Jar pe drumul protecţionismului

Faptul că Victor Ponta nu a demisionat încă, sau mai exact, acest lucru nu s-a întâmplat imediat după pierderea alegerilor prezidenţiale, arată indubitabil că viaţa politică tinde să revină la schemele sale invincibile. Legea imunităţii, care ar trebui rezolvată în regim de urgenţă, intră, momentan, din nou la diverse, aşa cum sunt majoritatea chestiunilor importante. Cu cetăţeni care sunt deasupra legii, fie ei oameni politici, justiţia nu poate funcţiona, când însuşi sistemul legislativ este construit interesat. Căderea acestui paravan în spatele căruia sunt toate relele posibile, cu imensa difuzie de protecţionism creată în exteriorul mediului parlamentar şi guvernamental, ar pune în mişcare funcţionarea corectă a statului, a societăţii. România a ajuns colonia unui sistem, şi de aici toate vulnerabilităţile posibile. Abuzul face parte din comportamentul oricui: instituţii, cetăţeni, parteneri internaţionali. Cu o ţară având un asemenea sistem se poate întâmpla orice. Nu întâmplător piaţa politică este invadată, chiar agresată, de tot felul de starlete ţintind la cele mai înalte demnităţi publice, cu îndreptăţire justificată.

Abuzul pare să fie principala modalitate de manifestare a pretinselor reforme în România. Odată cu mişcările judiciare împotriva marilor acte de corupţie ar fi normal să ne preocupe, în egală măsură, şi sistemul care a făcut şi face, în continuare, nestingherit, posibil un asemenea dezastru. Simplul amănunt că averile celor implicaţi în actele de corupţie rămân intacte blochează orice efort reformator, arătând o evidentă complicitate şi lipsă de minimă onorabilitate. Aceste averi ar trebui integral confiscate de către stat. O lege în acest sens nici nu este luată în discuţie. Tam-tamul cu reforma justiţiei a fost apă de ploaie. Avem acelaşi sistem neperformant, mediocru, incapabil şi conectat la mediul politic, ţara fiind proprietatea unui grup. Nu ar fi deloc nepotrivită angajarea în sistemul public din România, în punctele cheie, de sus şi de jos, a unor funcţionari străini pe bază de contract, cel puţin un timp. Funcţionarii români, şantajabili, corupţi, nu mai înţeleg nici morala care trebuie să guverneze pe cel aflat într-o demnitate, cu atât mai puţin participarea la reformele în curs. Fiecare funcţionar ar trebui să fie preocupat de o accelerare maximă a implementării instituţiilor în treburile reale ale societăţii. Numai aşa sistemul legislativ poate primi un impuls susţinut. Relaţia cu societatea a instituţiilor este acum sufocantă, lipsită de orice perspectivă a relaxarii. Acesta este fondul pe care apar tot felul de pretinşi salvatori, care în fapt sunt parte a corupţiei, majoritatea deţinând, în timp, poziţii cheie în sistem. Reconfigurarea sistemului, nu ca luptă împotriva regulilor şi responsabilităţilor, ci ca adecvare a acestora la o reală deschidere democratică.

Un alt guvern Ponta, în ideea, fără sens, a opoziţiei faţă de noul preşedinte, reprezintă o sfidare. Este nevoie de Opoziţie, însă nu de una ca parte a corupţiei, sub masca delirului ideologic şi populismului. Schimbarea întregii filosofii de abordare a politicii şi administrării ţării nu mai poate permite politicianismul, singura dominantă a guvernului actual. Păstrarea actualului cabinet reprezintă un risc pe foarte multe planuri, inclusiv acela al relaţiilor internaţionale, al alianţelor strategice. Toată lumea, în principal românii, societatea activă, aşteaptă la o schimbare. Politicile guvernului actual se bazează pe multele cadouri electorale care blochează viitorul buget, situându-se într-un cerc vicios. Beneficiarii acestor cadouri, naivi sau manipulaţi, vor fi cei mai agresivi militanţi împotriva reformelor, uitând că ofertele electorale ale lui Victor Ponta distrug orice relansare economică şi democratică. Amânarea demisiei guvernului poate duce la instalarea unei instabilităţi politice grave, alta decât a deja compromisei clase politice parlamentare. Lipsa de realism face parte, de fapt, din abuzul de putere. Nota de plată a guvernului Ponta se poate rezolva prin această demisie, degajând cumva tensiunile pe care alegerea lui K. Iohannis nu are cum să le preia.

Până la tot mai invocatele alegeri anticipate, Parlamentul României va trebui trecut prin sita ridicării imunităţii. Numai în asemenea condiţii se pot începe dialogul politic, relaxarea şi minima corectitudine a vieţii publice în România. Altă soluţie nu mai există. Demisia lui Victor Ponta, ridicarea imunităţii pentru toţi politicienii. Dacă actualul Parlament nu votează în regim de urgenţă această lege, preşedintele ţării o poate cere printr-un referendum naţional.