Pentru că bag de seamă că mulți continuă să-i sufle-n cur numitului Vlad Babașa cu manele lui cu tot, începând cu Dana Budeanu și terminând cu Codrin Scutaru și mulți ații care confundă lăturile cu muzica și rasismul cu justa evaluare artistică, iată ce spunea uriașul muzician de jazz Johnny Răducanu, cu puțin înainte de a deceda.
Opinia a exprimat-o într-un interviu readus în atenție în aceste zile de folkistul Constantin Moțet, acela care din anii 80 trăiește în Statele Unite ale Americii și cel care (vă mai aduceți aminte!?), înainte de a pleca din țară lansa cântecul ”Mai doarme cineva pe-aici?”
Se pare că mulți dorm, amețiți de prostie, inclutură, perfidie, calicie și ură față de tot ce e cu adevărat frumos și normal. Iată cuvintele maestrului Răducanu:
„Ăștia [neo-maneliştii] habar n-au sa cânte manele. Iar româncele alea care dau din buric […] sunt mai rău ca niște curve. Nici măcar nu dansează în ritmul muzicii.
Textele le fac vulgare, ce-i oftatul ăla de doi bani, gen aoleeeu mamă? Iar ei sunt niste mediocri și dacă se cred grozavi, le dau eu, Johnny Raducanu, lecții de manele. Nu pe vorbe.
Mă trag de la Dunăre unde s-a vorbit turcește și știu ce sunt alea. Manele adevarate am cântat și eu. Merită să fie înjurați pentru mutilarea folclorului românesc. Oricum, folclorul romanesc n-o sa-l miste nimeni si nimic. […]
Ăștia mutilează tot. Unde s-au pomenit manele cu chitară bas și cu baterii. Îi fac de căcat pe toți. Că ei nu au curajul să se lege de mine. Și eu sunt tigan.
[…] Manelele sunt frumoase, cu condiția să le dai valoare artistică. Ele sunt o specie înrudita cu hora noastra românească. Și Romica Puceanu a cantat manele, dar o făcea ca lumea. Deținea arta sunetelor, avea feeling, spunea ceva. Ăștia nu spun nimic. Sunt de o vulgaritate rară. […] Asta e o molimă. Iar poporul român e contaminat.”
În altă ordine de idei, aud că acest Babașa ar fi student la Academia de Muzică din București. Mi-ar fi rușine să spun asta, dacă aș cânta într-atât de fals precum cântă ăsta, la fel cum, dacă aș fi profesor, mi-ar fi rușine că îl am student, mirându-mă cum de s-a făcut să fie admis.
Dar, când știi că nu e nicio problemă să termini o facultate, fie ea și de muzică, dacă îți plătești școala și mai ales când știi că examenul de admitere de la Conservator a fost simplificat în așa măsură încât e mult mai ușor decât cel de pe vremuri, la admiterea în liceul de muzică, nu te mai miră nimic. Oricum, rețineți cuvintele lui Johnny Răducanu.
Na el spune tot. E o deghizare a lautului pe un ritm modern cu tanguiri hindice balcanizat pe versuri tampe decat ritm turcesc. Am ascultat si muzica turceasca dar nu seamana. E total atipica.