Astăzi, mulţi dintre noi fiind prinşi în textura unui cotidian plat uităm adeseori de valorile culturale şi nu mai suntem atenţi la ceea ce, în calitate de indivizi ar putea să ne confere sens şi identitate. Captaţi de inutilele polemici sterile cu iz politic ignorăm, inconştient sau deliberat, esenţele. Din fericire cultura autentică are şi dispune de potenţe nelimitate pentru a ne putea hrăni spiritual, mental şi emoţional. Rămâne doar să fim deschişi şi receptivi la ceea ce ni se oferă.
Lansarea volumului care a avut loc miercuri, 28 noiembrie 2018, ora 12,00, în Sala „Ioan Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca s-a constituit într-un asemenea eveniment care ne ajută să ne racordăm la fiinţa naţională în care toţi suntem integraţi. Aceasta în ciuda faptului că egregorul naţional românesc se vrea să fie adormit şi noi odată cu el.
Un act cultural care avut în prim plan lansarea volumului de articole cu tematică creştină ale scriitorului Ion Agârbiceanu. Un demers care a presupus o documentare întinsă pe mai mulţi ani în care s-a urmărit recuperarea integrală a scrierilor cu caracter jurnalistic ale prozatorului şi preotului Ion Agârbiceanu, scrieri vizând exclusiv sfera ecleziastică. Investigând toate revistele din ţară apărute între anii 1903 şi 1945, Ilie Rad, profesor universitar, împreună cu un colectiv de doctoranţi şi nu numai s-a aflat în acestei munci a cărei finalizare a fost dată de tipărirea şi prezentarea publică a acestui volum.
Prezenţa la această lansare a ÎPS Andrei, arhiepiscop şi mitropolit precun PS Florentin, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla s-a dovedit un fapt care a depăşit aspectele formale care pot fi asociate cu un astfel de eveniment. Prin ceea ce au spus cei doi prelaţi aceştia au dovedit că l-au citit pe Agârbiceanu şi, mai mult, în cazul ÎPS Andreicuţ prin modul de relaţionare şi dezinvoltura cu care acesta se raporta la scrierile sale, acesta a arătat că se găseşte printre scriitori săi de suflet, aspect pe care dealtfel nu s-a ferit să îl declare. O filiaţie creştină pe care şi-a asumat-o public. Deşi Ion Agârbiceanu a fost preot de confesiune greco-catolică, confesiune la care nu a renunţat întrega sa viaţă.
Un cuvânt aparte despre Mircea Arman, managerul revistei şi al Editurii Tribuna la care a apărut această carte în condiţii grafice de excepţie.
În calitatea de director al revistei Tribuna Mircea Arman a afirmat despre sine că este singurul redactor neprogresist al unei reviste culturale. Nu cred că este singurul, dar este cert că este printre puţinii directori de reviste care nu aderă la curentele distructive care poluează din plin astăzi viaţa culturală românească, revista „Tribuna” fiind unanim recunoscută drept dintre cele mai bune reviste de profil din ţară. Mircea Arman a vorbit explicit de blestemul şcolii de la Frankfurt care bântuie prin intermediul adepţii săi neo-marxişti curentele de idei ce se manifestă în prezent în Europa şi implicit acum în România. Asumându-şi acest demersul editorial astăzi, când cuvintele naţional şi creştin stârnesc o revoltă şi un dispreţ concertat din partea sus-menţionaţilor progresişti, stipendiaţi la greu din afară, apariţia unei asemenea cărţi este o performanţă de care nu putem să nu ţinem seama. Un avertisment tranşant, formulat public de Mircea Arman la care ader necondiţionat constă în aceea că, în cazul în care nu vom găsi mijloacele adecvate de contracarare a propagandei „progresiste”, ne aşteaptă, spiritual, disoluţia ca popor în ansamblu şi implicit sub raport individual.
Eseistul Horia Bădescu, scriitorul Constantin Cubleşan şi profesorul universitar dr. Ilie Rad au completat lista vorbitorilor.
Perspectivă creştină trăită şi asumată de părintele Ion Agârbiceanu are menirea să ne aducă aminte de calitatea umană profundă care rezidă în fiecare dintre noi.
