“Tot umblând prin lume în ultimele săptămâni mi s-au pus două întrebări. Este posibil ca Donald Trump să fie ales preşedinte? Cum a reuşit să ajungă atât de departe candidatura lui?
Cât priveşte prima întrebare, deşi previziunile politice sunt mult mai dificile decât cele economice, şansele sunt clar de partea lui Hillary Clinton. Cu toate acestea, cursa foarte strânsă (cel puţin până de curând) a fost un mister: Clinton este unul dintre cei mai calificaţi şi mai bine pregătiţi candidaţi prezidenţiali pe care i-a avut Statele Unite, în timp ce Trump este unul dintre cei mai puţin calificaţi şi mai prost pregătiţi. Mai mult, campania lui Trump a supravieţuit în faţa unui comportament care în trecut ar fi anulat şansele candidatului”, scrie Joseph E. Stiglitz, laureat al Nobelului pentru Economie şi profesor la Columbia University, într-un articol pentru Project Syndicate.
„Însă de ce joacă americanii ruleta rusească (pentru că tot asta ar fi chiar şi dacă Trump ar avea o şansă din şase)? Cei din străinătate vor să afle răspunsul pentru că rezultatul îi afectează şi pe ei, deşi nu pot să-l influenţeze.
Asta ne aduce la a doua întrebare: de ce Partidul Republican a nominalizat un candidat pe care liderii partidului l-au respins?
Desigur, sunt mulţi factori care l-au ajutat pe Trump să învingă 16 candidaţi republicani şi să ajungă atât de departe. Personalitatea contează mult şi se pare că multora le place personalitatea TV a lui Trump.
Însă şi alţi factori au contribuit la această cursă extrem de strânsă. Pentru început, mulţi americani o duc mai rău din punct de vedere economic decât în urmă cu 25 de ani. Venitul median al angajaţilor cu normă întreagă este mai mic decât era în urmă cu 42 de ani şi este tot mai greu pentru cei cu mai puţină educaţie să obţină slujbe full time plătite bine.
Dacă le ajustăm la inflaţie, salariile de bază sunt acolo unde se aflau în urmă cu 60 de ani. Deci nu este nicio surpriză că Trump a avut o audienţă numeroasă şi receptivă când a spus că economia este putredă. Însă Trump se înşeală atât în ce priveşte diagnosticul, cât şi tratamentul. Economia Statelor Unite că întreg s-a comportat bine în ultimii 60 de ani: PIB-ul a crescut de aproape şase ori. Însă roadele acestei creşteri au intrat în posesia celor foarte puţini de la vârf – oameni ca Trump – care se bucurau de reduceri de taxe, pe care el doreşte să le extindă şi să le facă şi mai mari.
În acelaşi timp, reformele despre care liderii politici au spus că vor aduce prosperitatea – liberul schimb şi liberalizarea financiară – nu au oferit aceste rezultate. Departe de asta. Iar cei al căror nivel de trai a stagnat sau a scăzut au ajuns la o concluzie simplă: liderii politici ai Americii fie nu ştiu despre ce vorbesc, fie mint (ori ambele).
Trump vrea să pună toate problemele Americii în seama comerţului şi a imigratiei. Greşeşte. Statele Unite ar fi suferit procesul de dezindustrializare chiar şi fără liberul schimb: locurile de muncă în sectorul secundar au scăzut la nivel global, deoarece creşterea productivităţii a acoperit singură creşterea cererii.
Dacă acordurile de liber schimb nu au dat rezultatul aşteptat a fost nu din cauză că SUA au fost manipulate de parteneri mai isteţi, ci pentru că agenda comercială a SUA a fost stabilită de interesele corporatiste. Companiile americane s-au descurcat foarte bine, iar republicanii au fost cei care s-au opus iniţiativelor menite să le dea o parte din beneficii şi americanilor care o duceau mai rău.
Astfel, mulţi americani se simt năpăstuiţi de forţe pe care nu le pot controla, care duc la situaţii considerate nedrepte. Idei valabile timp de generaţii – cum că America aceste ţara tuturor posibilităţilor, că fiecare generaţie o va duce mai bine decât generaţiile precedente – au fost puse sub semnul întrebării. Criza financiară globală poate să fi reprezentat momentul de cotitură pentru mulţi alegători: guvernul lor i-a salvat pe bancherii bogaţi care au adus SUA pe marginea prăpastiei, în timp ce nu a făcut mai nimic pentru milioanele de americani care şi-au pierdut slujbele şi casele. Sistemul nu doar că a produs rezultate nedrepte, dar a început să pară şi corupt.
Sprijinul pentru Trump se bazează, cel puţin partial, pe furia generată de pierderea încrederii în guvern. Însă politicile propuse de Trump ar face ca situaţia să fie şi mai gravă. Desigur, o altă doză de politici economice precum cele promise de el, cu reduceri de taxe aproape exclusiv pentru bogaţi şi pentru corporaţii, ar avea rezultate deloc mai bune decât ultima oară când au fost aplicate.
De fapt, pornirea unui război economic cu China, Mexic şi alţi parteneri comerciali ai SUA, aşa cum promite Trump, i-ar sărăci şi mai mult pe americani, aducând noi impedimente în cooperarea globală care este necesară pentru a aborda probleme precum Statul Islamic, terorismul global, schimbările climatice. Folosind pentru construirea unui zid la graniţa cu Mexicul banii pe care SUA îi poate investi în tehnologie, educaţie sau infrastructură este cel puţin un exemplu al irosirii resurselor.
Elita politică americană trebuie să audă acum două mesaje. Teoriile simpliste şi fundamentaliste neoliberale care au transformat atât de mult politica economică în ultimii 40 de ani sunt extrem de înşelătoare, cu o creştere a PIB-ului pe seama creşterii inegalităţii. Asemenea teorii nu au funcţionat şi nu vor funcţiona. Pieţele nu stau într-un vid. “Revoluţia” Thatcher-Reagan, care a rescris regulile şi a restructurat pieţele în beneficiul celor puţini, a dus la sporirea inegalităţii însă nu au reuşit în misiunea sa declarată de a accelera creşterea economică.
Asta ne duce la cel de al doilea mesaj: trebuie să rescriem din nou regulile economiei, de această dată pentru a ne asigura că vor beneficia şi oamenii de rând. Politicienii din SUA şi de pretutindeni care nu ţin cont de această lecţie vor fi raspunzători. Schimbarea presupune riscuri. Însă fenomenul Trump – şi multele evoluţii politice similare din Europa – atrage atenţia asupra unor riscuri mult mai mari pe care le implică ignorarea acestui mesaj: societăţi divizate, democraţii subminate şi economii slăbite.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.