Invitaţii la lectură, de la politic la sport

“În lipsa președintelui”, un thriller politic de Bill CLINTON și James PATTERSON

 Un thriller politic pe care numai un fost președinte îl putea scrie.

În lipsa președintelui, cel mai important thriller politic al anului, are ca subiect lipsa președintelui SUA. Jonathan Lincoln Duncan, un președinte integru, este acuzat că ar avea o relație strânsă cu o rețea teroristă. Nici presa și nici publicul nu știu însă faptul că acesta încearcă de fapt să evite o criză. Președintele află de amenințarea cu un virus cibernetic. Ar putea să lipsească un președinte în exercițiul funcțiunii, așa cum se întâmplă în carte?

Iată un scenariu perfect posibil. Prima carte de ficțiune semnată de fostul președinte al Statelor Unite și de cunoscutul autor James Patterson va fi publicată în România pe 10 octombrie. A 11-a oră, Grădina zoologică, Invizibil, A 2-a șansă sunt doar câteva dintre cărțile  semnate de James Patterson și publicate la Editura RAO. Volumul de memorii Viața mea, scris de fostul lider de la Casa Albă, a fost lansat în 2005 la București în prezența autorului.

„Această carte imprimă o dinamică precum a aeronavei prezidențiale a SUA, Air Force One: mare și rapidă. Clinton și Patterson sunt într-un tandem excepțional,  fiind doi mari povestitori: unul din interior, cunoscător al funcționării sistemelor și mecanismelor puterii în stat, și unul din exterior, ambii situați în final în clasa superioară a jocului. Ei au construit o poveste a unei călătorii care frizează cu realitatea prin ițele ascunse ale puterii și ale politicii. Această carte oferă scenarii foarte posibile, ce pot instrui cititorii tot atât de mult pe cât îi și distrează.” –  Michael Connelly.

 “Noi mărturii despre România penală”

Editura Compania anunţă apariţia unui nou titlu din seria ClarObscur, Noi mărturii despre România penală (2013-2017). Politică, justiţie şi servicii secrete în ofsaid de Valer Marian.

În câţiva ani o mică « ţară falsă » a înghiţit o mare « ţară adevărată ». Cum ?

Prin reţele de putere ale celor numiţi, aleşi după chipul şi asemănarea unor şefi toxici invizibili, prin teroare judiciaristă, aliată cu serviciile special şi cu propaganda. O reţetă veche, simplă şi tragică.

« Instituţionalizarea şi eficienţa binomului SRI-DNA au fost confirmate de rapoartele de activitate ale SRI pe anii 2009 şi 2013, în care au fost menţionate echipele operative mixte procurori-ofiţeri SRI şi s-a consemnat că juriştii SRI i-au ajutat pe procurorii DNA să instrumenteze 462 de dosare în 2013, inclusiv sub aspectul încadrării juridice. […] Potrivit rapoartelor anuale de activitate ale SRI, în perioada 2005-2015 Serviciul a pus în executare peste 250 000 de autorizări pentru interceptarea comunicaţiilor, numărul acestora crescând de la un an la altul şi ajungând în 2014 să fie de 11 ori mai mare decât în 2005. SRI a devenit campion mondial la ascultat, dacă avem în vedere analiza statistică a Fundaţiei Friedrich Ebert Stiftung România, potrivit căreia SRI a solicitat şi a obţinut de 16 ori mai multe mandate de siguranţă naţională decât FBI, raportat la populaţia României, care este de circa 16 ori mai mică decât cea a Statelor Unite ale Americii, în condiţiile în care prima putere a lumii se confruntă cu ameninţări la siguranţa naţională mult mai numeroase şi mai grave. »

Triunghiul morţii : politică, justiţie, servicii secrete – prefaţă de Petru Romoşan

