În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Baia e una, munca e alta! Robin îşi întinde pe „masa lui” din bibliotecă schiţele pentru terasa de pe chelie. Asta pentru că abia acum îşi dă seama că Palatul are de toate, dar îi lipsesc tocmai spaţiile necesare vieţii personale. Bine, Marea Bibliotecă poate fi folosită şi ca încăpere de lucru, aici oricum nu-l deranjează nimeni. Însă este momentul când realizează că nu are un dormitor al său: cele de trei ori opt dormitoare identice sunt pentru confortul oaspeţilor (care oaspeţi?), dar un dormitor strict pe gustul său nu există. Nici faptul că cele opt ori trei dormitoare pentru oaspeţi (care oaspeţi?) sunt identice nu este în regulă, va trebui să mai lucreze la acest aspect, dar Robin pentru sine însuşi nu numai că n-a gândit mobilierul, n-a gândit nici măcar un spaţiu anume. Că doar n-o să stea împreună cu oaspeţii (care oaspeţi?). Aşa că amână terasa de pe chelie şi, pentru a se inspira, răsfoieşte un maldăr de reviste despre amenajarea unor încăperi. Acesta este un alt avantaj extraordinar al Insulei Zu: pe de o parte, nu trebuie să faci într-o anumită succesiune ceea ce trebuie să faci, ci poţi să te ocupi într-un anumit moment de exact ce ai chef, lucru care se vede din performanţele obţinute; pe de altă parte, aici ai tot ce-ţi trebuie, de la scule, la materiale, la cărţi şi reviste; trebuie doar să gândeşti că ai nevoie de ceva şi nu se întâmplă să nu-ţi apară chiar la îndemână. (Şi nici nu trebuie să cauţi multă vreme un anumit ceva, aşa cum, de pildă, şi Andrei şi Andreea au pierdut mereu atâta timp şi nervi fiindcă niciodată nu ştiu unde au pus cheile, ceasul sau un alt anumit lucru de care tocmai au nevoie. Lui Radu i se întâmpla rar aşa ceva, Elvira chiar îi spunea că are o disciplină de nevăzător, acei oameni obligaţi să fie atât de ordonaţi pentru că altfel nu s-ar putea descurca. Iar Radu îi răspundea, de fiecare dată, că el cunoaşte destui oameni nevăzători cu ochii sănătoşi.)
Da, pe Insula Zu ai la îndemână orice îţi doreşti, numai că nu eşti întotdeauna în clar cu ce anume îţi doreşti. De pildă, acum: Robin răsfoieşte de atâta timp revistele şi prospectele (în această Mare Bibliotecă unde nu există timp) şi tot nu găseşte ceea ce caută. El nu vrea neapărat un dormitor de un anume stil, el vrea o mobilă şi nişte decoraţiuni care să-i ofere o atmosferă specială. N-o găseşte, dar realizează că interiorul pe care-l caută ar trebui să semene cu dormitorul de pe Strada Constituţiei 72b.. Să semene, nu să fie identic! De pildă, aplicele de pe pereţii de acolo nu l-au încântat nici o clipă, dar dacă le-a ales Elvira, nu le-a înlocuit. Şi nici noptierele nu erau aşa cum şi le-ar fi dorit. Pe urmă, pereţii: cu un tapet pe care nu se potriveşte nici un tablou. Aici nu mai vrea tapet!
Stop! Păi, cum să aranjeze un spaţiu pe care nici măcar nu l-a identificat? Robin se lasă pe speteaza din piele moale a fotoliului, închide ochii, inventariază în minte tot Palatul şi nu găseşte locul potrivit. Un singur lucru ştie: nu vrea să aibă dormitorul în nici un caz la parter. Chiar dacă este un parter atât de înalt. Niciodată n-a vrut să aibă dormitorul la parter. Cine ştie din ce frică veche. Nu s-a psihanalizat niciodată în această privinţă, dar altă explicaţie n-are. Iar patul lui trebuie să fie cel mai apropiat de fereastră. E clar că o frică uitată îi cere în mod imperativ aceasta. Şi alţi oameni au asemenea pretenţii, însă ei pot să şi le justifice. De pildă, i s-a povestit lui Radu, când a fost în Danemarca, despre Hans Christian Andersen că dacă i se oferea undeva să doarmă la etaj, avea întotdeauna la el un mosor de sfoară groasă pentru ca, în eventualitatea izbucnirii unui incendiu, să se poată refugia pe geam.
Deci, parterul se exclude. La etajul întâi…, nu, la etajul doi există o fereastră mare cât o vitrină de magazin. Geamul acela este încadrat de jur împrejur de plante agăţătoare. Şi este spre mare. (Păi, am convenit că toate ferestrele sunt spre răsărit şi, deci, spre mare.) Robin deschide ochii, se scoală şi urcă la etajul doi. Fereastra respectivă este la capătul unui coridor. Foarte bine! Pereţii Palatului parcă ar fi din gumă, aşa că Robin îi împinge în afară, formând o nişă. Pe care o închide cu o uşă. În faţa căreia plasează un antreu, iar din nişă, se mai deschide o încăpere: baia. Geamul băii este aproape în întregime acoperit de plante. Verdele pistruiat cu flori roşii şi albe introduce în interior atmosfera dorită. Pe care, e drept, n-a imaginat-o aşa de la început, aşa a ieşit şi Robin este încântat. După care se poate apuca şi de modelatul dormitorului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.