este una dintre rețetele relansării economice prescrise de Comisia Europeană și Rapoartele Draghi și Letta. Un recent raport OCDE spune același lucru. ”Țările care se împrumută pentru reînarmare pot înregistra un impuls temporar al activității economice. Mai ales dacă datoria publică este redusă și există capacitate excedentară”. Dar, arată raportul, ” pe termen lung este probabilă o reducere a activităților non-militare, pe măsură ce resursele devin limitate”.

Și ce se va întâmpla cu armele astfel produse? Un răspuns este frontul din Ucraina. Celălalt poate veni de la publicația Israel Hayom, pe 26 martie: ”Israelul și cel puțin două state din Golf au avut contacte diplomatice directe la nivel înalt pe tot parcursul războiului. Statele din Golf și Israelul și-au coordonat mesajele către administrația Trump având un singur obiectiv unificat: să împiedice încheierea unui armistițiu înainte ca Iranul să accepte un set de condiții de bază pe care însăși Casa Albă le-a formulat”.