“Este România astăzi un stat eşuat, un rogue state, un État voyou ? Nu. După criteriile acceptate în toată lumea, România nu este un stat eşuat, e un stat UE, integrat în instituţiile imperiului european, cu o economie de piaţă funcţională. Dar, după ce vom parcurge această a doua culegere de texte a lui Valer Marian, vom avea un răspuns mai aproape de realitatea din teren, de adevăr. Cele două mari idealuri de după 1989, care, de fapt, ne-au fost induse din exterior de cei interesaţi, integrarea în NATO şi în UE, îşi arată în ultimii ani adevăratul conţinut. După o vizită la Washington declarată istorică, noul şi neobişnuitul preşedinte american Donald Trump i-a prezentat nota de plată neobişnuitului preşedinte român actual, Klaus Iohannis, sas luteran ultraminoritar într-o ţară ultramajoritar ortodoxă. Acesta a acceptat-o imediat, deşi nu avea vreun mandate în acest sens. Dar nu mult după întoarcerea acasă, «nota de plată» a fost avalizată de întreaga clasă politică, confirmându-se astfel încă o dată statutul nostru recent de protectorat american. Aşa cum au fost după cel de-al doilea război mondial Germania, Italia, Japonia, ţări care pierduseră războiul, dar şi Filipine sau Coreea de Sud şi câte altele mai puţin la vedere or mai fi. După căderea comunismului, începând de prin 1998, sub preşedinţia Constantinescu, România a trecut de sub protecţia URSS, a Rusiei, de fapt, sub protecţie americană, în aceleaşi condiţii subalterne.

Cât priveşte cel de-al doilea mare ideal, acela al integrării politice şi economice în UE, lucrurile par să stea, începând de prin 2010, chiar mai rău. Dacă SUA au trecut prin diverse mari crize, economice în primul rând, dar şi politice şi militare – între timp a apărut colosul chinez la orizont –, UE, controlată economic şi politic de Germania şi de câţiva fideli asociaţi (Franţa, Olanda, Luxemburg, Austria, Finlanda), e percepută tot mai mult ca o nouă Uniune Sovietică, ca un nou imperiu opresiv pentru naţiuni, mai ales cele din Est şi din Sud. România nu face parte din Schengen, e sub MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare) şi cu patru spre cinci milioane de români (cei mai tineri, cei mai pregătiţi, cei mai harnici) plecaţi peste graniţă. Atâta doar poate că MCV-ul pervers şi umilitor, absenţa noastră din Schengen şi existenţa monedei proprii pot fi instrumente foarte utile, salvatoare pentru momentul dezintegrării acestui «paradis civilizaţional» care începe să semene de câţiva ani buni cu un coşmar. Marea Britanie îl părăseşte chiar în aceşti ani.

În cartea lui Valer Marian este scos la lumina zilei «triunghiul morţii» care stăpâneşte astăzi România: Politică-Justiţie-Servicii secrete. Ca să explici de ce oamenii care populează acest triunghi sunt atât de corupţi, atât de incompetenţi, atât de lipsiţi de patriotism, ar trebui să povesteşti toată istoria României, mai veche, fanariotă, de exemplu, dar şi mai nouă, cei 45 de ani de comunism. Să ne rezumăm la câteva momente.

Mai întâi, majoritatea istoricilor şi comentatorilor serioşi recunosc că dictatura lui Nicolae Ceauşescu nu a fost răsturnată de români, cu toată participarea lor entuziastă. Apoi, implozia aproape instantanee a Partidului Comunist conducător a deschis un larg bulevard Securităţii, care a preluat toată puterea. Şi ea, Securitatea, a inventat rapid o nouă clasă politică «democratică» din foştii ei informatori, colaboratori, agenţi sau ofiţeri acoperiţi.

Ce începe atât de prost nu poate continua decât catastrofal. Lucru care se vede foarte limpede în cele două cărţi ale lui Valer Marian. La capătul a 28 de ani apar «binomul», «statul paralel» şi alte nenorociri ajunse azi la maturitate. Dar toate aceste nenorociri atât de actuale s-au născut din spuma otrăvită a falsei revoluţii din 1989-1992. «Marile idealuri» de după 1989, integrarea europeană şi integrarea euroatlantică, au fost negociate de o clasă politică aflată sub mâna Securităţii, în interesul principal al acesteia şi, bineînţeles, al puterilor occidentale. Securiştii şi politicienii lor scoşi la înaintare, slujindu-se de aparatul de justiţie şi de celelalte structure de forţă, s-au pus la adăpost de populaţia pe care au terorizat-o zeci de ani. Şi-au deschis drumul spre marile şcoli vestice pentru copiii lor, la spitalele din Viena (vezi cazul preşedintelui Traian Băsescu), din toată Europa Occidentală şi din SUA, şi accesul la bănci şi marele business capitalist occidental.

