Interviu în exclusivitate cu Constantin Chiriac: „Sibiul este un loc în care se fac jocurile culturale ale lumii

Sibiul va deveni, între 28 mai şi 6 iunie, loc de pelerinaj teatral, un spaţiu plin de frenezie care te prinde în ritmurile lumii. Teatru, dans, muzică, proză şi poezie, spectacole de stradă, într-un cuvânt, performance. În spaţiile de-acum tradiţionale, creativitatea e la mare preţ aici: 35.000 de spectatori pe zi, 60.000 în perioada de weekend, 66 de spaţii de joc, 70 de ţări participante, 350 de evenimente. Al treilea festival din lume după cele din Edinburgh şi din Avignon a crescut într-o zi cât într-un an, ca în povestea „Prâslea cel voinic şi merele de aur”. Sibiul, important şi prin densitatea sa valorică, reprezintă un adevărat catharsis.

– Iată-ne ajunşi la cea de-a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, în care nume sonore ale artelor spectacolului vor fi prezente, aducând creaţiile lor, căutările şi întrebările transpuse în emoţia artistică, un festival care an de an capătă noi dimensiuni. De ce această temă, „Întrebări”?

– Cred că, în această perioadă de criză, atât economică, cât şi spirituală, a venit timpul interogărilor. Cât contează vocea comunităţilor locale? Ce înseamnă artistul în această criză? Ce legătură este între artistul român şi cel european? Ce fel de legislaţie avem în domeniu? Există un raport între artişti şi legislaţii? Ceea ce mă interesează pe mine în primul rând sunt parteneriatele pe picior de egalitate cu cele mai mari structuri din lume şi am probat până în această clipă că se poate face acest lucru. E nevoie de o tablă de valori. Peste tot în lume există protecţia statului care, de exemplu, în Austria este înscrisă în Constituţia ţării, pentru ceea ce înseamnă valori fundamentale, şi mă refer la patrimoniul imaterial. În această perioadă, când totul este bulversat, iar criza a dat peste cap surse de finanţare, omul se îndreaptă către speranţă, către emoţie, către frumos. Nu întâmplător, în ultimii doi ani, cifra spectatorilor a crescut cu 18 procente şi aceasta demostrează că zona culturii este una dintre puţinele alternative într-un moment ca acesta. Întrebări pentru că viaţa ne pune în fiecare zi în situaţia de a ne interoga. Nu întâmplător titlul spectacolului celui mai titrat regizor din festival, Peter Brook, considerat un adevărat patriarh al regiei mondiale, este „Întrebări” („Warum Warum”). Este incursiunea genialului regizor în interogaţiile asupra teatrului. Spectacolul începe cu afirmaţia că în cea de-a şaptea zi a creaţiei, pe când Dumnezeu se odihnea şi lumea devenea plictisitoare, El a spus: „Să fie teatru”. „Sper că această ediţie va avea succes şi că «Warum Warum» aduce un omagiu artei de a formula întrebări, o artă tămăduitoare pentru spirit, un dialog bine venit şi necesar”, scrie Peter Brook într-un salut adresat festivalului. Amintesc că acest festival este unul al artelor, cu o structură independentă, de fapt, un brand care circulă în toată lumea.

Incursiuni prin spaţiile teatrale

– Inauguraţi o secţiune de patrimoniu în care veţi prezenta valori certe ale Teatrului Naţional „Radu Stanca”, probate de-a lungul anilor în faţa publicului. Să ne amintim de acest „uluitor şi răvăşitor” „Faust” al lui Purcărete…

