Interzisul pe pământ românesc

Asaltul generalizat împotriva lui George Simion este de înțeles. Mai toate sondajele îl dau favorit la intrarea în turul doi și e normal să fie atacat de ceilalți aspiranți. Tactica loviturii cu polonicul în cap a celui care se ridică deasupra altora e veche.

Intrarea lui Simion în turul doi ar avea consecințe devastatoare asupra contracandidaților în care s-au investit bani foarte mulți. În caz că vor rata „finala”, Geoană, Ciucă și Lasconi aproape sigur va trebui să-și ia adio de la politică ori,  în cazul ultimilor doi, cel puțin de la șefia partidelor.

E-adevărat că puterea nu se oferă, ci se cucerește. Discutabile sunt doar mijloacele cu care se duce lupta. Principala direcție de atac împotriva lui George Simion are în vedere mai ales cele două interdicții pe care președintele AUR le-a primit pentru intrare în R.Moldova.

Acele interdicții trebuie înțelese. O analiză onestă a contextului ar duce la concluzia că George Simion nu mai este lăsat să treacă Prutul nu pentru că ar fi „omul rușilor”, ci pentru că,  mai degrabă, „prea” este omul românilor.

Expulzat pe bună dreptate!

Autoritățile de la Chișinău l-au expulzat pe Simion prima dată în 2015, dându-i interdicţie de reintrare în Republica Moldova pentru 5 ani. Ministerul moldovean de interne a explicat că fondatorul Platformei Unioniste „Acțiunea 2012” și al Alianței pentru Centenar a fost expulzat în baza unei legi care permite autorităților să ia o astfel de măsură împotriva unui cetățean străin care „a desfăşurat, desfăşoară ori în a cărui privinţă există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională”. George Simion intenționa atunci să organizeze un marș unionist la Chișinău pe 16 mai.

La intervenția ministerului român de Externe, decizia a fost anulată în 2016. Dar, în 2018,  s-a decis o nouă expulzare a lui Simion, fiind declarat persona non grata pentru încă o perioadă de 5 ani, tot din  motive de securitate.

La începutul acestui an, lui Simion i s-a prelungit interdicția de a intra în Republica Moldova pentru încă 5 ani. Decizia a fost motivată de șeful Guvernului de la Chișinău, Dorin Recean, prin aceea că  George Simion face parte din „efortul de destabilizare a statului”.

Atitudinea autorităților moldovenești este explicabilă. George Simion este vectorul unei atitudini unioniste radicale, care vine în contradicție totală cu statalitatea Republicii Moldova, cu Constituția acestei țări și, nu în ultimul rând, cu voința politică a leadership-ului de la Chișinău.

„Noi nu ne dorim să mai existe Preşedinţie, Guvern, Parlament acolo, la Chişinău, ci vrem să avem o singură ţară, cum am avut înainte ca doi criminali ai istoriei – Stalin şi Hitler – să ne despartă. Cu siguranţă în ochii guvernanţilor din Republica Moldova asta e echivalent cu o destabilizare, dar ăsta sunt eu de mic, aşa m-au învătat bunicii că e corect”, spunea Geroge  Simion în februarie acest an, când i s-a prelungit cu încă 5 ani interdicția de a mai trece Prutul. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ciolacu-spune-ca-a-aflat-de-la-recean-motivul-expulzarii-lui-simion-din-r-moldova-am-cerut-in-scris-si-astept-2694097)

„Basarabia pământ românesc” a trecut Prutul

Campania unionistă a lui George Simion are deja o istorie. Sloganurile de tipul „Basarabia, pământ românesc“ au început să apară încă din 2006 pe zidurile clădirilor și marginea mai multor drumuri ale ţării. Autorii, multă vreme anonimi, sunt câţiva tineri din Bucureşti. Printre ei, George Simion. Pe alți câțiva i-a cunoscut un reporter  de la „Adevărul”. Într-un interviu din 2015, un artist a spus că anonimatul previne ca mesajul lor să nu fie afectat. „Da, eu am scris acest mesaj pe multe ziduri, ca şi prieteni de-ai mei”, a spus George Simion. „Sunt peste tot”.

În drum spre Dobrogea, strigătul naţional a căpătat un accent specific: „Armânlu nu cheari“. Pentru aromâni a fost motiv de mare mândrie. Cineva de-al lor transmisese un mesaj prin care să se ştie că „aromânul nu piere“, scrie „Adevărul”.

De ani buni, mesajul istoric s-a dezvoltat şi a trecut podul de flori, intrând în cultura de stradă a românilor de pe ambele maluri ale Prutului. „Unirea face puterea“, „Chişinău şi Bucureşti, două inimi gemene“, „Honor et patria“, „Uniţi sub tricolor“, „Basarabia e pământ românesc“ sau „Jos hotarul de la Prut“ erau sloganuri care însoţesc privirea trecătorilor – fie că merg la mare, la munte, pe Transalpina sau pe Autostrada Soarelui.