Cine este Valer Marian (născut în 1960 la Dăbâca, presupusa reşedinţă a voievodului Gelu), autorul acestei cărţi «negre» pe care o ţineţi în mână ? Să-l lăsăm să se prezinte singur: «Am intrat în politică şi în Parlament cu cinci ani în urmă, după şase ani de procuratură, un an de administraţie publică şi şaptesprezece ani de presă. Ca procuror, am avut ocazia să-i cunosc îndeaproape pe reprezentanţii nomenclaturii comuniste locale sau central în anchetele pe care le-am iniţiat la Satu Mare după Revoluţie sau la care am participat în calitate de membru al Comisiei guvernamentale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, al cărei cap de afiş a fost fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu, Nicu. Am putut observa atunci nemijlocit nivelul intelectual precar, lipsa de verticalitate, incompetenţa, imoralitatea şi obedienţa mai tuturor activiştilor comunişti» (din Cuvinte în sprijinul viitorului, România penală văzută de un senator fost procuror, Editura Compania, Bucureşti, 2013, p. 9).

Şi să-i dăm cuvântul şi jurnalistului Cornel Nistorescu, directorul site-ului cotidianul.ro, cel care a publicat de-a lungul anilor aproape toate «declaraţiile politice şi de presă, interpelările şi scrisorile deschise» ale curajosului fost politician, azi doar autor: «Prima sa dezvăluire publicată în revistă [Expres – n.n.] era despre dosarele Revoluţiei. De la început, Valer Marian şi-a dat seama că lucrurile nu bat. Sau nu puşcă, vorba poliţistului. Serialul său de impact s-a numit „Un procuror acuză“. A continuat apoi numere la rând, contribuţia sa la cunoaşterea unei imagini din interiorul unui sistem de abuzuri fiind una de referinţă. L-am cunoscut abia peste un an. În locul expresiei de lup rău care se potrivea unui procuror, am cunoscut faţa ursului de treabă. Cordial, prietenos, mai mult tăcut şi cu o privire de om care surâde şi bănuieşte în acelaşi timp, cu aerul său de om de treabă, Valer Marian n-a speriat pe nimeni.

Din această cauză nu l-au aruncat pe geam. Şi nici nu s-a potrivit cu sistemul. Aproape toţi au crezut că scapă foarte uşor de el. După dezvăluirile despre procurorii din anii comunismului, Valer Marian a încercat jurnalistica şi politica. A intrat în PSD, unde a devenit repede un soi de oaie neagră, de adversar al grupurilor de interese din zona de nord-vest a României. Valer Marian a rezistat în politică doar atât cât să înţeleagă ceilalţi că el nu face parte din mizeria practicată pe scară largă. Şi atunci, şi acum ! Adică târguială, învârteală, afacere. Valer Marian a fost dat afară din PSD ca fiind un inadaptabil, un nebun, un om cu care nu te poţi înţelege. Şi pentru că i-a încurcat pe toţi, au încercat să-i fabrice şi nişte bube în cap. N-au înţeles că pe măsură ce-l acuză pe nedrept, îl întărâtă şi mai tare şi, astfel, îşi întăresc singuri un adversar de moarte. Cât a stat în Senatul României, Valer Marian, în cei opt ani de mandat, a formulat atâtea declaraţii şi interpelări critice câte n-a adunat instituţia în două mandate de la toţi aleşii neamului. Pe cele mai multe i le-am publicat în Cotidianul şi au fost reluate într-o carte. România penală… [vezi referinţa mai sus – n.n.] reuneşte mai multe investigaţii politice şi jurnalistice decât a fost în stare DNA să întocmească în aceeaşi perioadă, cu toţi procurorii, ofiţerii acoperiţi şi oamenii de filaj din nordul României. Mărturiile lui Valer Marian au valoare de dosare temeinice, pe care, de obicei, procurorii nu sunt în stare să le facă. Sau când le pot face, se tem să le dea drumul» (Un luptător cum nu am mai văzut, cotidianul.ro, 19 martie 2017).