– La Sibiu s-au născut o serie întreagă de spectacole care au dat o dimensiune aparte creativităţii româneşti. Despre „Faust” e greu să vorbeşti în câteva cuvinte. Nici un alt eveniment din România n-a fost pe paginile ziarelor ca el. Primele zece publicaţii cotidiene ca tiraj din ultimii 20 de ani, din Marea Britanie, au publicat pe prima pagină numai 19 articole favorabile României (legate de cele două fregate cumpărate şi de aderarea României la UE). Anul trecut, timp de trei luni, înainte şi mai ales după spectacolul cu „Faust” de la Edinburgh, au apărut 79 de titluri în care acesta este elogiat. Titluri precum „Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată”, „Cea mai uluitoare experienţă teatrală a acestei vieţi”, aprecieri precum „această producţie ne-a fascinat şi ne-a vrăjit pe cei mai mulţi dintre noi. Poate nu o să văd niciodată în viaţă un eveniment mai pasionant şi mai teatral” („The Observer”) sau „dar ce spectacol, cu o serie de miraje şi trucuri care te fac să te simţi ca şi cum ai fi căzut într-un vis real – sau un coşmar”, cum scria în „The Guardian”, puteau fi întâlnite în mai toate publicaţiile. Iar cronicarul de la „Financial Times” nota: „Nu am mai văzut în viaţa mea o montare atât de complexă, fenomenală”. De-aici încolo teatrul poate fi considerat înainte şi după „Faust”. Îţi dai seama că imaginea României poate fi făcută strălucitor cu un spectacol. Este motivul pentru care am creat o secţie, „Patrimoniu”, ale cărei spectacole sunt vândute imediat în Occident, iar biletele pot fi cumpărate online.

– În afară de „Faust”, pe care îl vom putea revedea, ce alte titluri propuneţi în această secţiune?

– „Electra”, după Sofocle şi Euripide, în regia lui Mihai Măniuţiu, care a avut până acum nu mai puţin de 29 de turnee internaţionale, transpusă într-un Maramureş miraculos, cu o muzică arhaic-rituală, „Un tramvai numit Popescu”, care a personalizat un spaţiu, primul tramvai pe traseul Sibiu-Răşinari, „Metamorfozele”, după Ovidiu, în regia lui Purcărete şi adaptarea lui Alain Garlan, căutat de marile festivaluri din lume. Am creat acum în premieră „Ghidul copilăriei retrocedate”, după Andrei Codrescu, scriitor american de origine română, din zona Sibiului. Alte reîntâlniri excepţionale: „Cumnata lui Pantagruel” după Rabelais şi „Aşteptându-l pe Godot” de Beckett, în regia lui Silviu Purcărete, „Pescăruşul” de Cehov, în regia lui Andrei Şerban, „Viaţa ca un idiot” după Viktor Erofeev, semnată de Andriy Zholdak, „Balul”, după o idee a Teatrului Campagnole, în montarea lui Radu Alexandru Nica, „Trilogia evreiască”, creată de Mihai Măniuţiu, „Othelo?!”, după Shakespeare, imaginat de Andriy Zholdak, „Vremea dragostei, vremea morţii” de Fritz Kater, pus în scenă de Radu Alexandru Nica, şi „Lulu” după Wedekind, în regia lui Purcărete. Este un lucru nemaipomenit că hotelurile de 4 şi 5 stele din Sibiu ne roagă să programăm aceste spectacole în weekend, pentru că sunt sunate de turişti care vor să vină la Sibiu să le vadă. Este ceea ce spuneam de ani de zile, că o localitate poate fi ridicată printr-un act cultural.

Provocarea scenei moderne

– Ce nume mari ale teatrului internaţional vor fi prezente la Sibiu?

