Iranul vrea să pună taxă de acces pe Strâmtoarea Ormuz. Cât ar câștiga zilnic, dacă Occidentul acceptă

În negocierile dintre Iran, SUA și Israel, Iranul a introdus o nouă variabilă, taxa pe Strâmtoarea Ormuz. Controlul exercitat de Iran asupra Strâmtorii Ormuz, în ultma lună, a venit surprinzător chiar și pentru Iran și i-a servit pe tavă această nouă ambiție. Veniturile dintr-o astfel de taxă sunt exorbitante.

Un oficial iranian a prezentat o listă de cerințe pentru a pune capăt războiului început de Statele Unite și Israel. El a adăugat un element care nu se aflase anterior pe lista Teheranului. Este vorba despre recunoașterea suveranității Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, relatează CNN.

Căile navigabile înguste prin care trece în mod obișnuit o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) mondial s-au impus ca cea mai puternică armă a Republicii Islamice. Și acum încearcă să se transforme atât într-o sursă de venituri anuale de miliarde de dolari, cât și într-un punct de presiune asupra economiei globale.

Iranul a amenințat de mult timp că va închide strâmtoarea în caz de atac, dar puțini se așteptau ca aceasta să își ducă la bun sfârșit acțiunea – sau ca aceasta să se dovedească atât de eficientă în perturbarea fluxurilor comerciale globale. Amploarea impactului pare să fi extins ambițiile Teheranului, noile cerințe sugerând că acesta încearcă să transforme acest punct de sprijin în ceva mai durabil.

Transportul maritim prin punctul de blocare a fost aproape oprit din cauza atacurilor iraniene, ceea ce a provocat turbulențe pe piețele energetice globale și a forțat țările aflate mult dincolo de Golful Persic să ia măsuri de urgență pentru a-și asigura aprovizionarea cu combustibil.

Iranul vrea să monetizeze Strâmtoarea Ormuz

„Iranul a fost puțin surprins de cât de reușită a fost strategia sa (Ormuz) – de cât de ieftină și relativ ușor este să țină economia globală ostatică”, a declarat Dina Esfandiary, responsabilă pentru Orientul Mijlociu la Bloomberg Economics.

„Una dintre lecțiile învățate în război este că a descoperit această nouă pârghie și este probabil să o folosească din nou în viitor. Și cred că monetizarea ei face parte din descoperirea faptului că are această pârghie.”

Washingtonul este perfect conștient de acest risc. Secretarul de Stat american, Marco Rubio, a avertizat vineri că una dintre provocările imediate care vor urma războiului va fi încercările Teheranului de a stabili un sistem de taxare la Ormuz.

„Nu numai că acest lucru este ilegal, dar este inacceptabil, este periculos pentru lume și este important ca lumea să aibă un plan pentru a-l confrunta”, a declarat Rubio după o reuniune a G7 din Franța. Miniștrii de externe din grup au subliniat „necesitatea absolută” de a restabili „libertatea de navigație sigură și fără taxe”.

Într-o aluzie la importanța strategică tot mai mare a Strâmtorii Hormuz, Mojtaba Khamenei a folosit primul său presupus discurs în calitate de nou lider suprem al Iranului pentru a spune că pârghia blocării căii navigabile „trebuie folosită în continuare”.

În rundele anterioare de discuții cu SUA, Iranul insistase pentru ridicarea sancțiunilor și recunoașterea dreptului său la tehnologie nucleară pașnică, dar nu și la controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Aceasta din urmă e o strategie nouă. 

Câți bani sunt la mijloc, dacă Iran pune taxă pe Strâmtoarea Ormuz

Experții se întreabă dacă Iranul ar putea stabili un sistem de taxare care să primească acordul internațional. Dacă va reuși, veniturile ar putea rivaliza cu cele generate de Canalul Suez din Egipt, conform calculelor CNN.

În mod normal, aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere trec prin Strâmtoarea Hormuz în fiecare zi, echivalentul a aproximativ zece așa-numite nave foarte mari de transport țiței (VLCC). La o taxă raportată de 2 milioane de dolari per cisternă, aceasta s-ar traduce în aproximativ 20 de milioane de dolari pe zi sau aproximativ 600 de milioane de dolari pe lună, doar din petrol.

Dacă sunt incluse transporturile de GNL, această cifră ar putea crește la peste 800 de milioane de dolari pe lună, echivalentul a aproximativ 15%-20% din veniturile lunare din exportul de petrol al Iranului în 2024.

Pentru comparație, Egiptul câștigă între 700 și 800 de milioane de dolari pe lună din Canalul Suez, o cale navigabilă artificială controlată de guvern, într-un an tipic, deși veniturile au scăzut brusc în ultimul an din cauza perturbărilor de la Marea Roșie.

Evoluția războiului din Iran, pe scurt. Institutul pentru Studierea Războiului publică hărțile atacurilor