Într-adevăr, Valer Marian, fost procuror, fost ziarist, fost senator, dar scriitor pentru istoria lungă, e un luptător şi o conştiinţă autentică, urmând calea marilor eroi civilizatori pe care i-a dat fără întrerupere Ardealul românesc.

Cei din Şcoala Ardeleană (Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Ion Budai Deleanu), marii paşoptişti (Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, Andrei Şaguna şi ceilalţi), memorandiştii (Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Aurel Suciu, Aurel C. Popovici şi ceilalţi) până la marii cărturari dar şi oameni de acţiune politică dinaintea şi din preajma lui 1918 (Andrei Mureşanu, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, diplomatul Vasile Stoica, Octavian Goga, sculptorul Corneliu Medrea şi atâţia alţii). Statuia în bronz înaltă de peste 4m a părintelui Vasile Lucaciu, cel cu care Valer Marian seamănă, poate, cel mai mult, o statuie cu o fabuloasă istorie de mutări succesive (Bucureşti 1935 – Satu Mare 1936 – Lugoj 1940 – Alba Iulia 1942- Bucureşti 1958 -Satu Mare 1968), se găseşte tot la Satu Mare, acolo unde Valer Marian a activat cei mai mulţi ani.

Ca să nu ne mai aducem aminte de vremuri tragice, cele ale lui Gheorghe Doja sau Horia, Cloşca şi Crişan.

Credem că efortul imens al lui Valer Marian, riscurile nemăsurate pe care şi le-a asumat nu vor fi fost fără rost, vor avea «un răsunet» (cum bine spune titlul lui Andrei Mureşanu, devenit imn naţional, pe muzica lui Anton Pann), chiar dacă acum toate speranţele pentru ţara noastră par a fi paralizate.

Chiar dacă trăim în vremea în care artelor şi literelor frumoase li se impune «mizerabilismul», vremea mediocrităţii, iar oamenilor politici li se dă voie să fie doar pigmei, corupţi şi incompetenţi, Valer Marian ne reaminteşte şirul giganţilor naţiunii române, mai ales transilvăneni, pe care i-am enumerat mai înainte ca oglindă şi contrapondere la decăderea de azi”.

Valer Marian (născut în 1960 la Dăbâca, judeţul Cluj) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 1984. Procuror la Satu Mare până în 1990, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului FSN Satu Mare în decembrie 1989, iar între aprilie şi august 1990 a făcut parte din Comisia gu­vernamentală care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu – această experienţă s-a încheiat cu demisia sa din procuratură în semn de protest faţă de blocarea şi/sau temporizarea cercetărilor asupra dosarelor Revoluţiei.

Din toamna lui 1990 şi până în 2008 a activat în media sătmăreană (Gazeta de Nord-Vest, Avertisment din Nord-Vest) şi a colaborat cu articole la publicaţii naţionale (Expres, România liberă, Evenimentul zilei şi Adevărul).

Unele dintre anchetele sale jurnalistice, care expuneau abuzuri ale administraţiei publice, ale poliţiei şi justiţiei sătmărene s-au soldat cu demisii sau anchete penale. Prefect pentru câteva luni al judeţului Satu Mare (iulie 2004-ianuarie 2005), şi tot pentru câteva luni director de cabinet al preşedintelui Consiliului Judeţean Satu Mare (februarie-iunie 2008), devine membru al PSD în vara anului 2008 şi este apoi ales senator în două legislaturi succesive (2008 şi 2012). Mai întâi (2008) vicepreşedinte, apoi (2012) membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, precum şi membru activ în alte organisme parlamentare, s-a distins de-a lungul anilor prin zeci de iniţiative legislative, declaraţii politice, interpelări, întrebări, moţiuni şi luări de cuvânt.

Atitudinea sa pugnace, curajul şi tenacitatea cu care a militat împotriva corupţiei, incompetenţei, nepotismului şi abuzurilor frecvente din instituţiile statului l-au adus în conflict şi cu propria sa formaţiune politică. Preşedinte al Organizaţiei judeţene a PSD din noiembrie 2010 până în martie 2013, a renunţat să candideze pentru reînnoirea mandatului, constatând apoi că este împiedicat să participe la Congresul PSD din aprilie 2013, iar in iunie, că este exclus din partid printr-o procedură expeditivă, fără explicaţii şi comunicări oficiale. A fost apoi, de asemenea, eliminat din grupul senatorial al PSD şi din comisiile permanente ale Senatului al căror membru era. Într-un interviu acordat site-ului cotidianul.ro în 19 iulie 2013 şi-a exprimat intenţia de a abandona politica pentru a reveni în magistratură.