– Anul acesta avem confirmate 258 de personalităţi. Va veni Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh, pentru a vedea spectacole şi a concretiza superproducţia „Călătoriile lui Gulliver”, în regia lui Silviu Purcărete, pe care o vom face special pentru festivalurile de la Edinburg, Dublin şi Belfast. Este o comandă care onorează România. Marele regizor Andriy Zholdak îşi va prezenta „Turandot-ul” după Carlo Gozzi. Am descoperit anul trecut, în „Doamna cu căţelul”, un inventiv regizor georgian, Levan Tsuladze, care va onora Sibiul acum cu un „Faust”, în care păpuşile şi oamenii, demonii şi îngerii, eroii şi manipulatorii trăiesc împreună, vizibili şi invizibili, spiritual şi fizic… aşa cum e poemul lui Goethe. Avem Odin Teatret, care vine din Danemarca cu „Închisoarea de oase”, variaţiune după „În faţa legii” de Franz Kafka, în regia lui Eugenio Barba, şi „Odă progresului”, un spectacol fantastic, în care un popor misterios, compus din spiriduşi şi troli, animale imaginare, zâne şi gnomi, sărbătoreşte trecerea în noul mileniu, crezând că lumea există doar pentru ei, având semnătura aceluiaşi regizor. Poposeşte unul dintre cei mai interesanţi regizori şi actori din Europa, pentru care lumea se calcă în picioare la Avignon, Pippo Del Bono, cu un one-man show, „Poveşti de iunie”, în care se confesează prin cuvinte şi gesturi, evocând „memoria fizică a rănii”. El spune povestea sa, dar şi povestea altora. Anul viitor doreşte să realizeze o coproducţie cu Teatrul Naţional din Sibiu pe tema „ce înseamnă comunitatea română în Italia”, un spectacol despre identitatea europeană. Va evolua la Sala Thalia una dintre cele mai vechi companii de marionete din lume, Quanzhou Marionette, care face parte din patrimoniul Chinei, cu „Din străbuni până în prezent”, cuprinzând piese tradiţionale ce includ poveşti populare, obiceiuri şi tradiţii din sudul vechii regiuni Fujian, cu piese de teatru, muzică, precum şi obiecte preţioase moştenite din timpul dinastiei Song. Păpuşarii au o tehnică uluitoare, moştenită din familie în familie. Ei reuşesc să lucreze pe o singură mână cu 36 de aţe, pe muzică live şi cu instrumente tradiţionale. Teatrul Naţional din Turcia, „Büyükşehir, Belediyesi Şehir”, soseşte cu „Bacantele”, după Euripide, în regia lui Mihai Măniuţiu, piesă dinamică precum o poveste cu detectivi, sângeroasă precum un text elisabetan, o provocare la meditaţie. Din Germania va veni Samuel Finzi, unul dintre cei mai mari actori ai Deutsches Theater din Berlin, cu „Însemnările unui nebun” de Gogol, spectacol-eveniment, în regia lui Hanna Rudolph. Preţurile sunt modice la toate spectacolele pentru a da posibilitatea tuturor spectatorilor să le vadă. Am considerat că în această perioadă de criză oamenii care iubesc teatrul, excelenţa trebuie să aibă această şansă. În acelaşi timp vom prezenta o superproducţie, „Berlin Alexanderplatz”, într-o transpunere curajoasă, imaginată de Dragoş Galgoţiu, cu costumele Doinei Levintza, cu 39 de actori. Polonezul Piotr Tomaszuk semnează „Dumnezeul Nijinski”, piesă pe care o aducem datorită excelentelor raporturi cu directorul Institutului Polonez din Bucureşti. Graţie domniei sale va sosi la Sibiu celebrul cineast Andrzej Wajda. Să mai adăugăm construcţiile spectaculare „Noaptea”, „Aristo!”, o piesă muzicală spaniolă, cu acrobaţi, muzicieni şi fachiri, Theatre D’Esch din Luxemburg, cu „Jurnalul Annei Frank”, Théâtre des Mathurins din Franţa, cu „Febra”, în care apare şi cunoscuta actriţă română Simona Măicănescu, o călătorie plină de întrebări neliniştitoare despre dreptul de a te naşte pe strada privilegiată a vieţii, un text care descrie viaţa ca o fugă din faţa vieţii. Cu siguranţă, Teatri Uniti din Napoli, în „Lipseşte doar duminica”, va impresiona publicul. Pentru prima dată, din Emiratele Unite, piesa „Al Namrood”, scrisă de Dr. Sultan Mohammed Al Quisimi, o adaptare istorică, un spectacol costisitor, susţinut financiar integral de Emiratele Unite. Şi tot în premieră Opera din Shanghai, „Hangzhou Zue”, cu contribuţia Băncii de dezvoltare a Chinei, vine cu o adaptare după „Hedda Gabler” de Ibsen, în care actorii sunt în totalitate femei şi care impresionează prin lirism. Organizatorii ne-au propus să facem un remake al lui „Faust” în China.

