Israelul nu vrea Turcia în Siria. Netanyahu a trecut la atac

Pe 18 august, Israelul a atacat pista și facilitățile de depozitare de la baza aeriană Abu al-Duhur, din provincia Idlib, la aproximativ 60 de kilometri de granița cu Turcia. Israelul considera că baza era pregătită pentru forțele turce, iar o delegație militară din Turcia vizitase obiectivul cu doar câteva ore înaintea atacului.

De ce a atacat Israelul o bază aeriană siriană legată de Turcia

Premierul Benjamin Netanyahu a explicat motivul atacului într-o înregistrare video publicată o zi mai târziu. „Nu vom tolera o acumulare militară turcă care se extinde spre sud. Am transmis acest lucru în toate modurile posibile.” „Acum am văzut că Turcia intenționa să se instaleze la o bază aeriană situată mai la sud, în apropiere de Alep, și am transmis un mesaj”, a continuat el. „Cum să formulez acel mesaj? «Nu»”. Premierul israelian a spus că, deși mesajul inițial fusese primit, „se pare că nu a fost auzit”, astfel că Israelul a acționat pentru a se asigura că turcii „îl înțeleg mai bine”.

Siria si Turcia au negat că există un plan pentru o bază turcă permanentă în acea zonă.

Washingtonul condamnă atacul

Tom Barrack, emisarul special al SUA pentru Siria și, totodată, ambasadorul american în Turcia, cunoscut pentru relațiile apropiate cu Ankara, a condamnat lovitura Israelului.  Poziția Washingtonului este influențată și de relația strânsă dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan. Trump a promis recent reluarea procesului prin care Turcia ar putea achiziționa avioane F-35 americane. Președintele american are, de asemenea, relații bune cu președintele sirian al-Sharaa, pe care l-a întâlnit de trei ori. Israelul vede însă Turcia și aliații săi sirieni ca pe o amenințare tot mai serioasă. Netanyahu l-a numit pe Erdogan „un dictator antisemit”, în timp ce liderul turc îl acuză constant pe premierul israelian de genocid și crime împotriva umanității în Gaza, arată cotidianul israelian Haaretz.

Haaretz: disputa putea fi rezolvată diplomatic

Guvernul Netanyahu a ales să folosească forța militară. Disputa putea fi rezolvată diplomatic, scrie Haaretz. Potrivit Reuters, șeful Mossadului, Roman Gofman, discutase cu ministrul sirian de Externe despre prezența Turciei cu câteva zile înaintea atacului. Lovitura în Siria a complicat relația Israelului cu Washingtonul și nu a adus avantaje evidente în relația cu Damascul. Israelul va trebui în continuare să contracareze extinderea influenței Turciei în Siria, Liban și Gaza, însă acest lucru necesită o strategie mai sofisticată decât forța militară.

Modelul Netanyahu-Putin din 2015

Guvernul Netanyahu ar trebui să aplice în Siria strategia folosită, în aceeași țară, după intervenția militară a Rusiei în războiul civil sirian, în 2015. Acum, partenerul de dialog trebuie să fie Turcia, scrie Jerusalem Post. Cu câteva zile înainte de intervenția rusă în Siria, premierul Benjamin Netanyahu  a făcut o vizită fulger la Moscova. A fost însoțit nu de presă, ci de șeful Statului Major al armatei israeliene, Gadi Eisenkot (rivalul său politic la alegerile din octombrie 2026), și de șeful serviciului de informații militare, Herzi Halevi. Era o componență neobișnuită a delegației pentru o vizită externă.

Netanyahu și Putin au discutat crearea unui mecanism de deconflictualizare, pentru a evita confruntările accidentale între avioanele israeliene și rusești în spațiul aerian sirian. Mecanismul a funcționat aproape un deceniu, până la răsturnarea lui Bashar al-Assad, în decembrie 2024.

Israelul și Rusia ajunseseră la o înțelegere informală: Moscova își proteja interesele în Siria, în timp ce Israelul își păstra libertatea de a lovi Iranul și Hezbollah. Rusia nu intervenea în operațiunile israeliene atât timp cât acestea nu amenințau regimul Assad, iar Israelul nu ataca regimul sirian. În baza acestei înțelegeri, Israelul a efectuat sute de atacuri în Siria, fără să intre direct în confruntare cu Rusia sau să-i afecteze serios ampla prezență militară din Siria.

De ce un acord Turcia-Israel este mai dificil

Spre deosebire de relația cu Rusia, acordul Israel–Turcia nu mai poate fi unul informal și permisiv. Va trebui probabil negociat și supravegheat de SUA, cu reguli stricte privind prezența militară turcă în Siria, scrie Jerusalem Post. Asta pentru că Turcia lui Erdogan reprezintă o provocare diferită de Rusia lui Putin. Ankara consideră Siria propria zonă de influență. Ambițiile neo-otomane și apropierea de Frații Musulmani o duc la ostilitate față de Israel. Erdogan se consideră principalul protector al noului regim de la Damasc. El urmărește extinderea influenței turce în regiune. Spre deosebire de înțelegerea discretă Netanyahu-Putin, Jerusalem Post consideră că noul acord va duce la o împărțire tensionată și strict condiționată a spațiului sirian, negociată și supravegheată de Washington.

SUA acuză Israelul că amenință stabilitatea în Orientul Mijlociu