Nu e prea confortabil pentru niște autorități statale sensibile la problematica suveranității naționale ca astfel de lozinci să defileze sub ochii lor. Este de înțeles reacția de a preveni o astfel de propagandă unionistă pe față și de a-l îndepărta pe cel care este exponentul unei asemenea campanii. Într-o asemenea înțelegere a lucrurilor, măsurile de blocare a lui George Simion erau de așteptat.

„Cei care le-au scris sunt tineri care cred puternic în idealul Unirii României cu Basarabia. Ziua merg la slujbele lor corporatiste, seara se duc la meciurile de fotbal. Dar noaptea e a lor: pleacă înarmaţi cu spray-uri graffitti spre un loc dinainte ales şi escaladează zidurile pentru a-şi scrie mesajul. Caută locurile intens circulate, unde să nu fie observaţi de patrule, locuri din care scrisul să nu se şteargă sau să nu fie acoperit”, scria ziarul „Adevărul” (https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/cine-sunt-baietii-care-umplu-peretii-cu-basarabia-1661653.html)

„Să ne ținem de frați!”. Atât.

Ipocrizia pe tema unirii ar trebui să înceteze pe ambele maluri ale Prutului. Sunt lucruri care se cunosc, dar nu se rostesc public. Unirea efectivă înseamnă ce spunea mai sus George Simion, adică o fuziune completă între naţiuni, cu un singur guvern, cu o singură capitală, un singur steag şi un singur imn naţional. O astfel de unire ar  presupune pentru frații noștri de peste Prut renunțarea la stemă și drapel, la scaunul din aula ONU, la desființarea unor instituții fundamentale ale statului – președinție, Guvern, parlament, etc, etc. Or, e greu de imaginat că populația Republicii Moldova va vota într-un viitor previzibil un  referendum prin care o țară care abia de trei decenii trăiește bucuria suveranității să se transforme în două județe componente ale altei țări, fie ea chiar iubita noastră Românie. Nimeni nu-și poate imagina cum anume toate treburile administrative curente, aprobări, avize etc care în prezent se rezolvă la Chișinău se vor putea muta la București… Ca să nu mai vorbim și despre bănuită reținere a autorităților de la București, de a-și aduce în bătătură o minoritate de vreo două milioane de cetățeni de etnie rusă.

Problematica unirii a existat încă de la începutul anului 1990 în mintea unor politicieni patrioți de pe ambele maluri ale Prutului. Și tot de-atunci a devenit evidentă imposibilitatea realizării ei. A triumfat rațiunea, nu emoția. Formula înțeleaptă la care liderii politici de atunci au ajuns a fost una memorabilă, într-un limbaj popular: „Să ne ținem de frați!”. Nu era un abandon, ci un fel de resemnare activă. Era atunci – și este pentru un viitor previzibil – maximum ce se poate face  în materie de unire.Atât.

Și Goran Bregovici e interzis în R.Moldova

Într-o anume privință, George Simion ar trebui să fie mândru. Are colegi de tratament la graniță destul de celebri.

În august 2023,  celebra orchestră–fanfară din Balcani a lui Goran Bregovici a fost împiedicată să intre pe teritoriul Republicii Moldova, unde urma să cânte la un festival organizat la aproximativ şaizeci de kilometri de Chişinău.

O purtătoare de cuvânt a Poliției de Frontieră din R. Moldova declara că această instituție, „în cooperare cu autoritățile naționale competente și partenerii internaționali va întreprinde măsurile necesare pentru a nu admite cazuri ce atentează la siguranța și securitatea statului și a cetățenilor Republicii Moldova”.

Ministrul de Interne Adrian Efros a apărat decizia poliției moldovenești, invocând „motive de securitate” în privința unui artist „care a demonstrat o viziune pro-rusă și a susținut anexarea Ucrainei de către Federația Rusă”. „Deodată, am devenit pro-rus! Nu înțeleg”, declara indignat pentru „Le Monde” compozitorul și muzicianul bosniac.

În vizorul autorităților moldovenești se afla un concert susținut în 2015 (cu 8 ani în urmă!) la Sevastopol, în Crimeea anexată. „A fost un concert care a fost legat de turneul ucrainean, organizat de aceeași agenție”, se apără Bregovic, asigurând că atunci a putut cânta de mai multe ori în Ucraina fără a stârni proteste.

„Sunt din Sarajevo, sunt traumatizat de război, nu pot fi în favoarea vreunui război sau a vreunei agresiuni”, adaugă artistul născut în 1950 și care a devenit extrem de popular în toată Iugoslavia, în anii ’70.

Autoritățile moldovene sunt extrem de sensibile  la tot ceea ce înseamnă „Statalitatea Republicii”,  „Suveranitatea Republicii”, „Constituționalitatea Republicii”, „Siguranța națională a Republicii”.

Toată retorica politică de la Chișinău se desfășoară în jurul noțiunii de Republică. Este un semn de întărire și de apărare a unei entități  statale care încă trăiește revelația suveranității.

Nu știm care va fi starea de spirit după ce, conform recentului referendum,  Republica de la Chișinău va intra în malaxorul condițiilor, directivelor, rezoluțiilor și a celorlalte producții ale birocrației fără chip și fără nume de la Bruxelles.