– Lumea Japoniei a devenit o constantă a festivalului, prin proiectele culturale de mare cutezanţă. Cu ce va surprinde publicul, anul acesta?

– „Însemnări din Tokyo” este titlul-omagiu adus regizorului de film Yasujiro Ozu, în regia Oriza Hirata, o legendă vie a artei spectacolului din Japonia. Datorită prietenilor de la JTI şi Takata, reuşim să aducem şase spectacole deosebit de importante şi foarte diferite din Japonia, spectacole deosebit de costisitoare. Revine Masahiru Yasuda, cu „Oedip rege”. „Metamorfozele”, după Kafka, este un spectacol într-o culoare cu totul deosebită, realizat de Osamu Matsumoto, unul dintre cei mai importanţi regizori niponi, care dezvăluie transformările prin care trec personajele din jurul lui, aducând în prim-plan umorul lui Kafka. Din Nagoya va veni un excepţional spectacol de teatru-dans, „Omul de afaceri &războinicul”, în coregrafia lui Kumiko Sakamoto, din care reiese că oamenii de afaceri au făcut dintr-o ţară distrusă în Al Doilea Război Mondial o putere economică şi schiţează portretul omului de afaceri de astăzi. Totodată, el va arăta tehnica luptătorilor de altădată din Japonia. Deschidem poarta şi pentru Bird Theatre Company din Tottori, cu spectacolul „Vizita”, după Dürrenmatt, în regia lui Nakashima Makoto.

Între vodevil şi teatrul underground

– Care sunt propunerile regizorilor români? Ce poate fi mai încântător decât să spui că România poate fi reprezentată printr-un spectacol?

– Avem în premieră „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, o comedie împănată cu cuplete, după Eugène Labiche, imaginată de Silviu Purcărete ca un vodevil, plin de graţie franţuzească, nu lipsit de delicioase şi inofensive obscenităţi, pe muzica lui Vasile Şirli, cu George Mihăiţă şi Mihaela Teleoacă, care parcă alunecă pe un parchet lucios, alături de mobile burgheze fantomatice. Apreciatul regizor Alexandru Dabija va aduce noua producţie a Teatrului Odeon din Bucureşti, „Pyramus&Thisbe 4 You”, unde foloseşte în mod deschis tehnici de teatru pe care le supraexploatează, dar şi un dialog impecabil în „Acasă la tata”, piesă de Mimi Brănescu. Radu Afrim a pus în scenă „Herr Paul”, după Tancred Dorst, despre un suflet care a învăţat să supravieţuiască singurătăţii. Teatrul Naţional din Sibiu va prezenta un număr important de spectacole, printre care „Breaking the Wave”, în care regizorul Radu Alexandru Nica abordează credinţa, spiritul de sacrificiu, autodepăşirea limitelor umane, cu minunata Ofelia Popii. Matei Vişniec vine cu „Femeia ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia”, un spectacol de o tensiune dramatică, apăsătoare, în regia Ancăi Bradu, dar şi cu „Oraşul cu un singur locuitor”, după poeziile autorului, în care muzica din cuvintele sale se combină cu muzică de jazz.

– În 2006 şi 2007 aţi avut o secţiune dedicată tinerilor, cu teatru independent, cu teatru underground. Există ea şi anul acesta?

– Vor fi cinci spectacole, prezentate după ora 23.00, în cluburi, în aşa fel încât tinerii să se poată regăsi. Piesele de la Green Hours, semnate de Peca Ştefan, Eric Bogosian, Lia Bugnar, Frederick Stroppel, Gianina Cărbunariu, cu trupe de actori tineri, vor atrage publicul interesat de acest gen

Noua energie a dansului

– Cum va fi oglindită zona de teatru-dans?