Considerându-se victimă a unei campanii de calomniere declanşată chiar de premier, care i-a pus public la îndoială integritatea facultăţilor fizice şi psihice, a depus o plângere penală împotriva prim-ministrului Victor Ponta la 24 iulie 2013.

„Agentul nostru Victor”, teribila poveste a vieţii şi activităţii agentului secret Silviu Crăciunaş

Silviu Crăciunaş, alias agentul Victor, considerat o legendă a rezistenţei anticomuniste, a fost unul dintre cei mai versatili colaboratori externi ai Securităţii. Însă, în ciuda talentului şi a disponibilităţii lui de a colabora, ofiţerii de informaţii de la Bucureşti au ratat prilejul de a-l transforma într-un agent dublu cu adevărat valoros. Stejărel Olaru face o incursiune în biografia acestui mare spion aspirant, o bună ocazie pentru a parcurge o perioadă semnificativă din istoria serviciilor de informaţii româneşti, dar şi pentru a cunoaşte o parte a exilului românesc în Occident. Volumul Agentul nostru Victor urmăreşte jocul agentului cu diferite versiuni ale realităţii, aşa cum apar în biografia sa, în dosarele Securităţii şi în relaţia cu alte persoane – îndeosebi cu protectorul său, Ion Raţiu –, evidenţiind totodată slăbiciunile şi chiar incompetenţa Securităţii.

„Autoritate în domeniul istoriei serviciilor de informaţii româneşti, Stejărel Olaru ne prezintă teribila poveste a vieţii şi activităţii unui agent secret”, apreciază Ruta Sepetys, autoarea volumului Salt to the Sea.

„Cartea lui Stejărel Olaru, temeinic documentată, ilustrează perfect naivitatea din acei ani a spionajului politic al Securităţii în Occident”, consideră General Lt. (r) Ion Mihai Pacepa.

„Această carte scoate la lumină puţin ştiuta activitate a agentului Securităţii Silviu Crăciunaş, figură importantă a exilului şi autor de bestseller în Occident. Scriitorul Stejărel Olaru, neobosit cercetător al istoriei serviciilor de informaţii, relatează povestea agentului Victor cu admirabilă detaşare, reconstituind spectaculosul destin şi impresionanta activitate a unui informator abil şi înşelător în acelaşi timp. Sunt fapte reale, care s-au petrecut timp de mai bine de 25 de ani, devenite acum o filă a istoriei spionajului din timpul Războiului Rece”, scrie Mike Phillips, autorul volumului A Shadow of Myself.

„Cartea arată adevărata faţă a unui om a cărui minte a plăsmuit atâtea minciuni, planuri şi scenarii, încît s-a pierdut cu totul în ele şi însăşi viaţa sa, aşa cum cu o inegalabilă acribie şi precisă măiestrie o înfăţişează astăzi cititorilor Stejărel Olaru, a devenit o imensă minciună, pe care a încercat să o susţină până dincolo de moarte”, afirmă Marius Oprea.

Stejărel Olaru (n. 1973) este istoric şi politolog. Expert în istoria serviciilor de informaţii şi analist politic, între 2006 şi 2008 a fost consilier de stat pe probleme de securitate naţională la Cancelaria Prim-ministrului şi reprezentant al guvernului în Comunitatea Naţională de Informaţii. A fost director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (2006-2010) şi secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2013-2014), în prezent fiind lector universitar.

A publicat Securiştii partidului. Serviciul de cadre al P.C.R. ca poliţie politică (în colab., Polirom, 2002), Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Braşov (în colab., Polirom, 2003; ed. a II-a, Polirom, 2017), Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra legaţiei RPR de la Berna (februarie 1955) (Polirom, 2003), Vademekum Contemporary History Romania. A Guide through Archives, Research Institutions, Libraries, Societies, Museums and Memorial Places (în colab., Romanian Institute for Recent History, 2004), Stasi şi Securitatea (în colab., Humanitas, 2005) şi Rîmaru – Butcher of Bucharest (în colab., Profusion Book Publishing House, 2012). Este editorul Memoriilor lui Ion Raţiu.