Ion Agârbiceanu este departe de a fi un propagandist creştin, ci este în primul rând un intelectual implicat în destinul ţării sale pe care o iubeşte cu sinceritate. Este cel care în timpul primului război mondial, odată cu retragerea armatei române a părăsit Transilvania împreună cu soţia şi cei patru copii riscând stabilitatatea financiară şi viaţa întregii familii. Părăsind un post de preot care îi asigura acea securitate pe care toţi ne-am dori să o avem în prezent. Cel mai mic dintre avea avea 3 ani şi cel mai mare 12. Toţi patru s-au îmbolnăvit de scarlatină, boală considerată netratabilă la acea dată. Asumarea crezului prin fapte şi sacrificiul de sine în condiţiile în care soarta războiului nu ne era favorabilă spun totul despre omul şi creştinul Ion Agârbiceanu. S-a refugiat cu familia la Râmnicu-Vâlcea şi de aici în Moldova, unde a activat în calitate de preot militar până la finalul primei conflagraţii mondiale.
Articolele jurnalistului Ion Agârbiceanu se citesc uşor, având, din nefericire sau din fericire, aceeaşi actualitate atunci şi acum. Afirm din nefericire pentru că, încă, nu ne-am vindecat de anumite tare care sunt aduse în prim plan de jurnalistul Ion Agârbiceanu, şi, simultan, din fericire, pentru că ne aduce aminte ca totul se repetă ciclic şi, prin urmare, n-ar fi rău dacă am putea, totuşi, să integrăm în prezent câte ceva din lecțiile care ni s-au predat de-a lungul timpului. Nu de alta, dar am dovedit de atâtea ori că am trecut ca raţa prin apa istoriei. Privind cu luciditate la atitudinile şi comportamentul nostru actual se dovedeşte că nu am asimilat prea multe sub raport individual sau colectiv.
Am avea nevoie în prezentul imediat de mai mulţi intelectuali de talia unui Ion Agârbiceanu. O fibră sensibilă care rezonează la frumos şi adevăr cum el însuşi spunea într-un articol din volumul prezentat. Având o tentă umanistă, grefată pe o sinceră trăire creştină racordată la valorile naţionale asumate în calitate de repere existenţiale fireşti, Ion Agârbiceanu poate fi un model cultural pentru anii 1903-1945 din care putem extrage esenţe pentru fiinţarea noastră actuală.
Este cadoul pe care profesorul Rad şi colaboratorii acestuia, doctoranzi şi cercetători în cadrul facultăţii ni l-au oferit cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Unire. Colectivul de editori care s-au implicat în realizarea acestei ediţii sunt cinci tineri cercetători, toţi doctoranzi sau doctori ai Şcolii Doctorale de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai”: drd. Mihai Cistelican, drd. Otilia Mureşan, drd. Alexandra Ormenişan, drd. Flavia Topan, dr. Carmen Ţăgşorean, cărora li s-a adăugat doamna Maria Neagu, de la Bucureşti, care a transcris zeci de articole, inexistente în periodicele de la bibliotecile clujene, cu multe colecţii incomplete, numere lipsă sau deteriorate etc. Cât despre persoana profesorului Ilie Rad iniţiatorul, susţinătorul şi realizatorul acestui act exemplar de cultură românească, acesta totdeauna s-a plasat pe sine în umbră dând toate meritele colaboratorilor, editorului, celorlalţi a căror muncă a fost apreciată şi scoasă permanent în evidenţă. S-a simţit însă în întreaga manifestare rigoarea, bunul-simţ, acurateţea ştiinţifică, pasiunea pe un fond rezervat de discreţie care răzbat din munca unui om care, fără cea mai mică urmă de patetism şi patriotism manifest, a restituit culturii române un volum de referinţă din opera scriitorului Ion Agârbiceanu.
Este reconfortant şi în acelaşi timp surprinzător să vezi o sală plină care a venit să elogieze personalitatea lui Ion Agârbiceanu printr-o prezenţă care nu a fost convenţională, cum am putea crede ci participativă şi implicată.
Citind articolele reproduse în volumul avem parte de o analiză atentă printr-un filtru creştin-românesc a unei perioade de timp zbuciumate din istoria României care include perioada celor două războaie mondiale.
Lecturând-ul acum şi aici pe Agârbiceanu descoperi o conştiinţă trează care a scanat cu maximă acurateţe societatea românească sesizând aspectele definitorii care jalonează vieţuirea noastră de ieri şi de astăzi.
De zece ani Agârbiceanu nu se mai studiază la şcoală, informaţie care a fost dezvăluită de PS Florentin Crihălmeanu. De ce? Simplu de răspuns Pentru că nu avem nevoie decât de obedienţi care să execute ordinele şi nu de caractere capabile de sacrificiu.
Volumul Ion Agârbiceanu „Articole cu caracter ecleziastic” nu este doar o simplă restituire cu caracter istoric, ci o invitaţie întru lectură extrem de actuală pentru fiecare dintre noi făcând astfel din jurnalistul şi omul de cultură Ion Agârbiceanu contemporanul nostru.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.