– Una dintre cele mai interesante coproducţii ale Operei din Israel şi ale Centrului Suzanne Dellal, „Cocoşul”, pe muzică ţigănească românească, realizată de cunoscutul regizor de la Hollywood, Barak Marshall, cu prim-solista Operei din Tel Aviv, Lilia Gretsova, va încânta publicul. Din Marea Britanie vă invit să vizionaţi „Stropi”, în coregrafia lui Kenny Finnan, care îmbină elementele de teatru-dans şi imaginile hipnozante cu filmul şi grafica. Noile tehnologii susţin emoţia, balerinii pătrunzând în apa dezlănţuită a oceanului, se rostogolesc pe o cascadă, ca o forţă primordială a vieţii noastre. Influenţa memoriei Holocaustului asupra vieţii noastre se oglindeşte în „Amintiri”, în interpretarea Kibbutz Dance Company, apreciată şi râvnită de toate marile festivaluri din lume. Al doilea spectacol prezentat de ei se intitulează „Aproape de soare”. Aducem şi „Depeche/ Dance”, în coregrafia lui Massimo Gerardi, cu minunatul Răzvan Mazilu. Bijuterii frumoase de flamenco sunt etalate în ritmurile spaniole ale Companiei Rafaela Carrasco. Sunt bucuros că am reuşit să aduc la Sibiu şi „Visul” lui Dan Puric.

Sibiu, mica Sorbonă

– O altă manifestare inedită va fi Bookfestul, din 27 până în 31 mai, care dublează lansările de carte obişnuite la festival, în prezenţa criticilor de artă, a scriitorilor, a oamenilor de teatru şi film, în dialoguri incitante.

– În timp am diversificat oferta. Prin lecturi publice vom prezenta noi scriituri dramatice şi vom publica, împreună cu Editura Nemira, în română, engleză, franceză, germană, antologii de texte. Vom publica volumele lui Eugenio Barba, „Singurătate, meşteşug, revoltă” şi „Pământ de cenuşă şi diamant”, un alt volum al lui George Banu despre „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, „Mihai Măniuţiu. Spaţiul cameleonic” de Cristina Modreanu, „Noaptea Valpurgiei sau paşii comandorului” de Erofeev, „Sindromul de panică în oraşul luminilor” de Matei Vişniec, „Întotdeauna mai rămâne o culme de atins”, de Doina Modola, „Leagănul respiraţiei” de Herta Müller, „Arta prezentului” de Ariane Mnouchkine. În afară de „Aplauze”, pe care le publicăm în fiecare an, vor fi prezentate 78 de cărţi. Am creat un nou sediu al artelor spectacolelor, împreună cu Universitatea „Lucian Blaga”. Bookfestului îi vom da anul viitor o dimensiune internaţională.

– Se apreciază că Sibiul a devenit o mică Sorbonă, datorită conferinţelor de înaltă ţinută intelectuală.

– În colaborare cu revista „Euphorium” vom organiza, în deschiderea festivalului, o întâlnire a Cercului Literar de la Sibiu. Vor conferenţia Nicolae Balotă, despre importanţa acelui moment, Dan C. Mihăilescu, despre „Teatrul şi vârstele întrebării”, într-un arc de timp, de la întrebarea căutătoare de zei, destin, vinovăţie şi ispăşire, trecând prin „Hamlet” sau tipurile de interogaţie ibseniană, prin tiradele romantismului ori ale nostalgiilor cehoviene, până la întrebările beckettiene. George Banu va diserta, într-un text de erudit atât de viu, despre scenele Europei, de la Stanislavski la Strehler, de la Ciulei şi Pintilie la Chéreau şi Bondi, şi despre „Aventura teatrului de artă”, la ceasuri de îndoială şi teamă, dincolo de crispări politice sau revizuiri violente. „Ne poate proteja teatrul de istorie? Poate fi el o insulă de libertate?”, se întreabă Eugenio Barba în conferinţa sa. „Va continua să se afirme arta dramatică tânără, modernă, europeană şi internaţională?”, se întreabă Zeno Stanek şi Walter Kootz de la Viena, iar Mike Philips, din Marea Britanie, dacă poate tradiţia să ucidă viitorul potenţial al teatrului european şi dacă este oare momentul să reevaluăm tradiţiile interpretării şi ale regiei. Mircea Dinescu, Andrei Codrescu, Mihai Şora şi Emil Hurezeanu vor avea de asemenea intervenţii interesante.

Energii explozive pe suprafeţe mari

– Ca întotdeauna, veţi deschide şi închide festivalul cu teatrul de stradă, prin care veţi personaliza oraşul.