 “Un rasism imaginar”

În volumul de eseuri semnat de celebrul autor francez Pascal Bruckner descoperim că există îndeajuns de multe rasisme adevărate ca să mai inventăm şi unele imaginare.

De treizeci şi cinci de ani, termenul de „islamofobie“ a anihilat orice discurs critic despre islam. Scopul lui dublu este de a-i reduce la tăcere pe occidentali şi de a-i descalifica pe musulmanii reformatori.

O mare religie precum islamul nu e reductibilă la un singur popor, dat fiind că are o vocaţie universală. Iar să nu o supunem examinării, proces prin care au trecut, timp de secole, creştinismul şi iudaismul, înseamnă să o menţinem în dificultăţile cu care se confruntă astăzi. Şi să-i condamnăm pentru totdeauna pe adepţii ei la rolul de victime, absolviţi de orice responsabilitate pentru violenţele comise în numele său.

Denunţarea acestei imposturi, reevaluarea a ceea ce numim „întoarcerea spiritului religios“ şi care înseamnă mai degrabă întoarcerea fanatismului, celebrarea libertăţii extraordinare pe care Franţa o oferă cetăţenilor ei, dreptul de a crede sau nu în Dumnezeu: acestea sunt obiectivele eseului de faţă.

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l‑a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se‑ntoarce Moş Crăciun!, Paria), volumele de eseuri (Înțelepciunea banilor, Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental), precum și volumul de teatru Ce dorește domnul?.

“Sunt părinte de adolescent”

Lunganul din faţa ochilor tăi, afundat mai mereu în jocurile video, tăcut, ţâfnos dacă îl scoţi din ale lui, revendicativ, răspunde, în mod ciudat, la acelaşi apelativ ca fiul tău. Fetişcana cu buricul dezgolit şi cu fardul strident poartă numele fiicei tale… şi, privindu-i, te întrebi unde au dispărut copiii tăi veseli şi drăguţi, care îţi săreau în braţe când veneai acasă sau care se cuibăreau la pieptul tău atunci când aveau vreo supărare. Vestea bună e că toate acestea sunt transformări normale aduse de adolescenţă, o etapă din viaţa fiecărui om, caracterizată de modificări fizice şi psihice, şi care face trecerea spre vârsta adultă. E adevărat, un pasaj uneori dificil, pe parcursul căruia atât adolescenţii, cât şi părinţii lor au nevoie de susţinere.

Un astfel de ghid este cartea lui Olivier Revol, în care autorul prezintă cazuri din propria practică medicală, dar şi mărturii autobiografice, dezarmant de sincere. Este o lectură facilă şi plăcută, întreţesută cu aspecte teoretice la zi, transmise într-un limbaj clar, accesibil.

Olivier Revol este psihiatru, şeful serviciului de neuropsihiatria copilului în cadrul Spitalului Clinic de Neurologie din Lyon. A publicat cu succes mai multe cărţi despre psihologia copiilor şi a părinţilor.

„En Garde! Fetița cu masca tricoloră”.

Cu ambiție, pasiune și multă muncă, orice copil își poate îndeplini visurile. Alături de Curtea Veche Publishing și echipa Sports HUB, multipla campioană olimpică și mondială Ana-Maria Brânză lansează cartea pentru copii En Garde! Fetița cu masca tricoloră. Un concept editorial de Alina Bâltâc, cu ilustrații de Gabriela Toma. Una dintre cele mai mari sportive din România își face debutul literar cu o poveste de suflet despre pasiune, ambiție, sport și vise îndrăznețe care devin realitate!

Cartea spune povestea ascensiunii uneia dintre sportivele de seamă ale României, Ana Maria Brânză, campioană națională, europeană, mondială și olimpică la scrimă. Ana, sau Brânzica, așa cum îi spun cei dragi, își amintește de întâlnirea cu acest sport nobil care a făcut-o celebră în lumea întreagă, evocând cu nostalgie și umor întâmplările și oamenii care au ajutat-o să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.

