Intersecții?! Câte vrei în Oceanul Politicii Mondiale! Iar eu, strategul strategilor, vai de capul meu?! Umblu pe ape, vălurit, cu barcazul meu ochios și zic tot felul de parascovenii cui e dispus să mă asculte. Noi românii, deformaţi de Şcoala de Tip Fabrică nu avem prize istorice solide şi, mai mult, nu suntem obişnuiţi să fiinţăm în INSTABILITATE. Într-o lume instabilă trebuie să-ţi ajustezi tot timpul strategiile fie ele de comunicare, fie de marketing, fie de supravieţuire, oricare ar fi aspectul supravieţuirii.
Aceasta ar putea fi o povestire, da, o povestire în care Preşedintele României tremură de frică tocmai în clipa în care Marile Naţiuni ale anului se înghesuie să se sumeţească milităreşte unele la altele vociferând pe mapamond în timp ce în Balcani se ridică un tsunami barosan, vai de capul nostru. Femeia de serviciu, ofiţer acoperit, culege un chiştoc de pe preşul prezidenţial, șparlește o linguriță de zahăr pentru un matinal coffee şi oftează cu ochii duşi hăt departe. Politichia Internaţionalistă ne lasă gura apa da’ noi nu şi nu, domnule preşedinte, intersecția socialiștilor se intersectează cu i9ntersecția liberalilor, ce mai încoace și-n colo.
Preşedintele îşi mângâie barba tricoloră şi izbucneşte în lacrimi tricolore, apoi îi cere femeii de serviciu un pahar cu apă de gură ca să facă o gargară. Momentul următor este în această povestire cum că preşedintele continuă această gargară prezidenţială românească tremurând nasol de frică, ce să-i faci. Morala acestei povestiri este că politichia din Biroul Oval și cu politichia de la Kremlin dau stări de depresie preşedinţilor României. Astfel că_coloana vertebrală prezidențială se înmoaie iremediabil după cum bubuie tunurile de la Navarone. Pardon, tunurile din Libia. Pardonez moi, Siria. În sfârşit, cheia acestei povestiri e că femeia de serviciu e de sex masculin.
De fapt adevărata cheie a acestei povestiri este că un înger poposeşte pe geamul Președinției României şi stă la taclale cu femeia de serviciu. Îngerul e albastru sau violet sau galben sau portocaliu sau roşu-oţel așa după cum s-a călit oţelul, în lunga vară fierbinte. Îngerul e puţin cam cherchelit şi crede că femeia de serviciu e Marilyn Monroe. În acest fel vedem că şi Cerurile Paradisiace o iau razna la mişto aşa cum şi preşedinţii României o iau şi ei razna la mişto.
Îngerul sughite. Trage un fum de trabuc cuban, dinspre Varna se aud motoarele avioanelor care vin să ne ciuruiască, metaforic vorbind, și așa, în general, nu uitaţi că fumatul poate ucide iar zahărul îngrașă, asta fiind povestea unui Model Global Politic. Cred că sunteţi nişte tigri haioşi. OK, Model Global? Poate fi un model optim, un model ideal. Obiectele Ficţionale sunt proceduri, procese, relaţii. Sigur că totul pare o varză tâmpită şi chiar aşa şi e, o super-varza. Dar trebuie să ne obişnuim cu amalgamul. De fapt vălurirea conceptuala e cheia. Şi, în plus, nimic nu e de neînţeles. PROBLEMA voastră tine de Şcoala de Tip Fabrica!
Ieşiţi din tiparele acestei școli idioate şi lăsaţi-vă în voia valurilor. Nu mai fiţi rigizi şi nu mai cotrobăiți după referinţe care nu au nici o legătură cu ce vorbim aici. Tigrilor, discut zilnic cu sute de tineri. Dacă vă pierdeţi de cârd, OK, fiţi voi mai inteligenți şi mai simpatici decât mine că nu mă supăr. Ideea nebună este că suntem VĂLURIȚI şi că agitaţia valurilor e în toi. Vă ţin încorsetaţi REFERINŢELE improprii. Cât despre Arta Fotografiei, looool dar tigrilor, nu îmi veţi spune că Fotografia e chiar ce scoateţi voi din aparatele fotograficeeee! Ar fi nashpa dacă aţi crede gogoriţa asta! FOTOGRAFIA este un PROCES, adică nu e statică! Tigrilor, să ne dezbărăm de prostioarele lumii de hârtie şi de tâmpeniile Şcolii de Tip Fabrică!
Vă iubesc bestial. Îmi sunteţi dragi. Noi românii, deformaţi de Şcoala de Tip Fabrică, nu avem prize istorice solide şi, mai mult, nu suntem obişnuiţi să fiinţăm în INSTABILITATE. Într-o lume instabilă trebuie să-ţi ajustezi tot timpul strategiile fie ele de comunicare, fie de marketing, fie de supravieţuire, oricare ar fi aspectul supravieţuirii. Ţelul topicului e acela de a deschide un dialog din acest punct de vedere. INSTABILITATEA şi COMPLEXITATEA devin guvernatoare în lumea noastră. O femeie, care a lucrat ca arhitect ani de zile, lucrează acum la o pompă de benzină. N-a avut curajul să-şi facă un birou de arhitectura.
Instabilitatea i-a dat o lovituri năucitoare. Sunt mii şi mii de cazuri. Românii nu sunt învăţaţi să navigheze pe oceane furtunoase, metaforic vorbind. Dar poate că lucrurile se schimbă. Noi le putem schimba. Sigur că adaug puţină ficţionalitate în tot ceea ce spun pe Net. De ce? Pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum par. Imaginarul omenesc, sufletul omenesc e atât de frumos şi de complex sau, dimpotrivă, bântuit, ocean enigmatic.