– Sunt bucuros că am reuşit să atrag publicul către teatru prin aceste spectacole. Am gândit 8-10 spectacole de paradă, care se vor adăuga şi marilor concerte. „Transe Express” din Franţa, sub bagheta lui Giles Rhode, va inaugura festivalul, cu „Pietonul aerului”. Imaginaţi-vă un trapezist în mijlocul acestui ansamblu celest, care aduce o adiere de extravaganţă, în timp ce se balansează cu graţie. Imaginaţi-vă ritmurile captivante, sunetele înalte ale cinelelor şi sunetul tobelor, create de toboşarii aerului! Imaginaţi-vă această structură mobilă, suspendată deasupra apei, de turnul catedralei sau pe cerul nopţii, luminată de reflectoare… Spectacolele de stradă sunt foarte scumpe şi trebuie să găseşti formule. În „Dansul nopţii”, aceeaşi formaţie creează un duet de structuri aflate la înăţimea macaralelor, care acoperă două universuri muzicale şi trapezişti care se mişcă şi se răsucesc printre ele. Alături de ei, celebra „La Salamandre”, lider mondial în jocul cu focul, cu simbolicul „Coriodor de foc”, o metaforă a sacrului, dar şi cu „Vâlvătăi”, în care mulţimea explodează între cer şi pământ şi îşi găseşte locul prin dans. Publicul va aplauda ritmuri indiene în „Muzica Bombayului”, cât şi în „Magia Indiei”. Mai adăugaţi şi trupele Holograf, Zdob şi Zdub, cu elementele de hip-hop şi hardcore punk, Vama lui Tudor Chirilă, Direcţia 5, ritmurile Bandei del Surdo, o companie spaniolă de toboşari şi actori pe picioroange, „Parada maurilor”, cât şi „Flamenco de stradă” al lui Malasangre, o demonstraţie de virtuozitate a Andaluziei, sau ritmurile trupei româneşti de stradă, Extrem, cu două inedite spectacole. Publicul care-şi doreşte „altceva” va putea audia concertele nocturne de orgă din Biserica Evanghelică, în interpretarea marii organiste Ursula Philippi, „Pe diagonală”, un ingredient între muzica spaniolă şi muzica suedeză, prezentat de Stockholm Lisboa Project, şi „La Follia”, muzică barocă. Deschidem anul acesta şi Sinagoga cu un concert al formaţiei Renaissance.

– Vă consider unul dintre cei mai buni manageri teatrali din România. „Să trudeşti pentru lucrurile mici te face să ajungi, cu timpul, la cele mari”, scria Beckett. Care credeţi că este cheia succesului dumneavoastră?

– Şi ediţia din acest an este pentru mine o provocare. E o probă de foc prin care demonstrăm că suntem egali cu cele mai mari structuri din lume. Sibiul este un loc în care se fac jocurile culturale ale lumii. Sunt personalităţi de pe tot globul care vin la Sibiu din respect, din credibilitate pentru această structură. Această ediţie va naşte proiecte pentru următorii trei-patru ani. Trebuie să strângi din dinţi pentru a fi respectat , iar cuvântul pe care ţi l-ai dat să fie o garanţie pentru colaboratorii tăi. Din bugetul de 5,8 milioane de euro al festivalului, banii din zona publică nu reprezintă decât 26,3%. Restul provin din surse private din ţară şi din străinătate. Aş dori ca Ministerul Culturii să cumpănească foarte serios cum se duc banii pe alte evenimente şi să impună o ştachetă. Trebuie cântărit bine cine aduce beneficiu de imagine. Din păcate, noi, românii, nu ştim să atragem energiile creatoare. În această perioadă a globalizării sunt preocupat de identitate: o identitate europeană a artiştilor, a regizorilor, a finanţatorilor şi a publicului. Globalizarea speranţei se înrudeşte cu amăgitoarea trecere a timpului. Eu nu pot exclude unicitatea unei declaraţii de dragoste sau a izbucnirii necontrolate a durerii, fiind convins că lumea are nevoie de poveste, de speranţă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.