Volumul, dedicat copiilor cu vârste între 8 și 12 ani, reface drumul străbătut de Ana de la fetița poznașă, cu genunchii veșnic juliți, la Ana, sportiva de elită, care reprezintă România cu cinste la competițiile internaționale și își dorește să participe și la Jocurile Olimpice din 2020.

Povestea, scrisă la persoana I, este organizată pe capitole dedicate celor mai importante momente din viața și cariera Anei, precum întâlnirea cu scrima, primele concursuri, plecarea de acasă, pregătirile și antrenamentele intense pentru a deveni campioană și, cununa de lauri, succesul.

Pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă mai bine universul scrimei, cartea cuprinde și mici casete explicative cu informații privind istoria sportului la care Ana excelează, regulamentul de joc, echipament, tipuri de arme.

De asemenea, volumul include și o serie de jocuri de cuvinte și perspicacitate, concepute special pentru acest volum, cu ajutorul cărora cititorii pot verifica dacă au reținut informațiile dobândite despre scrimă, dar și despre cariera Anei.

Acceptând să își dezvăluie povestea, cu momente de cumpănă, mari tristeți, dar și mari bucurii, Brânzica încearcă să îi apropie de copii de sport și de un stil de viață sănătos, explicându-le pas cu pas ce a făcut pentru a deveni campioană. Sportiva mărturisește cu sinceritate sacrificiile pe care le-a făcut, dar și ce fericire uriașă simte atunci când urcă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

Volumul este despre Ana, despre ambiția care a ajutat-o să devină campioana de astăzi, dar și despre oamenii care i-au stat alături în cele mai grele momente, despre clipele de cumpănă, în care totul părea pierdut, și despre cum s-a reinventat iar și iar, după fiecare înfrângere.

„Am ajuns campioană datorită ambiţiei şi a oamenilor din jurul meu. Acum e momentul să fiu eu însămi unul dintre acei oameni pentru alţi copii care se visează campioni. Iar campioni găsim în orice domeniu, nu doar în sport”, se destăinuie autoarea.

Ana Maria Brânză este unul dintre cei mai îndrăgiți ambasadori ai sportului românesc peste hotare. În copilărie, când era pur și simplu „Brânzica“, a descoperit din întâmplare, cu ajutorul fratelui ei, un sport nobil: scrima. I s-a dedicat cu pasiune și a făcut din el o carieră și un rost în viață, ajungând de-a lungul anilor campioană națională, europeană, mondială și olimpică. Ana Maria ar vrea să fie un model pentru toți copiii care își doresc să izbândească într-un domeniu, oricare ar fi el, și crede din toată inima că povestea fetiței năzdrăvane, care s-a luptat până când a cucerit aurul olimpic la spadă, poate fi povestea oricărui prichindel ambițios și cu poftă de joacă. Cine știe, poate chiar a ta?!
Alina Bâltâc este redactor de carte, jurnalistă și traducătoare. A terminat Facultatea de Litere, unde a studiat multă, multă literatură, ceea ce înseamnă că se pricepe de minune la joaca de-a cuvintele: le îmbină, le potrivește până când din ele ies cele mai hazlii povești. Alina este mereu pusă pe șotii și nu se plictisește niciodată, pentru că joaca ei preferată o inspiră să născocească mereu câte ceva. De curând a prins gustul cărților pentru copii, pe care le scrie pentru băiețelul ei, Teodor, și pentru alți isteți ca el. A mai scris Iacării acrobați. Povestea unui vis, adaptarea pentru copii a poveștii celei mai cunoscute formații de acrobație aeriană din România. Și sigur mai pune și altele la cale…
Gabi Toma a vrut să se facă urbanist… și chiar a reușit! Dar în urmă cu patru ani și-a dat seama că grafica îi place mult mai mult. Așa că s-a apucat de una singură să deseneze, să învețe și să experimenteze tehnici felurite până când a ajuns ilustratoarea pricepută de astăzi. Imaginile ei, pictate în tușe ondulate și vioaie, te poartă prin lumi de vis cu mult galben și multe pisici. De altfel, Gabi are o sumedenie de pisici imaginare. Și una reală, care îi servește de muză: persana mamei sale. Când nu desenează, Gabi modelează bijuterii din ceramică sau citește și ascunde flori presate printre file. Răsfoiește cartea despre Brânzica și descoperă ce a strecurat printre paginile ei!

„Jocuri de jucat toamna”, cu Mirela Retegan

“Antrenorul părinților”, fondatoarea Găștii Zurli, Mirela Retegan revine în această toamnă cu o nouă apariție editorială pe placul părinților, cât și a copiilor! Cartea „Jocuri de jucat toamna”, publicată de Curtea Veche Publishing, este primul curs dintr-o serie care va face mai ușoară „meseria” oricărui părinte. Mirela Retegan vă propune o colecție de jocuri de jucat în familie, jocuri prin care părinții se conectează mai ușor cu copiii lor. Autoarea a strâns în această carte jocuri pe care le-a inventat, le-a descoperit sau le-a adaptat din multitudinea de jocuri care au pus bazele celei mai frumoase relații din viața sa, cea cu propriul copil.

Meseria de părinte se învață, ca orice meserie! Jocuri de jucat în casă, jocuri de jucat în mașină, jocuri de jucat înainte de culcare sau la trezire, jocuri de jucat în avion sau în tren, jocuri de jucat la doctor, la cumpărături, jocuri de jucat în tabără, în parc, la aniversări, jocuri de jucat în doi, în trei, în câți vrei!
Mirela Retegan este Antrenorul Părinților. Își folosește imaginația, energia, empatia ca să-i învețe pe părinții români cum să se joace cu copiii lor.

„Copiii au nevoie de iubire, atenție și răbdare. Noi, oamenii mari, avem nevoie de timp. Dacă ne antrenăm susținut, astfel încât să scoatem în orice moment, din joben, un joc de jucat oricând și oriunde, ei simt că primesc iubire și atenție și ne dau înapoi timp“, spune Mirela.

Din dragoste pentru Maya, fiica ei, a creat fenomenul Gașca Zurli, prin intermediul căruia părinții și copiii descoperă fericirea de a se juca împreună, în orice moment. Mirela știe că, în percepția copiilor, jocul este un mecanism pe cât de simplu, pe atât de exact: „Mă joc cu tine, deci te iubesc, ești important, ai toată atenția mea, mă faci fericită, sunt mândră de tine, îmi place să petrecem timp împreună, sunt aici oricând ai nevoie”.
Pe Mirela o găsiți colindând România și întreaga Europă, împreună cu Gașca Zurli, duminica dimineața la EuropaFM, pe site-ul www.mirelaretegan.ro – unde are peste o mie de articole publicate, la workshopuri și conferințe dedicate părinților. Una dintre cele mai puternice voci din România, Mirela Retegan și-a câștigat iubirea părinților și a copiilor, deopotrivă, oferindu-le soluții simple, mijlocite de dragoste, care aduc fericire în fiecare familie. „Părinții curajoși cresc copii fericiți“, „Joaca este limbajul iubirii dintre părinți și copii“, „În spatele unui copil-lumină stă un părinte-soare“ sunt convingeri pe care părinții le asociază, fără nicio ezitare, cu Mirela Retegan.

Anca Cernea este absolventă a Facultății de teatru și film „I.L. Caragiale“, secția actorie. A acceptat în joacă provocarea regizorului Marcel Ţop de a păși pe terenul scenografiei și, ca urmare, lucrează împreună de mai bine de 30 de spectacole, dintre care amintim: Edmond (Teatrul de Comedie, București), Amadeus (Opera Națională București), Hamlet (Teatrul Imeras, Atena), Visul unei nopți de vară (Teatrul de Stat, Constanța), Butoiul cu praf și pulbere (Teatrul de Stat, Baia Mare), Deformații (Teatrul Luni de la Green Hours). Inspirată de băiețelul ei, Nichita, a rămas aproape de lumea celor mici: conduce trupa de teatru a Liceului Teoretic Bilingv „Ita Wegman“, susține ateliere de arte plastice și istoria costumului pentru copii, adolescenți și părinți. Este prietenă veche a Găștii Zurli, pentru care a făcut costume, decoruri și personaje. Creează accesorii și bijuterii sub pseudonimul Rozmarin, și a lansat, în colaborare cu MyPrecious Buzztard, o linie de bijuterii sub numele Fir de Rozmarin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.